Poezii despre o, tineretea mea
Rezultate pentru +o, +tineretea +mea în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Înțelepciune
Când m-am convins că-i în zadar
Să-ncerc să zbor și să cad iar
Și-am înțeles că-n orice vis
Se află ascuns un compromis,
Când Viața-n față am privit
Și mintea mea s-a ascuțit,
Ea Adevărul mi l-a dat,
Dar tinerețea a zburat.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre înțelepciune, poezii despre visare, poezii despre tinerețe sau poezii despre adevăr
Satul meu
Acest sat este un mic punct
pe harta rutieră
noaptea doarme în vale
acoperit de livezi
îl vizitează căprioarele
și vânturile câmpului
aici fiecare zi are alt miros
toamna cântă din Chopin
căldărașii recită versuri
în păduri încă
mai freamătă tinerețea mea
poezie de Waclaw Kostrzewa din Album (2006), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
Zăpada, tinerețea mea
Zăpada, tinerețea mea,
copilărie pală, mută,
tu, care ești lumină, stea
ce piere surâzând tăcută
cazi lin pe mâinile aceste
și luminează-le mereu,
pe tâmple așterne-te și peste
sprâncene, pe obrazul meu,
pe-ntregul trup așterne-mi, clară,
aceste muzicale oști
și ocolește-mi ochii doară,
doar ochii să mă recunoști...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tăcere
- poezii despre sprâncene
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre copilărie
Castanii
Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristețea,
Când părăsită stă de vorbă cu sine, însăși tinerețea,
Și mișcătoarea lor cupolă, deasupră-și clatină verdeața,
Părea că-n jurul meu, prin ramuri, în mii de palme bate viața;
Iar câteodată, crengi uscate păreau cădelnițând un mort.
Pe sub castani cu frunza mare și azi tristețea mea mi-o port.
......
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre crengi, poezii despre viață, citate de Demostene Botez despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre prezent, citate de Demostene Botez despre prezent, poezii despre moarte, citate de Demostene Botez despre moarte sau poezii despre frunze
Bătrân de-atâta lună
Am scris în tinerețea mea nebună,
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Era făcut din calcar și furtună
Orașu-n care am visat să fug,
Purtând în păr cenușa mea de rug,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Vai, podurile peste râu răsună,
De-atâta alb halucinant din cer,
Și simt că mă topesc în ierbi și pier,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Și noaptea mea cu moartea mă cunună,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre timp, poezii despre râuri, poezii despre păr, poezii despre poduri sau poezii despre noapte
De ce-ai dat, Doamne?!
Lui Ozea Rusu
Copiii leșină, nu-i bine,
Și moarte picură din nori.
Și chiar izvorului îi vine
Un fel de greață uneori.
Atâtea vorbe și minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!
E falsă mila ori e mută,
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vorbire, poezii despre promisiuni, poezii despre nori sau poezii despre ninsoare
Somnambule
În orașul meu trăiau o femeie și fiica ei,
și-amândouă erau somnambule.
Într-o noapte, când tăcerea era stăpâna lumii, mamă și fiică,
mergând în somn, s-au întâlnit în grădina lor învăluită-n ceață.
Și mama a vorbit, și-a spus: "În sfârșit, în sfârșit, dușmanca mea!
Tu, cea care mi-ai distrus tinerețea care ți-ai clădit viața
pe ruinele vieții mele! Te-aș putea ucide!"
Și fiica a vorbit, și-a spus:" O, femeie odioasă, egoistă și bătrână!
Tu stai între libertatea sinelui meu și mine!
Viața mea nu-i decât ecoul vieții tale insipide. Vede-te-aș moartă!
Chiar atunci a cântat cocoșul, și-amândouă femeile s-au trezit.
Mama a întrebat cu blândețe, "Tu ești, dragă?"
Iar fiica i-a răspuns cu blândețe, "Da, dragă."
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre femei, poezii despre sfârșit sau poezii despre oraș
Străzile din Kazan
Mergeam pe strada Kirov...
traversând micul careu,
Am ocolit clinica veterinară,
Cu nostalgie am deschis ușa școlii de muzică:
Aici am primit notele mele de opt cu minus.
Ce nesuferită era uneori Polina Siemionovna
Nu-i plăceau mâinile mele.
Uitați-vă: ce ciorchini încordați,
Prea tare strângi arcușul.
Întorcându-mă, m-am bucurat de viață
Și de atlanții care susțin globul
În dreptul micului careu.
II
Mergeam pe strada Tukaj.
Acolo era școala.
Stă acolo și azi.
Aici a învățat
[...] Citește tot
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre învățătură, poezii despre încordare, poezii despre zâmbet, poezii despre tramvaie sau lecții de engleză
Castanii
Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristetea
Când parasita sta de vorba cu sine însasi tineretea,
Si miscatoarea lor cupola deasupra-si clatina verdeata,
Parea ca-n jurul meu prin ramuri în mii de palme bate viata;
Iar câteodata crengi uscate pareau cadelnitând un mort.
Pe sub castani cu frunza mare si azi tristetea mea mi-o port.
În dupa-amiezi de primavara subt umbra lor racoritoare,
Pândeam speranta cum se joaca în jucausi banuti de soare,
Si ma-ncercam a lor comoara s-o prind în suflet si s-o strâng,
Sa port în mine-un strop de soare când va fi iarasi ca sa plâng.
Pe subt tunele mari de umbra ce-ntind castanii visatori,
În urma ta pe-aceeasi strada am ratacit de-atâtea ori;
Din urma am privit adesea ritmarea rochiei pe drum,
Un clopot miscator de linii, de armonie si parfum.
Ca sa mai vad înca o data seninul clarei tale frunti,
Am ratacit atâta vreme pe urma pasilor marunti,
Si-n noaptea asta soptitoare de primavara si de luna,
Când întunericul din juru-mi în suflet parca mi s-aduna,
Eu umblu parasit si singur subt masti de astri ce scânteie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre rochii sau poezii despre plâns
Îmbătrânesc, încep să se închege
Îmbătrânesc, încep să se închege
inele noi pe trunchiul meu bogat
tu, tinerețea mea fără de lege
voi apucă să te mai văd vreodat'?
Eram așa nebun! un sclav și-un rege
în carne deslușeam cum mi se bat
plutea un gust de fragi și ploi pribege
prin universul meu predestinat
Și parcă veacuri lungi de frumusețe
se așterneau în fața mea, solemn
învăluite-n lauri și ospețe
E timpul, dar, să caut, să-mi însemn
o odă-n metru antic, să mă-nvețe
prin vama morții cum să trec mai demn.
sonet de Corneliu Vadim Tudor din Epistole Vieneze, II (1979)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre sclavie, poezii despre ploaie, poezii despre monarhie, poezii despre metrologie sau poezii despre lungime
<< < Pagina 1 >