Toate rezultatele despre +sat +natal
Rezultate pentru +sat +natal în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
Se lasă amurgul peste sat
Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre țărani
- poezii despre virginitate
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre sfaturi
- poezii despre rai
- poezii despre păduri
Sat natal
lui lon Pillat
După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți
unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat.
Port acum în mine febra eternității,
negru prundiș, eres vinovat.
Nimeni nu mă cunoaște. Vântul, el singur, sau plopul
de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului.
Nedumirit turnul se va uita două ore în urma mea
până m-oi pierde din nou subt dunga apusului.
Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici
decât le-a crescut amintirea.
Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm.
Porți se deschid să-și arate uimirea.
Dar de ce m-am întors? Lamura duhului nu s-a ales,
ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit
încă nu a bătut. Ceasul așteaptă
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre schimbare, poezii despre prietenie, poezii despre ore sau poezii despre negru
Baladă
Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotniță pe deal.
Cât avem o țară sfântă
Și un nai, care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt -
Mai exista ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Și avem un viitor,
Cât trecutu-l ținem minte -
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ -
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat, departe,
Și un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice "părinte!" -
Mai există lucruri sfinte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre muzică, poezii despre existență, poezii despre viitor, poezii despre viață sau poezii despre sărbători
Glossă satului natal
E-un sat pe valea Jiului...
Oameni atât de minunați,
Purtând simbolul dorului
Dor de pământ și dor de frați.
În cântecele-i am sădit
Jale de clopot și de vis.
În suflet ne-au înmugurit
Și cu lumină-n cer am scris.
E-un sat pe valea Jiului
Și casa-n care am crescut.
În labirintul timpului,
Lumina vieții am văzut.
Icoana bunului Iisus,
Copilăria-mi apăra.
Măicuță Sfântă, Tu, de sus,
Știai, plângeai de soarta mea.
Oameni atât de minunați,
Mi-au luminat cărările.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre crengi, poezii despre văi, poezii despre creștinism, poezii despre amintiri sau poezii despre îngeri
Cât trăim pe acest pământ
Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniță pe deal.
Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Și avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Dabija din Aripa sub cămașă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace
Satul meu
Convoaiele de cară, nici nu mai trec pe deal,
Vâlcenii ce duc mere le cară-n limuzine
La piețele Craiovei prin satul meu natal,
Din care nu mai pleacă azi oameni spre uzine.
Din satul meu natal toți tinerii plecară.
Poeții săi cei mulți s-au risipit ca norii;
La lilieci, pe rând și cei bătrâni se cară,
Doar cerul e același... și stelele și sorii!
Spre sat, destul de des, îmi trimit gândul-
Acolo, copilăria mi-a rămas!
Și am s-o caut, până-mi vine rândul
Să plec în moarte, din ultimul popas!
Și-acela eu aș vrea să fie- satul -
În care am văzut lumina zilei,
În luna lui Gustar, când treieratul
Era în toi. Amin! Pun punct idilei.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre nori sau poezii despre moarte
Plopul singuratic
În a mea copilărie, plopi în sat au fost doar trei
Și erau înalți și mândri, verticali, unul ca altul,
Groși erau la trunchi și nimeni nu îi cupridea de-a latul,
Ca în cartea de poveste se comparau cu niște zmei.
Mai înalt acum atinge, maiestos seninul cer
Răzlețitul plop bătrân, rămas în satulmeu natal,
Care-n zilele când plouă zgârie norii de opal
Și în viiforul de iarnă nu îi pasă că e ger.
Azi trăiește singuratic în colț verde de grădină,
Iar pe lângă rădăcini l-au năpădit muțimi lăstarii
Căci de vechea sa tulpină se legară armăsarii,
Iar în freamătu-nserării frunza-i plânge și suspină.
Gândul rău s-a pus de omul care-ar fi dorit să-l taie,
Însă nimeni nu va putea avea cândva curajul
Caci putere mare n-are spre ai strămuta tonajul,
Pentru foc e slab, că arde doar cu fum, făr de văpaie.
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zile, poezii despre verde, poezii despre singurătate sau poezii despre plâns
Revenind pe câmpuri
Din tinerețe am fost altfel decât gloata:
Iubeam numai dealurile și munții.
Neștiutor, am căzut în prăfuitul Păienjeniș al Lumii
Și n-am mai fost liber până la împlinirea
Vârstei de treizeci de ani.
Păsările migratoare tânjesc după vechea pădure:
Peștii din acvariu n-au uitat iazul lor natal.
Am desțelenit un ostrov la Ancorajul Sudic
Și, încă suflet rustic, m-am reîntors la câmp și la grădină.
Ogorul meu n-are mai mult de patru hectare:
Cabana acoperită cu stuf doar câteva odăi.
Ulmi și sălcii înconjoară streșinile:
Pruni și peri plini de roade-n fața ușii de la intrare.
Departe, departe-n cețuri, cătune țărănești.
Leneș, fumul unui sat pe jumătate părăsit,
Un câine latră undeva pe cărările umbroase,
[...] Citește tot
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre libertate, poezii despre câini, poezii despre vârstă sau poezii despre suflet
Urleta, sat
Aveam doar consonanța din copil, de aproape
De loc natal, de câmpinean ce și-a iubit bunică,
Ce mi-a descris un loc, de la Doftana în jos, de ape...
Când era totul mare și nu mă-ncumetam să plec la drum de frică.
Apoi, îmi spusese tata, că trecea 'nspre Mislea ades
Și avea la Schelă oameni pricepuți, din sat,
Buni gospodari, ca parcă din tărâm ales...
Un colț de țarnă, în sus de la șosea, peste pământ arat.
A trecut timpul peste mine, peste loc, 'n hazard,
Mi-a dat la rându-mi noi prieteni, buni din neștiuți,
De-un sat curat ca lacrima, sălaș de bard...
Doar să contempli, să admiri, să îți faci cunoscuți.
Oricum, ei te salută toți, bărbați, copii, femei,
De-un alt bun-simț, de odată, ce s-ar fi dus, pierdut.
E-un loc unde nu ți se cere, dacă n-ai, de vrei
Orice... și e mult zâmbet, parcă o poartă de sărut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre șosele, poezii despre zâmbet, poezii despre trecut, poezii despre tată, poezii despre sărut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iadul nu poate fi decât rural
Pașii dorului m-au purtat spre satul natal, de curând.
La intrare, un șoșon zdrențuit proptit într-un noroi;
Simțeam cum amintirile se prăbușesc, rând pe rând,
Pe hotarul țarinei, ce-arăta ca trecută prin război.
Cineva părând să fi făcut cu veșnicia legământ
Un bătrânel aplecat în drept unghi căra în spate,
Sub un soare cadaveric ce-i târa umbra pe pământ,
O legătură de vreascuri, mai mult verzi decât uscate.
În satul de coline cu nume rămuros de lângă drum,
Nu se mai vede niciun pom sau copac în picioare;
Toată dumbrava a fost trecută prin sărutul de scrum,
Spre osebire de bătrânel, nici umbră nu mai are!
Aproape-n totalitate, cătunul a dezertat din țărani,
Năluci, par puținele case în ceața lăptoasă de seară,
Viața-i un coșmar pentru mâna de oameni sărmani
Peste care s-a petrecut timpul ca o pasăre de ceară.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre suferință sau poezii despre seară
<< < Pagina 1 >