Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dragostea este muzica sufletului

Cu multă vreme în urmă,
un om mergea abătut
de gânduri când, deodată,
atenția i-a fost atrasă de un copac,
în ramurile căruia
atârnau anotimpurile oamenilor.
Curios, trecătorul
se apropie de pom,
întrebându-l:
Cine ești?
Copacul se plecă spre om,
și cu voce blândă, îi spuse:
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
și să pierzi părti din tine,
însingurându-te...
Omul, ispitit, gustă din
rodul de lumină
al Arborelui.
Putea să meargă până acolo
unde își dorea:
să vadă cu întelepciunea,
să iubească cu inima,
să ofere ceea ce el este..
Drumețul văzu fericirea cu ochii,
o senzație atât de deprofundă,
unde totul era armonie... Merse mai departe
și întâlni un om trist și apăsat
de gânduri care-i zise:
Sunt foarte singur...
Drumețul scoase din desagă fructul
pe care i-l dăruise Arborele și-i
spuse omului necăjit: Gustă!...
Nu iubi singurătatea. În numele iubirii
ești legat de D-zeu prin iubire.
În drumul său,
alt sărman îi ceru ajutor.
Dete și acestuia
din fructul luminos...
Doar asta îmi dai?!
zise sărmanul.
Drumețul îi răspunse:
Este cel mai pretios lucru
din toate câte sunt pe lume.
Tu, singuraticule,
ești atât de singur,
că nu te lași ajutat să exiști!
Puterea pe care o ai în tine
este Lumina aducătoare
de dragoste și iubire.
Îți păstrează sufletul viu.
Dragostea este muzica sufletului.

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dragostea este muzica sufletului
***
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure și disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaște
adevărata măreție a iubirii.
Nu poți trăi cu gândul, să te macini
și să pierzi părti din tine,
însingurându-te...
Omul, ispitit, gustă din
rodul de lumină
al Arborelui.
Putea să meargă până acolo
unde își dorea:
să vadă cu întelepciunea,
să iubească cu inima,
să ofere ceea ce el este..
Drumețul văzu fericirea cu ochii,
o senzație atât de deprofundă,
unde totul era armonie...
Merse mai departe
și întâlni un om trist și apăsat
de gânduri care-i zise:
Sunt foarte singur...
Drumețul scoase din desagă fructul
pe care i-l dăruise Arborele și-i
spuse omului necăjit: Gustă!...
Nu iubi singurătatea. În numele iubirii
ești legat de D-zeu prin iubire.
În drumul său,
alt sărman îi ceru ajutor.
Dete și acestuia
din fructul luminos...
Doar asta îmi dai?!
zise sărmanul.
Drumețul îi răspunse:
Este cel mai pretios lucru
din toate câte sunt pe lume.
Tu, singuraticule,
ești atât de singur,
că nu te lași ajutat să exiști!
Puterea pe care o ai în tine
este Lumina aducătoare
de dragoste și iubire.
Îți păstrează sufletul viu.
Dragostea este muzica sufletului.

în Dragostea este muzica sufletului (27 noiembrie 2017)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, Dragoste...

O, Dragoste, tu unde ești?
O, Dragoste, frumoasă și curată,
O, Dragoste, ca din povești,
Atât de dulce și de fermecată.

Tu ești Regina Fericirii,
O donație pentru toți,
Tu ești esența nemuririi
Și voia buna între soți.

Ești sfântă, caldă ca un soare,
Ce sufletul ne încălzește.
Fără de Tine totul moare,
Iar tot cei viu se ofilește.

Cu Tine viața-i mai frumoasă,
Și cerul e mai luminos.
Cu Tine pâinea-i mai gustoasă,
Iar soarele-i mai călduros.

O Dragoste, tu unde ești?
O Dragoste, atât de lăudată,
O Dragoste, ca din povești,
Te-oi întâlni și eu vreodată?

poezie de
Adăugat de Petru PlăticăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când ai o stare de vibrație joasă - tristețe, ură, nervi - starea tinde să se agraveze, deoarece gândurile joase își măresc ponderea prezenței în mintea ta - și totul începe pară din ce în ce mai negru, asta până când identificarea cu gândurile ia o pauză (respirație conștientă, privitul naturii, mutarea atenției către alt orizont etc.), ceea ce îi permite vibrației (sunetului) să se reașeze. De multe ori, gândul jos al unui om este cel care invită multitudinea de gânduri joase, în mintea care îl găzduiește. Astfel omul se poate gândi, cu regret, că și-a uitat portofelul acasă, iar acest gând se poate transforma într-o sarabandă de alte gânduri joase, care îi spun omului, spre exemplu, viața e o luptă. În acest fel, ceea ce a fost un simplu gând de regret s-a transformat într-un magnet pentru celelalte gânduri, care au venit acolo unde au auzit chemarea. Și bineînțeles omul este necăjit! De ce? Pentru că el chiar își crede gândurile! Mai mult, se identifică total cu gândurile sale. Iar asta îl face supusul gândurilor, pentru le acordă atenție completă, iar acolo unde este prezentă atenția unui om, acolo este prezent și omul. Atenția nu este un gând; atenția este Însăși Conștiința. De fapt, gândurile asta vor: atenția oamenilor, pentru doar așa pot evolua până la stadiul de experiență.

în Întoarcerea la Liniște, Relația cu gândurile
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.

Nu există așa ceva precum "persoana potrivită sau sufletul pereche" ca faceți un pic de streche.:) E ca și cum un vis care nu există, speră găsească un alt vis, un gând speră găsească un alt gând, cum ar suna asta? Păi cam așa: "Eu sunt eticheta de la "dona", tu ești eticheta de la "apă de la robinet, acum în sticlă de doi litri, izvorul prăpăstiilor"! Viața este "persoana potrivită", tu ești viața în care gândul aleargă de la naștere până la moarte după persoana potrivită, sufletul pereche, scopul meu, calea mea, etc. TOATE ASTEA SUNT DOAR ȘOPÂRLE, FIȚELE PE CARE VI LE BAGĂ GÂNDUL ca niciodată să nu rămâneți în prezent ca Viața. Tu ești Viața, ești Vidul care găzduiește zădărnicia gândului. Tot ceea ce vine din Prezență este grație, este iubire, tot ceea ce vine de la gând este și mai multă devenire. Tu nu poți accepta frumusețea a ceea ce este, pentru că ești prea îmbâcsit cu gânduri despre ceea ce ar putea fi. Doar Sinele este natura potrivită, infinitul ceresc ce-l ești.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bonsai

Sufletul meu în fața ta e un copac mic,
E un bonsai pe care îl poți aprinde cu bricheta,
Aprinde-l, aprinde-l, lumineze în noaptea de cuarț,
se vadă până departe. Atât mai sunt din tot ce am fost,
Acest arbore strivit într-o cutie. Nu îl părăsi, nu îl uita,
Odinioară îl țineai pe fereastră și el îți lumina nopțile friguroase,
Cu ochii lui fosforescenți, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută și acum în cumplita depărtare,
Cu micul far te caută pe țărmul mării sau pe poteca de munte,
Unde ești, unde ești? Eram arborele tău și îți țineam de cald,
Îți povesteam amintiri din Țara-Soarelui-Răsare
Și îți scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului,
Care-și lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.
Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita în cămara părăsită,
El e atât de mic și orice adiere de vânt îl pune în pericol,
Mai bine lasă-l moștenire fetei tale
Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă
Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui, amestecată cu lacrimi,
Bonsai, bonsai; sufletul meu plânge după tine.

poezie de din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

* * *

Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.
Vladimir Potlog

Blestemul iubirii

Veșnic ai să fii pribeagă,
Iubita mea cu părul blond,
Și mulți nu au să te înțeleagă
Că acesta e al tău imbold.

Să alergi ca o nebună
După o dragoste care nu e a ta;
Și sub clar de lună,
Să verși lacrimi amare pentru ea.

Să simți suferința iubirii,
Sufletul -ți ardă în văpăi,
nu ai parte de fericire,
se stingă lumina din ochii tăi.

Lumina cea pură care
călăuzește pe fiecare îndrăgostit
Spre fructul fericirii,
Fructul cel mai dorit.

poezie de (21 octombrie 2013)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața ne-a dovedit această cale a iubirii este grea, pentru unii este mai ușor a urî decât a iubi. Izvorul iubirii este Dumnezeu, așadar mergem tot mai des la acest izvor ne umplem inima de iubire și s-o împărtășim și semenilor noștri. În lume este un singur izvor din care curge adevărata iubire, restul toate sunt izvoare otrăvite. Nu alergați la alte izvoare, căci, bând din ele, veți muri.

citat din
Adăugat de andreea93Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

De ziua ta... (Steaua mea...)

Ești steaua care îmi răsare,
Când gânduri negre mult apasă...
Îmi strălucești atât de tare,
Ești altruistă, luminoasă!...

Și m-ai purtat în gând mereu,
Cu inima m-ai îndemnat
nu renunț la visul meu,
Și veșnic m-ai încurajat!

Tu mă cunoști între adâncuri...
Mă simți cu inima ta dulce,
Și mă citești prin multe rânduri...
Ca duhul meu, tot să mai urce...

Ești vrednică de o iubire,
Ce este scrisă doar în Cer...
Meriți candoare, împlinire...
Mă încălzești pe timp de ger...

Ai primești daruri curate...
Ceea ce tu ai semănat,
Și de iubire să ai parte...
Căci doar iubire tu ai dat!

Puțini sunt cei care te simt pe tine,
Controversată te-ar numi...
Caracteristici mult prea pline,
Te definesc întru a fi...

Și deranjezi pe multi, se pare,
Când luminezi prin a ta fire...
Ești caldă și strălucitoare
Ca multă lume, să se mire...

O fi adevărat, se spune...
Ce stea în frunte, porți în viață...
Ce este scris, nicicând apune,
Iar steaua ta, este măreață!...

Aș vrea știi cât te iubesc...
Aș vrea simți că ești un soare,
Pentru aceia ce nutresc
Dragoste-n suflet, ca și-o floare...

Ești prețuită că exiști...
Prin al tău fel, prin a ta fire...
Un Bravo sincer reziști,
Și n-ai căzut în amăgire...

Și poate toate au un rost...
Și soare mult va fi fie,
Cine nu vede este prost,
Căci ești balsam și alifie!

Și multă binecuvântare,
Eu îți urez la ceas de noapte...
Iar steaua ta, nicicând nu moare,
Destinul tău, e scris în Carte!

ai tot ce inima cere...
Să fii mereu aceeași stea...
Uită de lacrimi și durere...
Și nu uita de steaua ta...!

Ești stea care călăuzește...
Ești pentru mine un îndemn,
O stea care voit orbește
Pe omul care nu e demn!

Tu să rămâi veșnic în soare,
ai Lumină și iubire...
Să strălucești atât de tare,
Și atingi o împlinire...

Meriți respectul ce ai dat...
Să fii citită printre rânduri...
Și dragoste și gând curat,
Să fii în ale noastre gânduri...

Te port în inimă mereu...
Nu stiu mă exprim mai bine...
Tot ce am scris, am fost doar eu,
Aceste gânduri pentru tine...

Și nu uita că te iubesc...
Deși iubirea astăzi moare...
Și ce eu sunt, îți dăruiesc,
Stea călăuzitoare...!

Un La mulți ani sincer îți scriu,
Cu sănatate și iubire...
Și lângă tine-aș vrea fiu,
Și intrăm în nemurire...

Aici nu se termină tot...
Există viață după viață.
Ești dreaptă ca și un pivot,
Iar steaua ta, veșnic măreață!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dragostea este experiența căreia nu-i poți supraviețui altfel decât a nu mai putea trăi fără ea. Este sentimentul cel mai adânc din structura organică a omului cu tot ceea ce i-a fost dat fie, irezistibilul neant care aruncă omul dincolo de orice închipuire.

în Dragostea, o stare pe care n-o poți controla din lipsă de rațiune
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Nu fu cu putință a-l ține. Se găti și plecă. În cale dete și pe la zâna măiastră. Din una, din alta, veni vorba că se duce în călătorie, și-i și spuse unde se duce. Zâmbi zâna când auzi și văzu urcioarele ce-i dase zmeul. Nu zise însă nimic care să-i dea vro bănuială, ci îi dete două borcane, cu care să ia apă mai în grabă, și îl învăță cum facă. Îi zise că tocmai la amiazi, când va fi soarele în cruci, înalțe o prăjină și în vârful ei puie o mahramă roșie. Munții or căta la ea cu ochii bleojdiți; iară el, până s-or deștepta ei din buimăceală, să se repează iute a lua apă cu borcanele din ambele fântâne. Îi păru mult bine voinicului pentru învățătura ce-i dete. Apoi luându-și ziua-bună, plecă. Merse, merse, merse, până ce, după o călătorie silită, ajunse la locul cu pricina. Făcu precum îl învățase zâna; iară el, d-a-n călarele, se repezi printre munți și umplu borcanele. Când fu a se întoarce, munții prinsese de veste oarecine a luat apă din fântână, și începu a se bate iarăși în capete. Tocmai atunci și voinicul se întorcea. Și daca nu se grăbea a ieși mai iute, acolo îl prăpădea. Scăpă însă cu fața curată. Numai coada calului o apucă și acolo rămase de jumătate. De atunci, vezi, este calul cu coada jumătate de carne și jumătate de păr.

în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

Te crezi gândul care apare în Liniște, și asta te face să te crezi o persoană, nu vezi că ești Liniștea neasociată vreunui gând. Acum fii atent: "Ce anume este personal în tine? Care dintre gândurile tale sunt "personale"? De exemplu, gândul: "Am nevoie de dragoste!?" Dar ce e personal la tine în el? Pentru că și eu am gândul ăsta, și mătușa Tamara, D-zeu s-o hodine, l-a avut, cu tot cu milionul ei de euro și Ștefan cel Mic, zis mare, toată lumea îl are la un moment dat. Așadar, care din gânduri este personal, al tău și eu nu-l am? Ce anume este individual în universal? Care este punctul în care ești desprins de un al doilea și, mai ales, care este punctul în care ești desprins de Dumnezeu?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și faptul știi și faptul că nu știi răsare și apune în tine... dar tu doar ești, iar faptul tău de A FI se va îngriji de toate.. Faptul tău de A Fi sau Eu Sunt... este numele celui fără de nume.. Este adevăratul tău nume.
Dacă vrei cu adevărat realizezi natură ta adevărată.. uită tot ceea ce știi cu privire la cine ești tu, și rămâi cu ceea ce este evident, cu faptul "TU EȘTI". Acesta este singurul lucru pe care îl "știi" cu siguranță.
Eu Sunt-este sigur. Eu Sunt asta sau asta, este doar cunoaștere dobândită din afară ta.
Eu Sunt -această este clara vedere

în Beatitudinea Adevarului Ultim
Adăugat de AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești, Doamne...

M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.

Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.

Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.

Pot moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.

Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.

Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.

Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.

Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...

poezie de (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
W. Somerset Maugham
Tao
Tao este drumul și drumețul. Drumul fără început și fără sfârșit pe care îl bătătoresc toți muritorii, dar pe care nimeni nu l-a creat, căci drumul acesta este viața însăși. El este totul și nimic. Din el purced toate, toți trec pe aici, îndreptându-se spre același infinit, se adaptează lui, ca să se întoarcă tot acolo de unde au plecat. Este un pătrat fără colțuri, un sunet pe care auzul nu-l poate percepe, o imagine cu forme neînchegate. Este o plasă imensă ale cărei ochiuri sunt largi ca nesfârșitul mărilor, și totuși nimic nu se poate strecura printre el. Este sanctuarul unde își găsesc cu toții refugiu. Nu este nicăieri, dar nu e nevoie să te uiți pe fereastră, ca să-l vezi lângă tine. De la el înveți taina să nu mai dorești dorințe, ci să lași lucrurile să-și urmeze cursul lor. Este cel care se umilește pentru a se mântui, căci cel ce se umilește se va înălța și trufașul se va umili. Decăderea este însăși esența succesului, iar succesul nu este el însuși decât o intermitență a decăderii, căci cine ți-ar putea spune dinainte clipa când înfățișarea unui lucru va întoarce cealaltă față. Cel care tânjește după dragoste, o va găsi în liniștea și inocența începutului. Blândețea asigură izbânda celui care atacă și mântuire celui care se apară. Ca fii puternic, va trebui -ți înfrângi înainte de toate, propriile tale porniri.

definiție de în Fumul amăgirilor, XLVIII
Adăugat de Oana DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catalina" de W. Somerset Maugham este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.92- 8.99 lei.
E.E. Cummings

Pot să ating zise el

Pot ating zise el
(o să țip zise ea
numai o dată zise el)
e plăcut zise ea

(pot mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea

(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde ești acum zise ea)

pot mă așez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacă săruți zise ea

pot mă mișc zise el
așa-i dragostea zise ea)
mai vrei zise el
(dar o sa mor zise ea

așa-i viața zise el
dar soția ta zise ea
acum zise el)
ah zise ea

(super zise el
nu te opri zise ea
oh nu zise el)
mai lent zise ea

(gggata? zise el
îmmm zise ea)
ai fost grozavă! zise el
(ești al Meu zise ea)

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Altruismul poate fi blestemul cel mai mare care se abate asupra ta. Altruismul nu este niciodată începutul în relațiile interumane, cu atât mai mult în iubire. În iubire, dai din ce ai sau din ce ești, ca îl parafrazăm pe Arsenie Boca. Dar ce ai sau ce ești vine din ceea ce îți acorzi tu ție. Mai simplu, prima oară acumulează tu ca să poți să dai ceva. Adică fii egoist la început ca îți permiți luxul mai târziu de a fi altruist. Fă-ți lista cu ce vrei tu pentru tine. Și pune-o în frunte ca toți cei care te văd zilnic știe clar care îți sunt prioritățile. Pișă-te pe nevoile altora până când ale tale nu sunt satisfăcute pentru altfel o să te duci în mormânt tu și îi tragi și pe ceilalți după tine într-un vârtej de reproșuri, răzbunări și resentimente pentru ți-ai cheltuit viața încercând să îi faci pe alții fericiți doar ca constați că ai încercat hrănești un sac fără fund. Prima oară, fiecare e responsabil de nevoile lui. Fă orice e posibil ca fii fericit. Apoi, poate vei avea șansa să și dai din ceea ce ai. Din iubirea ta, din timpul tău, din abundența ta materială sau spirituală. Prima oara ești tu. Cine spune altceva vrea obțină ceva de la tine și nu știe cum decât încercând să te facă să te simți vinovat invocând altruismul. Adică fii tu altruist, egoistul din mine vrea ce ai tu.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Omul ascultă, și treaba se făcu îndată. Drumețul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai numărând și alt neghiob. Apoi, de aici merse mai departe, până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea și altă năzbâtie. Un om legase o vacă cu funia de gât și, suindu-se pe-o șură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din răsputeri de funie, urce vaca pe șură. Vaca răgea cumplit, și el nu mai putea de ostenit...

în Prostia omenească
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Adi Conțu

Fă-mă cel ce sunt

Iubire... m-ai lăsat năuc,
De unde vin? Unde mă duc?
Și câte flori -ți mai ofer?
Ca să te am? Ca să mai sper?

Iubire... te respir încet,
Te plâng cu lacrimi de poet,
Mi te doresc, mi te alung,
Alerg... la tine să ajung

Iubire, fir-ai tu fii!
Te fac buchet în poezii,
Le leg cu dragoste, mănunchi,
Îmi ești alean, îmi ești și junghi

Iubire, fără tine mor,
Devin un pământean, nu zbor,
Îmi pierd și aripi, pierd și vis,
Căzând etern din paradis

Iubire, stai la pieptul meu,
Eu lângă tine devin zeu,
Și nu în cer, nici pe pământ,
Iubire... fă-mă cel ce sunt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lasă-mă în tine, iubire

Iubire,
dintre toate comorile
de pe Pământ
și visurile
și cuvintele,
eu te-am ales pe tine,
fiindcă ești frumoasă
și fiindcă ești
mai bună decât mine!
Dar, fiindcă știu
o lacrimă, din cine știe ce
apă tulbure,
picurată pe fragilu-mi lut
l-ar putea dezintegra,
tu, Iubire,
pune-mă în prima literă
a numelui tău
și închide-mă acolo,
să nu mai pot ieși
niciodată!
Sau pune-mă
în bucata de pâine
pe care o dai sărmanilor;
și în sărut
și în îmbrățișare;
în liliac,
și în tril de ciocârlie!
Și lasă-mă să te iubesc
până la desăvârșirea iubirii
și până dincolo de iubire!

Iubire, lasă-mă în tine!

poezie de (25 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook