Poezii despre mama natura
Rezultate pentru +mama +natura în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Intrigă
O sete de tine, de tine, iubito,
O foame de spirit intensă și grea,
Și setea și foamea o spun prin cuvinte
Ce dor mi-e de tine, ești patria mea!
Ești casă și masă, ești mamă natură,
Întregul de care, nevoie am, vezi?!
Iar tu, idolatro, cum nepăsătoare
Din culpă-mi șoptești: - Cam exagerezi...
poezie de Vasile Zamolxeanu (13 martie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre patrie
- citate de Vasile Zamolxeanu despre patrie
- poezii despre natură
- citate de Vasile Zamolxeanu despre natură
- poezii despre mamă
- citate de Vasile Zamolxeanu despre mamă
- poezii despre iubire
- citate de Vasile Zamolxeanu despre iubire
- poezii despre dor
- citate de Vasile Zamolxeanu despre dor
- poezii despre cuvinte
- citate de Vasile Zamolxeanu despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Salt
Pe soba de teracotă două căprioare
Cu picioarele dinainte în aer,
Saltul se va termina mâine-poimîine...
Simt neliniștea ta,
Ca o rețea de nervi, de gânduri,
De dorințe și amărăciuni în care m-am învăluit.
Învăluit în carnea ta,
Sunt la adăpost de mine însumi...
Ieri două căprioare ne-au tăiat drumul,
Săltând sprintene una alături de alta,
Ca doi sâni. Doi sâni ai naturii mame.
Iată natura mamă în salt, am spus,
Și-am pus fruntea înfierbântată pe golul
Dintre cele două căprioare,
Și-am zburat și nu m-am mai întors.
Acum văd imaginea lor luată la cald,
Pe soba care încălzește muntele înzăpezit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre trecut, poezii despre sâni, poezii despre picioare, poezii despre munți, poezii despre imagine sau poezii despre gânduri
Himera
De este-n lume-adevărat
Că-ndrăgostiții au aflat
În germinal sau în brumar
Avântul altfel nesperat
E că-n himeră-și fac hotar.
Și pacea serii de-o iubesc
Cu umbrele ce amăgesc
Natura chiar augusta mamă
E că-n visare se voiesc
Și de himeră nu au teamă.
Ei râd de vise-amăgitoare
Și nu se tem că omul moare
Că-n timpul lui Homer mai speră...
Sunt singuri fericiți sub soare:
Că fericirea e-o himeră.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frică
- poezii despre fericire
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre râs
- poezii despre pace
- poezii despre moarte
Versuri de dimineață
Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munți,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameți și mai mult
Amintirile.
Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea ușoara. Și totuși
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi șoptește întruna
Șoapte ce nu le-nțeleg,
Atinge perdeaua subțire
Făcând-o să tremure
Și-mi amețește mai mult
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre lumină, poezii despre foc, poezii despre durere, poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre sânge sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Încotro ne îndreptăm?
Încotro se duce Lumea? Încotro ne îndreptăm?
Ce se-ntâmplă cu Planeta? Unde oare alergăm?
A-nflorit tehnologia, navigăm pe Internet,
însă am distrus natura ș-o să dispărem încet.
N-o să mai citim vreo carte, nici să scriem n-o să știm,
dacă nu vom spune,, GATA", hai cu toți să ne oprim.
Am ajuns în punctul critic, de nu știm să spunem,, STOP"
o s-avem în curând parte, de-un al dilea,, Potop".
Poluarea atmosferei se produce ne-ncetat,
iar pădurea seculară, dispare și ea treptat.
O s-ajungem, ca plămânii să respire cât mai lent
tot umplându-se într-una, cu gaz de eșapament.
Iar mâncarea, ce să spunem, pesticide cu duiumul,
fructele din pomi și ele, le-au umplut gazul și fumul.
Până când și-n apă frate, poluarea a ajuns,
mama noastră,, Terra" sfântă, ajunge încet de plâns.
Oameni dragi de pretutindeni, hai să ne oprim oadată,
dacă vrem ca peste veacuri, mama Terră să străbată.
E păcat să o distrugem, că-i frumoasă ca o zână,
hai s-o protejăm cu toții, hai să dăm mână cu mână...!!!
poezie de Florea Fane Janță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tehnologie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păduri, poezii despre protejare, poezii despre protecție, poezii despre poluare sau poezii despre plâns
Hărnicuța de albină
Hărnicuța de albină,
Cu aripioare de lumină,
Strânge darul florilor
Aurul staminelor.
Hoinărind din floare în floare,
Săruta pe fiecare
Și-și trăiește pașnic viața
Harnică de dimineața.
Prin suspinul vântului,
Prin cântul pământului.
Natura Mamă o întreabă:
- Nu ți se urăște, dragă?
- Nu, măicuța mea natură,
Căci strâng dulcea băutură
Din potirul florilor
Și îl dau oamenilor.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre flori, poezii despre sărut, poezii despre mulțumire sau poezii despre hărnicie
Vremuri actuale
Trăim seduși, o vastă clipă de rutină
Dar clipa, de rutină-i viața toată,
Când, vremurile sumbru ne dezbină
Și anii grei ne trag iarăși pe roată
În sunete stridente, voci de coarde
Parcă au revenit din hău fanarioții
Din codri dau năvală hoții-n hoarde
Se-ntunecă urât și tremurăm cu toții
Ne duce criza, în vuiet spre regres
Ne-aruncă soarta, peste tobogan
În straie de scandal, bruiați de stres
Ne cufundăm mai jos an după an
Ne-apasă sorții crud și prea etern
În atmosferă cruntă, încă ireală
Vin conspirații ca dintr-un infern
Și ne supun cumplit, la îndoială
[...] Citește tot
poezie de David Boia (27 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre sunet, poezii despre stres, poezii despre seducție, poezii despre scandal sau poezii despre religie
Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului
Pădurile mă cheamă de pe coastele semețe,
Inima mi-e mare, prin fapte îndrăznețe,
Iubita mamă natură, în inimă ne poartă,
Dar mă scufund în cifre, asta-i a mea soartă!
Plutește vântul, prin miresme de fag,
Printre tomnatice frunze, ce cad,
Proptesc bocancii pe urme de cerbi,
Doar savurând natura, o observi!
Prin plantații dansează puieții de zor,
E valsul naturii, e cântecul din cor,
Șoapta frunzelor pe strune zâmbind,
Amintiri ce se spulberă-n gând.
Demnitatea uniformei, verdele pădurii,
Cumpănind prin vremuri, tăișul securii,
Speranța vieții o susțin și-o reclădesc,
Cerului înstelat, sau unui soare zâmbesc.
[...] Citește tot
poezie de Toth A. Arpad din Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului (aprilie 2013)
Adăugat de Toth A. Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre inimă, poezii despre frunze, poezii despre dans sau poezii despre încălțăminte
Totu-i iubire
Motto: Iubirea e sacrificiul suprem
În prima mea clipă pe lume,
M-am îndrăgostit, ireversibil,
De mamă, de brațele-i calde,
Ca orice pruncuță de om!
De-nvățător, de profesor, de mentor!
Apoi, la un semn al iubirii zglobii,
Ca orice copilă sprințară,
Grațioasă și pură,
M-am îndrăgostit, efemer,
De-o mlădiță asemenea mie!
Adolescentul timid, inocent,
M-a sedus!
Nevinovat m-a sedus,
Cu incandescentu-i obraz,
Cu privirea-i ucigând-o pe-a mea,
Cu mâini tremurânde, fierbinți
Și buze cuminți, sângerii,
Nesărutatele încă!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (21 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre inocență, poezii despre Adam, poezii despre Adam și Eva sau poezii despre înălțime
Cântul IV
De foame moare-un liber om mai iute
decât să-mbuce-ntre mâncări, la fel
de-aproape lui și-egal lui de plăcute;
așa egal temându-se, și-un miel
ar sta-ntre-o fiară lacomă și-o fiară;
un câne-ntre doi cerbi așa și el;
tăcere de-am păstrat, nu-mi e spre-ocară,
nici nu mi-o laud, căci aci-n plutirea
egală-ntre-ndoieli fu necesară.
Tăceam, dar imprimat-aveam dorirea
în ochii mei și-a mea-ntrebare-n ea
mai mult decât rostită-n vorbe-airea.
Ca Daniil făcu deci doamna mea,
când stinse-n rege-acea mânie-odată
ce-n chip nedrept sălbatec îl făcea.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre gură, poezii despre îngeri, poezii despre vânătoare, poezii despre votare, poezii despre vorbire sau poezii despre smerenie
<< < Pagina 1 >