Plopul singuratic
În a mea copilărie, plopi în sat au fost doar trei
Și erau înalți și mândri, verticali, unul ca altul,
Groși erau la trunchi și nimeni nu îi cupridea de-a latul,
Ca în cartea de poveste se comparau cu niște zmei.
Mai înalt acum atinge, maiestos seninul cer
Răzlețitul plop bătrân, rămas în satulmeu natal,
Care-n zilele când plouă zgârie norii de opal
Și în viiforul de iarnă nu îi pasă că e ger.
Azi trăiește singuratic în colț verde de grădină,
Iar pe lângă rădăcini l-au năpădit muțimi lăstarii
Căci de vechea sa tulpină se legară armăsarii,
Iar în freamătu-nserării frunza-i plânge și suspină.
Gândul rău s-a pus de omul care-ar fi dorit să-l taie,
Însă nimeni nu va putea avea cândva curajul
Caci putere mare n-are spre ai strămuta tonajul,
Pentru foc e slab, că arde doar cu fum, făr de văpaie.
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre sat
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
Citate similare
Copii indienilor
Pe-aceste locuri pe care călcăm noi azi
Se jucau cândva copiii indienilor, fericiți, sub brazi,
Ei erau stăpânii acestor preerii cu ierburi balerine,
Unde-acum sunt case din beton și magazine.
Copacii atunci erau înalți până la cer
Și nu erau străzi asfaltate, nici drum de fier,
Nu erau biserici și nu era nicio clopotniță,
Doar păduri, păduri și indieni și nici o temniță.
Numai colibe erau pe iarba de velur,
Iar noaptea urșii dădeau târcoale-n jur
Locul acum e altul, fără izvoare și frunze trifoi,
Locul unde trăim, muncim și ne jucăm azi noi.
poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre India, poezii despre urși, poezii despre religie, poezii despre păduri, poezii despre promisiuni sau poezii despre noapte
Pedeapsa a venit dar nici acuma...
E boală peste toată omenirea,
Însă durerea nu ne mai atinge.
Și nu mai știm ce e compătimirea
Decât atunci când spaima ne străpunge.
Nu mai rostim măcar o rugăciune,
Deși e ciuma roșie pe-afară,
Însă sperăm mereu la o minune,
Când înspre noi doar negri nori coboară.
Pedeapsa a venit dar nici acuma,
Când singura speranță e o cușcă,
Nu vrem să înțelegem ce-i cutuma,
Care pe toți cu furie ne mușcă.
Ne-am săturat să stăm numai în casă,
Dar azi, doar pasărea e-n libertate,
Depresia ne taie ca o coasă,
Și aerul îl căpătam în rate.
Și vântul bate, bate-atât de tare,
Încât nu poate nimeni să-l răpună
Și se zăresc numai trei cruci în zare,
Iar pe pământ e cea mai grea furtună.
Pe una zace, Cel fără de păcat,
Purtând pe frunte-a spinilor povară,
Cuiele morții, în palme i-au intrat,
Iar fața Lui e albă ca de ceară.
Apostolii se-apropie de cruce,
Dar nimeni să-L salveze nu cutează,
Putere n-au, când iadul ne conduce,
Iar Domnul îi privește și oftează.
Dar totu-i scris în Cartea cu Destine,
Și nimeni n-are drept să se opună,
El și-a dat viața să ne fie bine,
Însă-'ntre noi doar ura se adună.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cruce, poezii despre vânt, poezii despre superlative, poezii despre spaimă, poezii despre salvare, poezii despre roșu sau poezii despre păsări
A fost o vreme...
A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.
A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.
A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.
A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.
Dar va fi o vreme si pentru noi,
Cand amintirile vor deveni strigoi,
Iar prezentul, iubirea mea, ni se va parea firesc.
Atat timp cat nu vei uita, ca eu
TE IUBESC!
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viscol
- poezii despre strigoi
- poezii despre poezie
- poezii despre ocean
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
Azi... privirea Ta îmi,, spală" lacrima
Și nu-i târziu, târziu am fost doar Eu
Și Tu doar Tu... așteptarea... mea
În viața mea ce-o credeam trecută!
Și în priviri mă regăsesc o clipă
Și toată clipa fă-mi-o înc'-o viață
Și viața toată înc'-o dimineață
O lacrimă să-mi fie fericirea ta!
Iar ochii tăi să-mi fie poartă descuiată
Să trec prin ea vibrând de mulțumire
Să gust ce m-am mai gustat demult
Să reușesc să pot să am... putere!
Putere când o pierdusem toată,
Când totul părea că-i doar fum,
Aprinde-mă dintr-o scântei acum
Și am să ard doar pentru tine-n veac!
Și veacul fă-mi-l nemurire-n... suflet
Iar Eu cerul pentru tine să-l deschid
Tu fereastră către-o altă lume, iar...
Iar Eu un Tot trăind doar pentru tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre mulțumire, poezii despre fum, poezii despre fericire sau poezii despre dimineață
Raiul florilor
Nu plânge, macule, nu eu te-am rupt!
A fost un vânt atât de rău aseară
încât toți norii i-a gonit, și iară
va trebui, cu seceta, să lupt.
Și mi-e atât de greu să car din vale
găleata plină până la grădină,
apoi să ud, tulpină cu tulpină,
atâtea flori cu ruga în petale.
Dar nu pot să le las: când mor, mă doare
mai rău decât tot corpul când le ud,
căci mie-mi este dragă fiecare.
Tu suferi, iar suspinul ți-l aud
Nu-ți fie frică! Pentru orice floare
acolo, sus, e-un Rai al ei... când moare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre rai, poezii despre văi sau poezii despre frică
Lucian se afla în Institut și putea rămâne acolo peste noapte; cu locul de odihnă nu era o problemă avea cine și unde să-l găzduiască. Practic, putea dormi chiar și în navă, în propria-i rezervă, cea cu inițialele E. L., doar nu-l împiedica nimic. Însă dacă va dormi în Institut, cum rămânea cu părinții lui? Acum se înțelegea bine cu ei, nu mai erau supărați, ca să procedeze astfel. În plus, mai erau și bunicii lui la mijloc; ar fi fost și dânșii îngrijorați și nu le putea face așa ceva... Hotărât lucru, deci; trebuia să se întoarcă acasă! Deocamdată însă, nu încă; mai rămase, spre bucuria fetelor...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre supărare, citate despre somn, citate despre odihnă, citate despre noapte, citate despre fete, citate despre bucurie sau citate despre acasă
Nu te-am dorit în lumea mea ciudată
Nu te-am dorit în lumea mea ciudată,
Deși, ca mine, nimeni nu te-adoră,
Nici n-am gândit c-o să te am vreodată
Mai mult decât în inimă, ca soră.
Iar de cobor în lumea ta măruntă,
În cafenea, pe lângă mateloți,
Nu pot, în tinerețea mea căruntă,
Să înțeleg de ce te dai la toți.
Când numai eu pot să îți dau putere
Să redevii ce-ai fost, cândva, regină,
Să-ndupleci ani și chiar să naști noi ere
În care doar iubirea să ne țină.
Dar cu-un sărut tu intri-n mine toată
Și lumea mea devine trup de fată.
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre păr cărunt, poezii despre naștere, poezii despre monarhie, poezii despre inimă sau poezii despre dorințe
Unde-s iernile de altădată?
Mi-e dor de o poveste spusă la gura sobei,
Să-mi simt obrajii-n flăcări și-n ochi să am scântei,
Să cred iar în dreptate și în puterea vorbei
Că Făt-Frumos va-nvinge vrăjitoare și zmei!
De ce-n copilărie ni se promite-o lume
Fără minciuni și ură, fără înșelăciuni,
Ne-ndeamnă toți să facem mereu doar fapte bune?
Creștem, deschidem ochii și vedem... deșertăciuni!
Parc-am trăi în două lumi total diferite:
Cea pură, frumoasă, a basmelor cu zâne,
Pentru ca mai târziu, să trecem, pe nesimțite,
În lumea cu prea mult rău și prea puțin bine!
Unii mai păstrăm încă, în suflet, lumea bună
Cu zmei și vrăjitoare însă, luptăm în van,
Doar o firavă rază nu-nvinge o furtună
Și nici putere n-are să topească-un noian!
Când oare o să ningă iar, cu fulgi diamantii,
Șăgalnici, ei să mă prindă-n dansul lor nebun,
Să se ascundă răul sub a zăpezii mantii
Și-n fiecare casă, să ajungă Moșul bun!
Când mai vine acea iarnă, cu râsete zglobii,
Cu ecou de colinde și iz de cozonaci
Ca altădat' să fie, sărbătorile iar vii,
Să simți că Isus coboară și să cânți... ori să taci!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre bine și rău, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre sărbători, poezii despre râs sau poezii despre nebunie
Adieu, adieu! Țărmul meu natal...
Adieu, adieu! Țărmul meu natal
Se pierde dincolo de apele albastre;
Suspină briza nopții, tună val după val
Și țipă pescărușii sub un cer spuzit de astre.
Noi soarele,-apunând în marea purpurie,
Urmăm în zborul lui de ore în furtună;
La revedere lui, la revedere ție,
Ținutul meu natal O, Noapte Bună!
Doar câteva ore scurte și el va răsări
Ca să renască-n zare înc-o dimineață;
Voi saluta uscatul și cerul care se va rumeni,
Dar nu pământul mamă care mi-a dat viață.
E gol holul casei mele, vamă plătind tristeții,
Iar vatra căminului e rece, moartă;
Lichenii s-au cățărat pe toți pereții
Și câinele urlă a pustiu la poartă.
............................
Iar acum sunt singur în lumea asta mare,
Învăluit de vastele singurătăți marine:
Dar de ce-aș suspina eu pentru alții oare
Când nimeni nu oftează pentru mine?
Câinele-n zadar va plânge, dar cu puțin noroc
Va fi hrănit de alte mâini, acum străine;
Iar dacă peste ani și ani va fi să mă întorc,
L-ar sfâșia pe-acel străin, cu fălcile-i canine.
Cu corabia mea iute mă îndepărtez
În viscolul înspumat al pulberii saline;
Nu-mi pasă lângă ce țărm va fi să ancorez,
Cât timp nu-s în vedere natalele coline.
Bun venit, albastru val cu rostogoliri eterne,
Iar când nu vom mai fi pe ape împreună,
Bun venit, deșerturi, și bun venit caverne!
Ținutul meu natal O, Noapte Bună!
*** Extras din Childe Harold, Canto I
poezie de Byron, George Gordon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre albastru, poezii despre zbor, poezii despre vamă sau poezii despre tristețe
Acasă la familia Enka era destulă liniște, în limita posibilităților: musafirii plecaseră de câtva timp, iar de puțina gălăgie produsă, doar papagalul Rikky era responsabil. Restul erau tăcuți: tânărul comandant, părinții și bunicii acestuia, chiar și bătrânul dulău Nero. Doar lui Rikky nu-i tăcea pliscul deloc; cum însă era drăgălaș, nu deranja pe nimeni, căci toți îl iubeau și-l răsfățau, chiar și blondul. Își revăzuse în acea zi și vechea familie, de la care plecase de bună-voie; cu domnul și doamna Stoica va mai avea ocazia să se întâlnească, însă pe blondină habar n-avea năstrușnicul papagal că o văzuse pentru ultima oară, iar în curând același lucru se va petrece și-n cazul "șefului". Pentru că nu-și dădea seama de acest lucru, Rikky nu putea fi trist; ceilalți însă... Chiar și Nero părea abătut și nu din cauza vârstei sale. Dulăul negru parcă presimțea că în curând se va schimba ceva, se va întâmpla ceva; nu știa sigur ce, însă orice ar fi fost, se părea că avea legătură cu tânărul său stăpân. Astfel simțea dulăul negru și nu se înșela deloc...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre papagali, citate despre familie, citate despre șefi, citate despre vârstă, citate despre tristețe, citate despre tinerețe, citate despre timp sau citate despre schimbare
Singuraticul bătrân
Trăia la margine de sat
bătrânul. Fără baba lui.
La cer băbuța a plecat,
El a rămas al nimănui.
Doar din cerșit trăia sărmanul.
Se rușina întinzând mâna.
Dar vroia să prindă anul,
să-i poarte babei săptămâna.
E amărât că lumea trece
fără să-l mai ia în seamă.
De lângă zidul negru, rece,
băbuța la cer îl cheamă.
Cu ochii pironiți la cer,
unde sufletul ajunge,
Trupul înghețat de ger,
nicio babă nu-l mai plânge.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre trup și suflet, poezii despre săptămâni sau poezii despre rușine
* * *
Nu îl mustra pe cel ce n-are de ales
Cu lucruri ce n-ar vrea nici el să facă,
Și nu apropia bușteni de foc,
De nu vrei fum să urce peste cracă,
Nut e încrede-n nimeni, căci stricați
Sunt oamenii, precum e vremea seacă.
... orice făptură vrea perechea ei,
Nu-I nimeni ca potriva-i să nu-i placă,
Omul cel virtuos e cel ce-ascultă
Dacă-l ferești de rău, el rău nu-mbracă,
Dar păcătosul, dacă e ferit,
Abia mai tare-atunci spre rău se-apleacă.
poezie de Ibn Hazm al-Andalusi din Colierul porumbiței
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc
* * *
stau și ascult nemișcat ploaia
timpul se zbate în geamuri
plouă și plouă
cu lacrimi, nu'i rouă
plouă în mine acum
casa e veche, pustie
cine azi mai știe, cine
aici nu stă nimeni
doar tăcerea mai țipă prin unghere
tăcere, durere
o noapte a venit
pe aici, pe undeva
o noapte a plecat
și ce...
s-a intamplat ceva
un suflet a pierit
o ultimă petală a unui vis
privesc în jur
poet al nimănui
ce plânge pe o coală
dar cui să spui amarul
un cântec s-a stins
plouă și plouă
casa'i pustie
doar vântul mai plânge în vie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre visare sau poezii despre rouă
Idee abstractă - sau Adevărul
adevărul
unde-i oare
și ce este pe pământ
e-o idee
un cuvânt
ce e adevărul oare
e-o privire mai abstractă
sau
ce este adevărul
mulți
au căutat să-l prindă
în imagini și-n idei
mâna
însăși să-i întindă
încrezându-se în ei
adevăru însă
nu-i o umbră
nu-i un mit
o idee ce perturbă
tot ce-n suflet
s-a trezit
nu-i o floare
adevăru
s-o iei tu oricum voiești
fermecat de gingășia-i
s-o expui
azi în ferești
dacă vrei
în adevăr
adevăru să-l pătrunzi
să știi dar
că
adevărul
e-o Ființă
e un Duh
numai El are putere infinitu să-l supună
să-mpletească cu idei tot ce are aici suflare
El Cuvântul ce adună
tot
căci tot ce este
e a Lui lucrare
Creatorul
doar a spus
Eu sunt Calea și-Adevărul
și El este
chiar Isus
multora fiind El țelul
doar Isus a îndrăznit
să susțină sus și tare
pe pământ jos am venit
pentru om
să fiu salvare
doar Isus a susținut
că El
este Adevărul
altul nimeni n-a-ndrăznit
căci Isus
rămâne țelul
ca Isus nimeni n-a fost
să ajute omenirea
să-i ofere
aici rost
susținând
că
e iubirea
adevărul
și iubirea
se interpătrund
și ne cer
neprihănirea
căci
cu toate se ascund
în Isus Hristos Mesia
El
e Adevărul Sfânt
e-a Lui
Dumnezeu Cuvânt
căci Lumina și Adevărul
ni s-au dat
doar în Hristos
El e Viața și Adevărul
acest lucru
Evanghelia-l susține
cea mai scumpă carte ce s-a scris
vreodată pe pământ
căci a ei învățătură
și azi este în vigoare
inserată în Scriptură
și-a ei
tainică valoare
nu e
de pe acest pământ
ci-i venită
din Cuvânt
Fiul Celui Prea Înalt
El
Salvarea omenirii
și azi
încă prin credință
poezie de Ioan Daniel Bălan (27 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre lumină, poezii despre cuvinte, poezii despre adevăr sau poezii despre învățătură
Gretchen a plecat și ea mai departe cât putea de repede și deodată au întâmpinat-o o mulțime de fulgi de zăpadă; fulgii nu cădeau din cer; cerul era senin și luminat de Aurora Boreală. Alergau chiar pe pământ și cu cât se apropiau, cu atât se făceau mai mari. Gretchen și-a adus aminte ce mari și meșteșugiți fuseseră fulgii când se uitase la ei cu lupa. Aici însă erau și mai mari, și mai fioroși, erau vii, erau străjerii de la palatul Crăiesei Zăpezii. Aveau chipurile cele mai ciudate, unii parcă erau niște arici mari și urâți, alții păreau niște mănunchiuri de șerpi încolăciți, care își întindeau capetele în toate părțile, iar alții erau ca niște ursuleți bondoci și zbârliți; toți erau albi, sclipitori, erau fulgi de zăpadă vii.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zăpadă, citate de Hans Christian Andersen despre zăpadă, citate despre șerpi, citate despre urși, citate despre superlative, citate de Hans Christian Andersen despre superlative, citate despre palate, citate de Hans Christian Andersen despre palate, citate despre lumină, citate de Hans Christian Andersen despre lumină, citate despre alb sau citate de Hans Christian Andersen despre alb
Risipire
Eu pe tine te-am iubit, iar acum cu altul te-am găsit; Cum tu ai îndrăznit, când eu totul ți-am dăruit?
Mi s-a rupt inima în mine când am văzut că te plimbi cu oare cine;
Vrei să știi cum eu mă simt? Mă simt rău! Jur, nu te mint!
Doar gândul că de lângă mine vei pleca, inima mea nu va suporta;
Iar acum când totul a mers prost, viața nu mai are nici un rost!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre plimbare, poezii despre minciună, poezii despre gânduri sau poezii despre cadouri
Mărin Motanul
Era de râs prin sat, la Gura Văii
Iar noaptea nu prea mai putea să doarmă;
Era bătrân pe lângă toți flăcăii
Ce se-adunau să bea (făceau și larmă).
Era de-un leat cu ei doar... pe la minte
Și, cot la cot sau bere după bere,
Turnau întruna bancuri, iar Axinte,
Patronul cârciumii, striga: "Muiere,
Mai vino cu un rând, că plânge masa!"
... Și se distrau în noapțile de vară.
Doar că era Nebuna, Ofticoasa,
Pe care-o deranjau și zi, și seară,
Că nu putea dormi de gălăgie;
Zicea că nu putea ieși la budă
De frica lor, că s-ar putea să fie
Ori violată, ori văzută nudă,
Căci vara, în canicula cea mare,
Ea nu suportă peste ea vreo treanță,
Că-i cam voinică și transpiră tare,
Iar la căldură n-are toleranță.
Sătui de ea, s-au hotărât flăcăii
Să-i joace-o festă, dar așa - completă,
Să fie un exemplu-n Gura Văii:
S-o fotografieze pe babetă.
S-au înarmat cu camere și blițuri
Și s-au ascuns prin pomi și-n niște șanțuri;
Erau toți veseli, după multe sprițuri,
În noapte, ca fantome fără lanțuri.
Iar sarcina cea grea: s-o scoată-afară
În toată goliciunea, fără teamă,
I-au dat-o lui Mărin c-așa votară,
Și doar el știe să se bage-n seamă.
A început Mărin cu miorlăitul,
De-ai fi jurat că-i datamai motanul
Avea volum, știa afurisitul
Cum face un mârtan ce-și ceartă clanul.
Nu au trecut nici două-trei minute
De când băieții așteptau s-apară,
Că se-auziră țipete acute
Și, în papuci doar, a ieșit afară.
Așa-ceva, veți crede că-i poveste
Cu blițuri, râset, urlete sau șoapte,
Dar baba, pân' să prindă ei de veste,
Trimise-o oală-n capul lor. De noapte.
Ei s-au ales cu câte o amendă,
Dar pozele au circulat tot anul,
Povestea s-a tot spus, e-acum legendă
C-un mare personaj: Mărin Motanul.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre fotografie, poezii despre început sau poezii despre toleranță
Lunganul se calmase; îi venise inima la loc. Drept urmare, nu putu rezista fără a despacheta o ciocolată mare, cu alune de pădure. Îi oferi și Adelei câteva cubulețe; fata nu-l refuză. Se mai plimbară puțin, ținându-se de mână, zâmbindu-și din când în când unul altuia. Nistor o admira, dar și Adela pe el. Îl găsea drăguț, atrăgător. Și de ce nu; băiatul avea farmecul lui. Îl dezavantaja puțin înălțimea, dar nefiind nici prea gras, nici prea slab, avea o alură atletică. Chipul îi era tare plăcut, cu trăsături fine, bine conturate, încadrat de părul său șaten; nici blond, nici brunet. Iar ochii, cu o privire ștrengărească, nu erau nici verzi, nici albaștri, ci o stranie combinație dintre acestea două, deși nici una nu era predominantă. Prin urmare, nimeni nu putea spune cu precizie ce culoare aveau ochii lui. Deci, bineînțeles, Adelei nu-i era rușine să meargă lângă unul ca el, doar nu avea de ce.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre verde, citate despre rușine, citate despre păr șaten, citate despre păr blond, citate despre păr, citate despre păduri, citate despre ochi sau citate despre inimă
Bunicul
(poezie închinată bunicului meu
Ioan Andrieșanu)
S-a dus în ceruri bunicul meu, Ioan,
Că unde-ar fi putut, altminteri, oare
Să meargă cu o inimă-așa mare,
Bunicul meu cel drag de la Vișan.
L-am dus tăcut pe ultimul său drum,
Cu-ntregul sat, în acea zi de vară
Și-am retrăit, la fel ca prima oară,
Copilăria-mi dusă ca un fum,
Cu veri, vacanțe și cu toamne pline
De nuci, de prune, struguri și gutui,
Iar azi bunicul meu acasă nu-i,
Dar, Doamne, câte a lăsat în mine!
De azi-nainte-n iarnă, timp fulgerat de ger
E pentru mine, încă, un Sfânt Ioan în cer!
sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre toamnă, poezii despre struguri, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Singurătate mută...
În casa mea liniște-ai adâncă, ca un ocean,
Nimeni nu mai vorbește, nimeni nu mai cântă,
Veselia s-a dus, despletită, cu furia pictată pe chip,
Singurățate-ai mută ca o stâncă,
Pe lângă gălăgia celor din jur neobosită.
Cei dragi s-au dus cu toți deodată,
Parcă s-au înțeles la timp;
Unul s-a prăpădit, iar copiii au plecat după soartă.
Eu, am rămas în poartă, mută ca o netoată...
Vlăguită de puteri ca o moartă, căci soarta e soartă,
Iar crucea ei trebuie purtată ca un act de împlinit.
Singurătate, lacrimi ascunse sub pleope vopsite,
False amăgiri, încă bine purtate...
Din casa plină cum era odată,
Doar eu fac gălăgie nevinovată, când vasele le spăl
Sau scutur așternuturi prăfuite de tăceri,
Iar minutele se zbat neobosite în timp,
Când ceasul le deșteaptă pornit,
Să știu și eu pe lume sunt.
Singurătate, apă fiartă, peste trup obosit,
Te voi purta cu demnitate,
În amintirea celor plecați...
Și a celor vii, care frumosul întreg poate l-au uitat,
Lăsându-mi scăldatul în băi de amintiri sfințite de soartă,
Căci cine se plânge de singurătate nu crede în Dumnezeu,
Nu crede în nimic.
poezie de Valeria Mahok (30 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre vorbire sau poezii despre stânci