+o +viata +noua

Moisescu: Eu nu cred în minuni! S-a trezit iar ateul din mine. Ateul crescut la şcoala muncii.
Contabilul (Blând): Domnule Moisescu! Noi înţelegem. Noi suntem hârţogari de-ai tăi şi putem înţelege orice. Noi am trăit o viaţă aplicând ştampile. Dar în spatele nostru vin ceilalţi. Vin milioane. Ei au muncit greu în peşteră. Muncesc şi acum. Ei vin, muncind. Răscolesc pământul. Caută rădăcini dulci şi fructe sălbatice. Ei cern nisipul, în căutare de aur. Sunt cu femeile şi copiii după ei. Ei vin pe urmele noastre şi au încredere în noi. Noi am deschis un drum în care ei cred. Sunt siguri că la cap de linie îi aşteaptă o minune. Şi dumneata spui că nu mai crezi în minuni!
Moisescu: Ştiu. Peştera a fost o rătăcire. A fost o dulce utopie. Acum rătăcim iar. Căutăm o nouă himeră. Şi poporul ne urmează, cuminte, ascultător, din rătăcire în rătăcire.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva (deschide frigiderul): Deşertăciunea deşertăciunii... Totul este deşertăciune... Iar bogăţia este o scurtă iluzie deşartă... Totul se topeşte şi alunecă în neant... Lichidele nu mai au formă proprie, deci curg... Şi nu e vina mea... Nu eu am inventat stările de agregare ale materiei. Într-o economie solidă ca a noastră, lichidităţile se evaporă. Trec imediat în stare gazoasă... Banii devin sublimi, deci sublimează... Şi acum să vedeţi, comedia erorilor! Când statul câştigă, toată lumea are de pierdut... Populus pierde banii la poker, Guţă îşi pierde capitalul circulant, partidul pierde un militant de nădejde, iar domnul Poporan pierde mult din inepuizabilul său capital electoral... Acesta e capitalismul cu faţă umană... (Trist). Dar ce pot să fac eu, un amărât de funcţionar public, într-o asemenea dilemă istorică? Lozul cel mare mi-a scăpat! Eu l-am tras, dar mi l-a subtilizat tânărul acesta fără minte. Noua generaţie a luat caimacul... Mie nu-mi rămâne decât aureola de bărbat incoruptibil! Şi o plasă cu roşii... Vedeţi câtă inechitate există în ţară? În zadar, atâţia oameni şi-au jertfit viaţa pe baricade! Ce pot eu să fac? Nimic! Trebuie să mă mulţumesc cu nişte legume, donate de un simpatizant al partidului, în Piaţa Obor! (Cu invidie). În timp ce alţii se scaldă în numerar... Câtă ipocrizie! Şi mai au tupeul să afirme că revoluţia a creat şanse egale pentru fiecare... (Se aud bătăi timide în uşă) Câtă ipocrizie!

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbier evreu: Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat, nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc, aş vrea, dimpotrivă, să-i ajut pe toţi dacă s-ar putea – evreu, arian, negru sau caucazian. Cu toţii vrem să ne ajutăm unii pe alţii, aşa e natura umană. Vrem să trăim din fericirea celorlalţi, nu din suferinţa lor. Nu vrem să ne urâm şi să ne dispreţuim. E loc pentru toţi în lumea asta, iar pământul e bogat şi darnic. Ne-am rătăcit pe drumul unei vieţi care poate fi liberă şi frumoasă. Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a închis lumea cu o baricadă de ură şi ne-a împins în sărăcie şi vărsare de sânge. Alergăm din ce în ce mai repede, dar ne-am închis în noi înşine. Maşinăria abundenţei ne-a lăsat în penurie. Ştiinţa ne-a făcut cinici, inteligenţa – distanţi şi inumani. Gândim prea mult şi simţim prea puţin. Mai mult decât tehnologie, avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligenţă, avem nevoie de bunăvoinţă şi tandreţe. Fără acestea, viaţa devine potrivnică şi atunci totul e pierdut. Avioanele şi radioul ne-au adus mai aproape. Însăşi natura acestor invenţii ne cere să fim buni, să ne avem ca fraţii, să fim uniţi. Chiar în acest moment vocea mea este auzită de milioane de oameni din toată lumea, milioane de bărbaţi, femei şi copii deznădăjduiţi, victime ale unui sistem care chinuie şi arestează oameni nevinovaţi. Celor care mă aud acum le spun să nu-şi piardă speranţa. Sărăcia care se abate acum asupra noastră e doar efectul trecător al lăcomiei, al amărăciunii oamenilor care se tem de progres. Ura dintre oameni va dispărea, dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni, va reveni oamenilor. Şi atâta timp cât oamenii vor muri în numele libertăţii, ea, libertatea nu va pieri. Soldaţi! Nu vă lăsaţi pe mâna brutelor, a celor care vă dispreţuiesc, care vă transformă în sclavi, care au pus stăpânire pe vieţile voastre, care vă spun ce să faceţi, ce să gândiţi şi ce să simţiţi! A celor care vă îndoctrinează şi care vă tratează ca pe nişte animale. Nu vă lăsaţi pradă acestor monştri, acestor oameni-roboţi cu minţi şi inimi mecanizate! Voi nu sunteţi roboţi, nici animale, ci oameni! Aveţi în inimi umanitate! Voi nu purtaţi ură celorlalţi. Doar cei neiubiţi şi inumani urăsc. Soldaţi! Nu luptaţi pentru sclavie, ci pentru libertate! În versetul 17 din Evanghelia după Luca scrie: "Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", al tuturor oamenilor, nu al unui grup, nici al unuia singur! Voi, oamenii, sunteţi cei care aveţi puterea să creaţi roboţi, să creaţi fericire! Voi, oamenii, aveţi puterea să faceţi această viaţă să devină liberă şi frumoasă! Să folosim această putere în numele democraţiei, să ne unim în lupta pentru o nouă lume, o lume decentă care va oferi oamenilor şansa să muncească, tinerilor – un viitor şi celor în vârstă, o bătrâneţe sigură. Brutele au ajuns la putere promiţând toate acestea. Dar au minţit, nu şi-au ţinut promisiunea şi nu o vor face niciodată! Dictatorii se eliberează pe sine înrobind oamenii! Să luptăm acum pentru a împlini această promisiune! Să luptăm pentru o lume liberă! Să rupem toate barierele naţionale, să înlăturăm lăcomia, ura şi intoleranţa! Să luptăm pentru o lume raţională, o lume în care ştiinţa şi progresul să aducă fericire oamenilor. Să ne unim întru democraţie! Hannah, mă auzi? Oriunde ai fi, Hannah, priveşte spre cer! Norii se risipesc, soarele răsare din nou. Am ieşit din întuneric la lumină. Ne aşteaptă o lume nouă mai bună, în care oamenii vor lăsa în urmă ura, lăcomia şi cruzimea. Priveşte spre cer, Hannah, sufletul omului a prins aripi şi zboară în sfârşit spre curcubeu, către un viitor glorios. Un viitor al tău, al meu, al nostru tuturor. Priveşte spre cer, Hannah! Priveşte spre cer!

replici celebre din filmul artistic Dictatorul, scenariu de Charlie Chaplin (7 martie 1941)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Ştiu, totul este relativ! Totdeauna m-a preocupat dimensiunea raţională a visului. Dar ne-ar trebui şi nouă nişte mobilă... Viaţa aceasta în parc devine imposibilă!

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liz (către Kimber, despre Christian): Dacă te consolează cu ceva, nu eşti prima căreia îi face asta. Dar măcar tu te-ai ales cu o pereche nouă de sâni, aşa că vindecă-te în toate felurile şi vezi-ţi de viaţa ta.

replică din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Nicoleta-Cătălina Ghiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Meredith Grey: Îmi doresc să faci această operaţie, deoarece medicina progresează în fiecare zi. Într-un an, doi, poate cinci ani, vor descoperi un remediu pentru Alzheimer, iar când acest lucru se va întâmpla, vom putea începe o nouă viaţă. Vei avea şansa să mă cunoşti cu adevărat, şi îţi vei da seama că sunt un medic bun. Chiar îmi doresc să faci operaţia. Dar totul depinde de tine mamă, este viaţa ta.
Ellis: Îmi aminteşti de fiica mea. (Meredith îşi dă seama că mama ei nu mai este lucidă şi izbucneşte în plâns.)
Chief: S-a întâmplat acum o oră. Era conştientă, iar apoi... Îmi pare rău.
Dr. Meredith Grey: Si mie. (Suspină, apoi pleacă.)

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frodo (auzind ţipetele Călăreţilor Negri): Ce sunt?
Aragorn: Au fost odată oameni. Mari regi. Apoi Sauron vicleanul le-a dăruit cele nouă inele ale puterii. Orbiţi de lăcomie, le-au luat fără tăgadă, unul câte unul câzând pradă întunericului. Acum ei sunt sclavii voinţei lui. Se numesc Nazgul şi nu sunt nici în viaţă, nici morţi. Ei simt prezenţa Inelului mereu, atraşi de puterea sa. Nu se vor opri niciodată până nu te vor găsi.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dean (necrologul lui Jonathan): Johnathan Trager, cunoscut producător al televiziunii ESPN, a decedat aseară în urma pierderii sufletului său pereche şi a logodnicei sale. Avea treizeci şi cinci de ani. Om blând şi cu un comportament obsesiv, Trager nu s-a dovedit niciodată a fi un romantic incurabil. Dar în ultimele zile din viaţa sa, a ieşit la iveală o latură necunoscută a sufletului său. Această nouă persoană cu trăsături oculte şi-a căutat într-o manieră demnă de Agatha Christie sufletul pereche, o femeie alături de care a petrecut doar câteva ore preţioase. Din păcate, îndelungata căutare s-a încheiat sâmbătă seară, într-o manieră irevocabilă, un eşec total. Dar chiar şi după această înfrângere, curajosul Trager a rămas credincios ideii că viaţa nu este doar o serie de accidente lipsite de semnificaţie sau coincidenţe. Nu, nu. Viaţa este, mai degrabă, un goblen ţesut din momente delicate, care culminează cu dezvăluirea unui măreţ plan divin. Întrebat despre pierderea prietenului său, Dean Kansky, câştigător al premiului Pulitzer şi directorul ziarului New York Times, l-a descris pe Jonathan ca fiind un altfel de om în ultimele zile de viaţă. "Vedea lucrurile mai clar", a spus Kansky. În cele din urmă, Jonathan a realizat că dacă vrem să trăim în armonie cu universul, trebuie să credem cu toţii în ceea ce grecii numeau "fatum", ceea ce numim noi astăzi "destin".

replică din filmul artistic Noroc în dragoste, scenariu de Marc Klein
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galadriel: Totul a început odată cu făurirea Inelelor Puterii. Trei dintre ele au fost dăruite elfilor; fiinţe nemuritoare şi cele mai înţelepte şi mai încântătoare. Pe alte şapte le-au primit conducătorii piticilor, mineri şi meşteşugari desăvârşiţi din tunelele munţilor. Iar nouă, nouă inele au fost încredinţate oamenilor, care îşi doresc, mai presus de orice, putere. Pentru că în fiecare dintre aceste inele se afla puterea şi ambiţia de a conduce peste orice rasă. Însă toţi au fost înşelaţi, pentru că încă un inel a fost făurit. În ţinutul Mordor, în flăcările Muntelui Blestemat, Lordul Întunericului, Sauron, a făurit în secret, un inel care să le controleze pe toate celelalte. Şi în acest inel a ascuns toată cruzimea sa, toată răutatea şi ambiţia lui de a domina orice formă de viaţă. Un singur inel care le guverna pe toate celelalte. Unul câte unul, popoarele din Pâmântul de Mijloc au cedat în faţa puterii Inelului. Însă au fost câţiva care au rezistat. O ultimă alianţă a oamenilor cu elfii a pornit împotriva armatelor din Mordor, iar pe pantele abrupte ale Muntelui Blestemat au luptat pentru libertatea Pământului de Mijloc. Victoria era aproape, dar puterea Inelului nu putea fi înfrântă. Iar în acel moment, când pierise orice speranţă, Isildur, fiul regelui, a luat sabia tatălui său. Şi Sauron, duşmanul popoarelor libere din Pământul de Mijloc, a fost învins. Inelul a ajuns în mâinile lui Isildur, care a avut o singură şansă de a distruge răul pentru totdeauna, dar sufletul omului este uşor de ispitit. Iar Inelul Puterii are o voinţă proprie. L-a trădat pe Isildur, provocându-i moartea. Astfel, unele lucruri care n-ar fi trebuit uitate, s-au pierdut. Istoria a devenit legendă. Legenda a devenit mit. Şi 2500 de ani mai târziu, inelul a supravieţuit tuturor formelor cunoaşterii. Până când, s-a ivit şansa ca inelul să-şi aleagă alt purtător. Inelul a ajuns la creatura numită Gollum care l-a ascuns în tunelurile adânci ale Muntelui Blestemat acolo unde l-a şi mistuit. Datorită inelului, Gollum a trăit nefiresc de mult. Timp de cinci sute de ani i-a otrăvit mintea; iar în obscuritatea peşterii lui Gollum a aşteptat. Forţele Întunericului s-au furişat din nou în pădurile lumii. Zvonurile vorbeau tot mai mult despre o umbră venind din est, şoaptele despre o teamă dincolo de cuvinte şi, astfel, existenţa Inelului Puterii a fost recunoscută. Venise vremea sa. Aşa că l-a abandonat pe Gollum. Apoi s-a întâmplat ceva ce nici măcar Inelul nu prevăzuse. A fost luat de singura creatură la care nu s-ar fi aşteptat nimeni. Un hobbit, Bilbo Baggins, din Comitat. Pentru că va veni curând o vreme în care destinele noastre, ale tuturor vor fi hotărâte de hobbiţi...

replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jean-Luc Picard: Flota stelară a fost fondată pentru a căuta viaţă nouă. Iat-o, ne aşteaptă!

replică din filmul serial Star Trek: Generaţia următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!