Moisescu: Eu nu cred în minuni! S-a trezit iar ateul din mine. Ateul crescut la şcoala muncii.
Contabilul (Blând): Domnule Moisescu! Noi înţelegem. Noi suntem hârţogari de-ai tăi şi putem înţelege orice. Noi am trăit o viaţă aplicând ştampile. Dar în spatele nostru vin ceilalţi. Vin milioane. Ei au muncit greu în peşteră. Muncesc şi acum. Ei vin, muncind. Răscolesc pământul. Caută rădăcini dulci şi fructe sălbatice. Ei cern nisipul, în căutare de aur. Sunt cu femeile şi copiii după ei. Ei vin pe urmele noastre şi au încredere în noi. Noi am deschis un drum în care ei cred. Sunt siguri că la cap de linie îi aşteaptă o minune. Şi dumneata spui că nu mai crezi în minuni!
Moisescu: Ştiu. Peştera a fost o rătăcire. A fost o dulce utopie. Acum rătăcim iar. Căutăm o nouă himeră. Şi poporul ne urmează, cuminte, ascultător, din rătăcire în rătăcire.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Întrucât v-aţi cristalizat deja gândirea politică, cred că ar fi cazul să ne apucăm de lucru.
Contabilul: Domnule Moisescu, parcă alta era înţelegerea.
Funcţionarul: Tigrul a dispărut, Faraonul a căzut, ideologia doarme. Cine crezi dumneata că mai vrea să muncească?

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Care din voi ştie încotro e ieşirea?
Funcţionarul: Chiar credeţi că trebuie să ieşim?
Contabilul: N-are rost să rămânem aici, de vreme ce nimeni nu ne plăteşte.
Moisescu: Trebuie să plecăm! Au venit vremuri noi.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Propun să renunţăm la sporul de peşteră, deoarece trebuie să părăsim imediat peştera.
Domnişoara: Adică tot ce am văzut o viaţă întreagă a fost un joc de umbre?
Funcţionarul: Va să zică şi porumbul acela enorm era o umbră.
Moisescu: Porumbul era o umbră, iar mălaiul o ficţiune.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Alo! Cine sunteţi? Casa Albă? Aaa! Muntele Sfânt. Vă ascult. (Se aude, puternic, glasul Bătrânului. Toţi ascultă cu atenţie.)
Bătrânul (Vorbeşte din afara scenei. Moisescu îl ascultă la telefon): Moisescule! Tu şi ai tăi sunteţi aproape de Pământul Făgăduit. Dar nu-l veţi găsi, câtă vreme între voi nu va fi pace şi linişte. Eu sunt Poporul. Poporul tău, muncit şi tăcut. Am urcat pe muntele sfânt al credinţei străbune pentru a scruta zările. Din înălţimea sa am zărit locul căutat. Vino! Te aştept să ne sfătuim. Eu sunt Poporul! (Moment de aşteptare. Uimit, Moisescu închide telefonul.)

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu (Tare): Tăcere! Cerul şi-a întors faţa către noi şi noi ne purtăm ca nişte nepricepuţi. Vi s-a stins setea de libertate! Acuma spuneţi, pur şi simplu, că vă e sete.
Contabilul: L-aţi auzit? Noi murim de sete şi el ne ţine discursuri. Vorbeşte mai încâlcit ca un parlamentar. De ce nu-ţi vezi, domnule, de minunile dumitale?

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Trebuie să părăsim imediat peştera. Cred că acesta a fost ultimul gong.
Contabilul: Se prăbuşeşte peştera noastră multilateral dezvoltată.
Funcţionarul: E atât de multilaterală, încât nu ştim încotro s-o luăm.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Acuma, pentru că ne-am băut laptele şi mierea, putem finaliza problema organizării. Nu e de glumă. Cei de pe Muntele Sfânt ne-au cerut restructurări urgente.
Secretara: Cum adică, restructurări?
Moisescu: Simplu. Se modifică schema. Trebuie să renunţăm la trei birouri.
Funcţionarul: Au înnebunit? Am târât aceste birouri prin deşert atâta vreme. Şi acum ne cer să le scoatem din scenă?
Moisescu: Aşa s-a hotărât, aşa vom face. E prea mare numărul de birocraţi pe cap de locuitor.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funcţionarul: Dar bastonul, domnule Moisescu. De ce nu-l folosiţi?
Moisescu: Bastonul? E numai bâtă, stimate coleg. Voi credeţi că orice problemă se poate rezolva cu bâta?

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Dragi domni şi prieteni! Eu am mai spus-o şi cu alte ocazii. Activitatea noastră trebuie organizată pe multiple planuri. Prin efortul nostru comun, al tuturor birocraţilor, vom putea preface scumpul nostru Absurdistan într-o a doua Japonie. (Aplauze.)
Funcţionarul: Japonia? Deocamdată suntem în faza Hiroşima.
Moisescu: Regret nespus că unii sunt nemulţumiţi. Absurdistanul va deveni o Japonie a celor care trăiesc din muncă. Daţi-mi voie să vă aduc la cunoştinţă că acest pământ binecuvântat trebuie muncit.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin iubirile...

Vin iubirile ca bruma şi se lasă peste toate,
Strălucesc pe-a noastră cale, numai noi nu le vedem,
Căutăm sclipiri de aur chiar de ştim că nu se poate
Şi ne supărăm degeaba când dorim şi nu le-avem!

Vin iubirile ca ploaia cea călduţă şi de vară
Răcorind smaraldul vieţii, însă noi mereu fugim,
Ne e teamă, cred, de ploaie, însă ploaia vieţi-i rară,
Ea ar vrea să ne cuprindă, însă noi ne-adăpostim!

Vin iubirile ca ziua după nopţi de întristare,
Însă noi, fugind de noapte, ziua n-o putem zări,
Ne dorim s-avem de toate, chiar de ştim că-s trecătoare
Însă ne dorim prea multe, şi n-avem cum le trăi!

Vin iubirile prin iarnă, şi prin toamne, şi prin veri,
Şi prin primăveri cu floare ce se scutură apoi,
Fiecare are-o clipă până-n soare, de prin ieri
Şi de n-o primim în suflet nu mai trece pe la noi!

Vin iubirile ca viaţa, cu un răsărit şi-apus
Şi ne stau cu drag în cale, poate, poate le-om vedea,
Dar mândria ne orbeşte, şi privim mereu prea sus...
Îşi iau zborul spre departe... Nu mai vin... nu le chema!

poezie de Lili Şipoteanu (15 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile inexplicabile vor fi lămurite de cei ce vin. Pentru noi e mai comod să dăm din umeri şi să le declarăm minuni.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funcţionarul: Moise, eşti un şarlatan. Ne-ai scos din peşteră, din visul nostru de aur, numai aşa, să ne bată soarele în cap.
Omul Roşu: Jos Moise!
Contabilul: Jos Moise! Jos Moise!
Funcţionarul: Demisia!
Toţi: De-mi-si-a! De-mi-si-a!
Moisescu: Sunteţi neserioşi. Vă purtaţi ca nişte mârlani.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilul: Eşti sigur că la cap de linie e Ţara Făgăduinţei?
Funcţionarul: Uitaţi-vă în mersul trenurilor.
Domnişoara: Nu se poate! E prea întuneric.
Funcţionarul: Dar lungă mai era peştera noastră.
Contabilul: Eu cred că am ieşit din peşteră.
Funcţionarul: Păi, atunci, de ce nu se vede nimic?

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte ţări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece şi flori
Şi lacrimi multe, multe...

Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desişuri,
Şi jale duce Murăşul,
Şi duc tustrele Crişuri.

poezie celebră de Octavian Goga din volumul: Poezii (1905)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilul: Eu nu înţeleg ce căutăm în deşert. Parcă era vorba că mergem direct în Ţara Făgăduinţei.
Moisescu: Între sclavie şi pământul binecuvântat se află deşertul. Ne vom chinui prin acest purgatoriu. Dar vom ajunge la destinaţie spălaţi de orice păcate.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilul: La mulţi ani să ne trăiţi, mult iubite şi stimate tovarăşe Faraon!
Moisescu (Răsfoieşte o carte roşie): Ai putea să repeţi această frază ceva mai tare?
Contabilul (În picioare, foarte tare): La mulţi ani să ne trăiţi, mult iubite şi stimate tovarăşe Faraon! (Se aşează şi bea un pahar cu apă).
Moisescu: Mulţumesc. Sper că s-a auzit la toate nivelele.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri suntem noi!

Peste noi, nesfârşite talazuri,
Anii vin, anii trec şi se joacă cu noi.
Stăm la rând la dureri şi necazuri -
Unii râd şi petrec, alţii dau sevei ploi.

Cât mai sunt picătură în mare,
Cât mai sunt biet actor pe o scenă de lut,
Viaţa mea e un semn de-ntrebare:
Astăzi sunt, mâine mor... sau e alt început?!

Peste noi - inocentă candoare -
Anii vin, anii trec, ce rămâne din noi?!
Biete flori, amintiri trecătoare...
Amintiri care-au fost, amintiri suntem noi!

Viaţa mea e-un semn de-ntrebare?!
Viaţa mea e glumă, sau vânt?
Orice-ar fi, mă bucur de soare,
Orice-ar fi, îmi place să cânt!

poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Flacăra" (20 iunie 1984)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni vin şi pleacă şi sunt uitaţi. Sunt însă alţi oameni care fac parte din destinele noastre. Ei vin, pleacă, dar nu sunt niciodată uitaţi. Ei vin, pleacă, dar şi după ce pleacă, rămân aici. Nu pleacă niciodată cu adevărat dintre noi.

citat din C. JoyBell C.
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu (Formează crispat un număr de telefon): Alo! Fondul Monetar Internaţional? Bună ziua, la telefon Moisescu, şef de stat în Absurdistan. Unde este republica Absurdistan? Nu, nu e chiar în Vest. E la vest de Est. Avem nevoie de un împrumut de un miliard de piaştri. Cum să nu aveţi? (Pauză.) Dar aţi dat la toată lumea... Ce-aţi spus? Nu prezentăm garanţii constituţionale? Suntem neguvernabili? Care mineri, domnule? Respectăm drepturile omului, veniţi să vedeţi... Na, că a închis! (Moisescu formează alt număr. Toţi ceilalţi îl privesc în linişte.) Alo! Banca Mondială? Să trăiţi! Moisescu la telefon. Ce mai facem? Da, mai trăim. Într-adevăr, e un miracol că mai trăim. Suntem în plin deşert. Nu mai avem nici materii prime, nici combustibil. Da, da! Fireşte că am rupt-o cu trecutul. Fireşte că vrem să ne retehnologizăm. Deocamdată, vrem să supravieţuim. Vrem urgent un miliard de piaştri. Nu, nu-i vom face praf. Vrem să cumpărăm lapte praf. E jale mare. Da, aveţi dreptate, avem şi noi vaci. Ale noastre, după Revoluţie nu se mai lasă mulse. Da, da, un miliard de piaştri, rambursabil şi cu dobândă. Cum? Nu-mi puteţi da decât un milion? Ce să facem cu un milion? Cum să ne retehnologizăm cu un milion de piaştri? Alo! Alo! Na, că a închis! (Moisescu formează un alt număr de telefon.) Alo, cu amiralul Noe, vă rog! Noroc! Moisescu la telefon. Ascultă Noe, trebuie să apară un petrolier încărcat, din Mesopotamia. Exact. Dacă nu vine la timp, va fi potop. Nu ştii unde este? Păi ce amiral eşti dumneata, Noe? Cum? Pe muntele Ararat? Aţi înnebunit? Ce să caute un tanc petrolier în vârful unui munte? Dirijaţi-l spre Tomis! Poftim? N-ai auzit de Tomis? Spre Constanţa, nătărăule! (Moisescu pune receptorul jos. E abătut. Grupul pare înţelegător.) Nu mai pot. Aşa nu se mai poate. Asta nu mai e tranziţie. Asta e batjocură. Ce-aţi face voi în situaţia mea?

replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea iubirii

În fiecare clipă, de pretutindeni, răsună chemarea iubirii:
Noi ne înălţăm către cer, cine vrea să vină cu noi?
Noi am fost în paradis, am fost prieteni îngerilor,
Iar acum ne întoarcem acolo, căci acolo este tărâmul nostru.
Noi suntem mai presus de orice paradis,
mai nobili şi mai puri decât îngerii:
De ce să nu ne ridicăm chiar deasupra acestora?
Ţelul nostru este Suprema Maiestate.
Ce are de-a face perla cea fină cu lumea plină de noroi?
De ce aţi coborât aici? Luaţi-vă bagajele şi mergeţi înapoi.
Ce este acest loc?
Şansa este cu noi, sacrificiul este al nostru!...
Precum păsările mării, oamenii vin din ocean, oceanul sufletului.
Cum ar putea această pasăre, născută din mare, să-şi facă cuib aici?
Altfel cum ar putea valul să urmeze valului ce vine din suflet?
Valul numit "Nu sunt eu Stăpânul tău?" a venit
şi a spart vasul acestui corp;
Iar atunci când vasul este spart, viziunea clară revine
Şi odată cu ea (survine) fuziunea deplină cu EL.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!