Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului
Pădurile mă cheamă de pe coastele semețe,
Inima mi-e mare, prin fapte îndrăznețe,
Iubita mamă natură, în inimă ne poartă,
Dar mă scufund în cifre, asta-i a mea soartă!
Plutește vântul, prin miresme de fag,
Printre tomnatice frunze, ce cad,
Proptesc bocancii pe urme de cerbi,
Doar savurând natura, o observi!
Prin plantații dansează puieții de zor,
E valsul naturii, e cântecul din cor,
Șoapta frunzelor pe strune zâmbind,
Amintiri ce se spulberă-n gând.
Demnitatea uniformei, verdele pădurii,
Cumpănind prin vremuri, tăișul securii,
Speranța vieții o susțin și-o reclădesc,
Cerului înstelat, sau unui soare zâmbesc.
Divinul, este cel pe care-l văd în toate,
Deciziile mele, de el sunt luate.
Din tandrețea căprioarelor văzute,
Absorb nostalgia clipelor știute.
Ce-mi lipsește oare? Doar a vieții luptă!
De ce viața, prin spinii ei, ne sărută?
Omul slujind în a divinului grădină,
Își deapănă anii, zâmbește sau suspină!
poezie de Toth A. Arpad din Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului (aprilie 2013)
Adăugat de Toth A. Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre natură
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre păduri
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
- poezii despre dans
- poezii despre încălțăminte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Dați-mi un grăunte de uitare
Dați-mi un grăunte de uitare
Să nu mai simt că viața-i grea,
Divinului să-i cer iertare,
Și-apoi poate să mă ia!
Dați-mi apa vie a fericirii,
Însetat fiind, să sorb din ea,
Și în clipa despărțirii,
Să adorm lângă cișmea.
Extazul iubirii să-mi curgă prin creștet,
Universul să-l inunde neîncetat,
Ruginitul covor de frunze veșted,
Să danseze pe pământul înghețat.
Cerbii să se plimbe lin pe poteci,
În zori de zi, înspre izvoare,
Stejarii să nu mai aibă ghinde seci,
Când ramurile cern raze de soare.
Iar vântul să șuiere pe creste,
Cântând printre brazi valsul iubit,
Ciripitul păsărelelor s-ateste,
Euforia naturii, în mod subit!
Și nimeni să nu-ncalce armonia
Naturii mamă, care m-a vrăjit,
Zilnic s-aud simfonia
Frunzișului de aur veștejit!
poezie de Toth Arpad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre vals
- poezii despre uitare
- poezii despre stejari
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre plimbare
Mare, Nisip
Mare, Nisip, Mare
toate legate prin fulgul auriu
al vieții!
Nisipul legat de mare
prin firul nevăzut al algei
Marea legată de Nisip
prin șnurul de aur al iubirii
pentru Ninfă,
Soarele legat de Nisip
prin firul puterii energiilor
Soarele legat de Mare
prin firul puterii vieții,
toate legate de-un fir invizibil
ce plutește-n pântecul Universului!
totul se repetă oriunde în lume
totul este legat de apă și Soare, de viață.
omul alege Marea, Apa, Soarele
sau alege moartea, sau a ales moartea?
unii așteaptă răsăritul
cu speranța vie a destinului!
curg apele, nisipurile și Soarele
peste noaptea tristă în infinit
și peste viața omului
Constructorul, Universurilor a modelat Terra
după dorința sa
Respect și prețuire Constructorului-Arhitect
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre nisip, poezii despre apă, poezii despre Soare, poezii despre tristețe, poezii despre respect, poezii despre noapte sau poezii despre moarte
Poema-i poveste și drumul își poartă
Cuvintele mele se-aud din verandă
din restul de aripi tăiate,
uitate în giulgiul curat de olandă
ascuns printre haine purtate.
Trăirea aceasta un murmur de gânduri
alunecă albă pe ramuri
cu pașii de gheață ascunși printre rânduri
în focul ce arde la geamuri.
Din goarnă se-aude cum sună pădurea
pe brazda de stele-nflorită
și-n inima vieții înfige securea
în versul ce-mi este ispită.
Poema-i poveste ce drumul își poartă
pe jarul de noapte și zi
împinsă-n trăirea prea vie din soartă
prin anii albaștri târzii.
poezie de Manuela Cerasela Jerlăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vestimentație, poezii despre versuri sau poezii despre poezie
Inima
Inima...
aceleași bătăi ce-mi ticăie viața,
pompează prin vene
deznădejdi și speranțe,
râset și plâns,
fuior de iubire ce-mi toarce fiecare celulă
mulțumind clipelor
pentru mătasa trăirilor divine,
sau.... aisberg de gheață
ce taie prin mine
prin crunte bătăi fară de ritm
când iubirea se pierde în ceață.
Bătăi sufocante sau pline de dor,
ticăit ce pierde din ritm,
agonie la maxim
sau extaz împlinit,
ma face să mă-nalț sau să mor cumplit
cu aceleași unice bătăi...
inima!!!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre ritm, poezii despre plâns, poezii despre gheață sau poezii despre dor
* * *
Prin ceruri, mamă, mai sunt ani?
Sau stelele măsoară doar eternitatea,
Cine îți cântă astăzi, "la mulți ani",
Când viața ta s-a împletit cu moartea?
Pe-aici, prin curtea ta, e toamnă, cald...
Dar frunze nu mai sunt în nuc să știi, niciuna,
Of, iarba, mamă, ți-a ajuns incet până la prag,
Iar dorul nostru a crescut și el, de-atunci, într-una...
Prin ceruri, mamă, se sărbătorește?
Un tort cu lumânări, tu oare ai?
Aici, durerea, încă arde, ne topește,
Din lacrimi, ți-am zidit și noi un rai...
E ziua ta în Cer și pe Pământ,
În casa ta aprindem amintiri cu tine,
De ne privești, trimite, mamă, un cuvânt,
Un vis, orice, să știm dacă ești bine...
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre sărbători, poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre prezent
Lotusul din inima mea
În inima mea încăpătoare
Își face loc întregul Univers,
Mama este prima de sub soare,
Chintesența vieții, frumosul vers!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre lotuși sau poezii despre frumusețe
Pentru materialiști, viața, ca și întreaga lume, este materială prin însăși natura ei, fără invocarea vreunui principiu spiritual. Ei considerau că pentru rezolvarea problemei originii vieții este necesară observarea în natură sau reproducerea în laborator a fenomenului genezei spontane a unui organism dat, cercetându-l apoi prin toate metodele accesibile științei.
Cornelia Dorobanțu în Apariția și evoluția vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre natură, citate despre știință sau citate despre principii
Zâmbesc la noua toamnă ce a venit
Stând într-o grădină, mă uit la natură.
Ca un pictor cu paleta în mână.
Natura pictează tonuri calde ca o rochie nouă
Făcută din frunze care cad încet în rouă.
Aici sunt fluturi din frunze, care zboară spre cer,
Cu culori maronii gălbui sau roșu cărămiziu.
Dansează, colorând cu o mie de nuanțe în aer
Și se fugăresc în vântul duios și străveziu.
Mă uit la ele fericită cu ochii de copil,
Inima mea valsează în acel dans improvizat,
Cred că muzica și cu mine creează ceva adorabil
Și frunzele pozează pe pământ un tablou amorezat.
Și așa dezbrăcându-se încet ramurile crengilor
Apar nudurile copacilor aplecați de vânt
Legănându-se până la pământ între culorile frunzelor,
Iar eu zâmbesc la noua toamnă ce a venit și sunt fericită.
poezie de Eugenia Calancea (21 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre culori, poezii despre crengi sau poezii despre arte plastice
Din ambrozia cuvintelor tale
Din ambrozia cuvintelor tale,
Savurez vraja extazului divin.
Culegând ale strofelor petale,
Eminescului-Luceafăr... mă închin!
Inimi iubindu-se pe strune de vers
Se întrețes prin sentimente pure,
Mănunchiuri de raze înspre Univers,
Se stabilesc în piscurile sure!
Prin graiul tău divin... dulce, românesc,
(Ambasador al poeziei noastre!),
Inimile prin iubire se întrețes,
Cu mii de îngeri, printre flori albastre!
poezie de Toth Arpad
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre relații internaționale, poezii despre flori, poezii despre cuvinte sau poezii despre albastru
Apus de inima
cuvintele tale încearcă s-ajungă
la inima mea
și ploaia și vântul pereții îi freacă
și ea devine prea grea...
un cutremur o zguduie crunt, un picur de apă
o lovește cu sete,
o floare o mângâie blând.
viața, speranța se bat să pătrundă
prin sufletul meu
sau prin gând...
la inimă se grăbesc să ajungă
să stea
soarele, luna, pământul și tu
cum tu inchizi ochii... se stinge și ea...
poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre gânduri
Prin citire tu doar te acoperi de gânduri, dar oare cât va rezista acest zid de hârtie, de iluzii în fața vieții? Poți să citești toate cărțile din lume, inclusiv cele pierdute în incendii, poți citi întreaga bibliotecă Akashică -astrala - dar dacă nu îți citești propria inimă vei rămâne pe mai departe un biet analfabet! Prin citire tu doar te acoperi de gânduri, dar oare cât va rezista acest zid de hârtie, de iluzii în fața vieții? Ei bine, ea îl va spulbera într-o clipă, nu ai observat asta? Află cine ești tu, pentru că tu nu ești separarea ce o aduce gândul care-l îngrași prin citire. Vrei să îți cultivi mintea pentru că îți ignori inima. Ca orice cultură și citirea va aduce buruienile intelectualismului steril în capul tău dar pentru inima ta ești doar un biet ignorant.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lectură, citate despre inimă, citate despre gânduri, citate despre incendii, citate despre ignoranță, citate despre hârtie, citate despre cărți sau citate despre cultură
15
frigul mă împletește în negrul obscen al nopții
cu ochii închiși și buzele adunate într-o prună ovală
clepsidră prin care curge viața
bob cu bob
scriu poeme stoarse de miez
păsări uscate pe creanga ultimului smochin
dar nu te pot refuza
ridurile tale mă absorb din praful mediocru al vieții
ochii tăi mă așază pe latura primejdioasă a timpului
nu pot
mă excită letargia orelor tale
când visezi cearșaful mototolit de existența
unei mata hari
cu brațele încolăcite
sufocându-te
mângâi ochiul care zâmbește
cu un ac
îi storci vederile netrimise din orașele străine
îi smulgi geană cu geană frica
întorci spatele lumii
ca și cum viața ar fi doar un great gatsby
și-atât
urci pe lama unui cuțit
everestul veșniciei
prin frigul ce curge pe dealuri și văi
prin orașe cu gări pustii
prin perne de ceață
prin păsări
prin ochiul alb nins blestemat orb
doar să mai stăm înghesuiți în calota asta de gheață
și să privim cum înfloresc macii în Vamă
doar
Jurnal
sânge tânăr prin cutia cu scrisori
un bujor
își plânge petalele peste amintiri
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre văi, poezii despre vamă, poezii despre tinerețe sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Fărâme de amintiri
Adun din firele de nisip
urma pașilor de timp
și lacrimile mării.
zorile-mi deschid visul
spre cântecul de chitară
unde ziua mă vrăjește
cu razele soarelui și murmurul vântului
în gând îmi înflorește primăvara
între noi doi e doar melodia
care ne leagă,
plutește pe portativul vieții
pe note dulci-amare
rătăcim prin lume
prin anotimpuri fugare
păsări albastre ne însoțesc călătoria
vreau să devin iertarea
la capătul de hotar
unde steaua ta va răsări
din fărâme de amintiri.
poezie de Maria Ciobotariu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre primăvară
Sus pe cer lucește o stea
Sus pe cer lucește o stea,
O privesc și e a mea,
Este steaua vieții mele,
Ea lucește printre stele.
Oare cine mă-ngrijește,
Oare cine mă ferește,
Oare cine mă păzește
D cine mă necăjește?
Hoinar am fost printre muze,
Prilej ca oamenii să mă acuze,
Viața-mi este poezie,
Dar așa a fost să fie!
Iar când steaua-mi va apune,
De-am făcut rele sau bune,
Pe cine înteresează?
Și trec anii, se-nserează!
poezie de Toth Arpad din revista "Claviaturi" din Brașov (24 aprilie 2014)
Adăugat de Toth Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai treci din când în când prin viața mea...
Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viața mea.
Dacă mai poți privi aceeași stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viața mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...
De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viața mea...
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri sau poezii despre amintiri
Viața îți vorbește neîncetat. Fă din inima ta un receptor prin care să primești mesajele vieții. Conectează-te cu Viața de la inimă la Inimă. Conectează-te cu Tine, de la inimă la Inimă. Cum? Prin inimă.
citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire
Poziția vieții
Ce este viața?
cine o cunoaște?
ce știți voi despre viață
și trăirile ei?
eu, cred că este doar clorofilă
ce face să se plimbe sângele
fie el verde sau roșu,
galben sau albastru,
prin venele pline de durere.
Această hârtie albă ce poartă cerneala
are viață, sau ce este ea?
îmi puteți răspunde exact
sau și ea conține clorofilă
și este părticică din tine
din zorile ce inundă planeta
și sufletele ce zac în necunoscut
pe acest pământ ce poartă
visele vieți eterne
ce formează spirala infinitului
să fie viața putere?
sau este doar o iluzie
ce poartă holograme în necunoscut
care trec prin ceața densă
a experienței, a puterii, a epurării
formând puteri necunoscute ție
om, al acestui neam trecător!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre roșu, poezii despre planete sau poezii despre infinit
Iubiți-vă unii pe alții
Iubiți-vă unii pe alții
Cu vraja inimilor voastre,
Îmbrățișați-vă ca frații,
În valsul zărilor albastre!
Căci toți îngerii vor sta cu voi
Cât veți trăi pe acest pământ,
Iar iubirea va curge șuvoi,
Prin al Dumnezeului cuvânt!
Spiritul nostru strălucește
Pin puritatea-i înnăscută,
Divinul viața ne-ndulcește,
E doar iubire... nevăzută!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem făcuți mai mult din noapte
Suntem făcuți mai mult din noapte.
Prezentul cu scânteia lui nu poate
să lumineze-abisurile toate
Și veșnicul amurg din noi.
Din când în când doar ies din adâncime
Ca niște vietăți din fund de mări
Necunoscute amintiri
Ce parcă nu sunt ale noastre,
Fragmente dintr-o viață pe care n-am trăit-o,
Crâmpeie care-ncearcă zadarnic să se-adune;
Un braț, o țeastă, lacul unui ochi
Cu nuferii pe care nu-i cunoaștem
Și-o luntre ce ne cheamă cu vâslele de vis.
În marii munți de-ntunecime
Sunt osândit să sap necontenit:
Ce voi găsi în adâncime,
Comoara unui gând nemărginit
Sau vechea stearpă-ntunecime?
Dar dacă noaptea mă va birui
Și negre avalanșe grele
Din muntele cel mare se vor rostogoli
Și mă vor nărui cu ele?
Trecutul meu și alte trecuturi și mai vechi
Ca niște continente scufundate
Sub suflet stau necercetate
Cu urme anonime și străvechi:
Sunt visuri ale stâncii ancestrale,
Sunt amintiri din viața mea de plantă,
Fiori de viermi și nostalgii astrale
(Și poate-o tainică prefigurare
A vieții mele viitoare).
Dezgrop în mine rădăcina lumii;
În pieptul meu ce amintire grea!
O urnă-n care veacuri de vis și-au pus cenușa:
Luna sau inima mea?
poezie clasică de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre viermi sau poezii despre trecut
Timpul infernului din mine
Timpul meu s-a scurs într-un mic infern:
prin copacii
care plâng trăirii dezrădăcinarea pădurii visării
ramurilor, frunzelor și florilor iubirii
dar și amintirea anilor din inelele vieții.
prin oceanele nașterii din miazănoapte
ce sărută fiecare răsărit viu de vis
sorbind cu nesaț fiecare picătură de viață
din amontele râurilor nordice.
prin iarba violet a luncii durerii
aciuată pe umbra tălpilor tale
din izvorul ruinelor secate
de liniștea neagră a uitării și strigătul sângelui meu.
prin hamadele lunii
dezgolite de gravitația întrupatei iubiri
rămânându-i doar neagra seceră
într-o infernală așteptare.
atunci nu-mi păsa că timpul trecea
agale prin florile albe din infernul lui Dante
dar, probabil!
a picta adevărul timpului infernului din mine
e cu neputință....
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad sau poezii despre negru