Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

David Boia

Vremuri actuale

Trăim seduși, o vastă clipă de rutină
Dar clipa, de rutină-i viața toată,
Când, vremurile sumbru ne dezbină
Și anii grei ne trag iarăși pe roată

În sunete stridente, voci de coarde
Parcă au revenit din hău fanarioții
Din codri dau năvală hoții-n hoarde
Se-ntunecă urât și tremurăm cu toții

Ne duce criza, în vuiet spre regres
Ne-aruncă soarta, peste tobogan
În straie de scandal, bruiați de stres
Ne cufundăm mai jos an după an

Ne-apasă sorții crud și prea etern
În atmosferă cruntă, încă ireală
Vin conspirații ca dintr-un infern
Și ne supun cumplit, la îndoială

Conviețuim, așa, numai pe jumătate
În discordanță cu natura, mamă
Avem nevoie încă de credibilitate
Și-n fiecare zi trăim o nouă dramă

Ni se prezintă noi ideologii,
Ne umplu capul cu slogane,
Parcă hibrizi din alte galaxii
Ne manevrează la butoane

Nădejdea zilnic, reapare-n noi
De sus din cer, de la divintate
Ne saltă iar, ne naște alți eroi
Speranța, aia din antichitate.

poezie de (27 februarie 2013)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Trăim puțin

Trăim puțin, se scurge lunga vreme
Pe lângă noi, prin noi și peste noi,
În rădăcini ne ducem și-n poeme
Și parcă ieri am fost abia altoi.
Trăim puțin. Și nu vedem salcâmii
Cum viscolesc cu floare din înalt
Și parcă ieri compătimeam bătrânii
Că merg încet. Iar mâine înspre înalt
Tărâm vom trece. Clipele aceste
Se istovesc în timpul nesfârșit,
Devin cu fiecare zi poveste.
Devin, abia născute, infinit.
Trăim puțin. Și doar de noi depinde
Nu că trăim, ci numai cum trăim.
Când vreme peste nou un giulgi întinde,
Când tot murim, depinde cum murim.
Trăim puțin și nu avem ce face
Și zbuciumul e fără de folos.
Dar până ce vom reintra în pace –
Deși puțin, hai să trăim frumos!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Am fost traduși

Din perioada juvenilă
Ba încă mai dinainte
Am fost traduși aici
Pe o planetă înadins
Cu un scop încă neclar
Într-o natură cu nevoi
În univers neprietenos
De aia căutăm tălmaci
Ca să dezlegăm mistere
Ca să rezolvăm enigme
Chiar de venim de nici unde
Și mergem spre nicăieri
Totuși să avem chemări
Spre cunoaștere și iubire
Spre desăvârșire și adevăr
Spre voință și dreptate
Și iarăși veșnic căutăm
Răspunsuri la întrebări
Din conștient și sub el
Și iar ne căutăm dascăli
Și iarăși căutăm interpreți
În schimb avem intenții
Și premoniții drept călăuze
Să atragem spre noi lumina
Să reproducem lumina
o traducem intrinsec
trăim în lumina științei.

poezie de (2 octombrie 2015)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Psalmul 353 (după numărul unei celule din închisoare)

Doamne,
Cei care vor din cer să te răstoarne
Ne-au rupt din oase și ne-au smuls din carne
Ne-au pus obloane grele la fereastră
Să nu vedem zidirea Ta măiastră.

Flămânzi și goi ne-au aruncat în hrube
Încovoiați de boală, roși de bube
Și zilnic scurmă în acest gunoi
Să vadă, câți au mai rămas din noi.

Dar noi, din fund de iad și de pe brânci
Ne aplecăm pe tainele adânci
Cu sufletul călcăm pe legi și fire
Și ne-mbătăm c-un strop de nemurire.

Iar când groparii vin în țintirim
Noi din morminte le strigăm: "- Trăim"
Fiindcă aici nu ne hrănim cu pâine,
Ci cu nădejdea zilelor de mâine.

Și-asupra lor apasă un blestem:
Ne au în mână și, tot ei, de noi se tem.
Să tremure! Că noi, cei din morminte,
Vom trece peste ei! Vom merge înainte!

poezie clasică de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 5 decembrie 2017.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

O mamă

Minunea există, e încă în femeie,
Ce calea o știe mereu, e-o alee
Ce duce parcurs negreșit la liman...
Ce-nvață iubirea și-o dă fără ban.

E încă natura sublim dezgolită,
Când mamă, bunică, elevă, iubită,
E purul ingenuu, ce naște copii...
Cum ciută, leoaica... creând veșnicii.

Și crește plăpânzii din sfârcuri de lapte,
Ținuți lângă piept, cald, în leagăn de șoapte...
E voalul lăsat în etern, o năframă
Pe gânduri, pe suflet, pe inimă... Mamă!

Sunt puiul din ea, piesa vieții... O dramă!

poezie de (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde cad anii când se duc?

Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început să–mi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi șifonate.
Poate vor ieși din chenar, dar cu siguranță îmi vor umple gândurile.
Mari și năstrușnice.
Fără să le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu știu unde se duc când toate rămân departe, așa cum sunt, până ziua întâlnește moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care s–au contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Și totuși, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Universuri paralele

De undeva răsare un univers
Din noțiuni, ce se combină
Un punct subtil, dar pe invers
Din seve stranii de lumină

Alt, infinit cu alte teorii,
Învolburat ca o tornadă
Împrăștiat prin galaxii,
În sunete de serenadă

Srăfulgeră, păreri din zbor
Concomitent, dar în alertă
Când din trecut spre viitor
Nesiguranța-i tot mai certă

Ca pe-o paletă vie de culori
Apar, aci senzații de debut
Se reproduc de atâtea de ori,
Să reclădească un început

Răstălmăcit la fiecare țel,
După scenarii de moment
În straie stranii, fel de fel
Prin dedublare de talent,

Din vidul dur și enigmatic
Omniprezent, prezent cu firea
Se profilează matematic,
Concomitent cu înmulțirea

Apare brusc din dragi idei,
Pe cât îl propulsează saltul
Un alter ego, din scântei
Apoi urmează altul, altul

poezie de (3 aprilie 2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Richard Wagner

Compozitorii germani nu au izbutit să vorbească cu glasul poporului, n-au zugrăvit viața așa cum este... Trebuie să redăm epoca noastră așa cum este ea și să sesizăm formele noi, pe care ni le dictează însăși viața... Neîndoielnc, noi am cucerit un anumit domeniu al muzicii și anume muzica instrumentală. Dar nu avem încă o operă germană, din același motiv pentru care nu avem încă o dramă națională. Ne-am ridicat în sfere prea înalte, suntem prea savanți ca să creăm caractere omenești vii.

în articol (1834)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Miss Bucuresti" de Richard Wagner este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 5.99 lei.
David Boia

Filmul vieții

Ne naștem aici probabil
Posibil și întâmplător
Trăim adesea lamentabil
Mărșăluind spre viitor

Noi călători de cursă scurtă
Și ființe veșnic efemere,
Ce locuim în cort sau iurtă
Toți, trecem ca o adiere

Actori care jucăm cu stres,
Mai mult în roluri secundare
Spre propășire și progres
După cum poate fiecare,

De multe ori disimulați
Și-n roluri de senzație
Aproape dezinteresați,
Chiar facem figurație

Ni se impun scenarii grele
După idei premeditate,
Iar noi ne alegem cu sechele,
Dar și cu faze complicate

Împinși de griji și de nevoi
Când pe rol există miză,
Jucăm în filme de război
Pentru a ieși din criză

Jucăm în comedii și drame
Și-n clipuri euforice,
În scene tari și în reclame,
Și-n filme pur istorice

Prin peisaje concludente
Apar adesea din fundaluri
Realizări eminamente,
Ce duc direct în idealuri

Înfăptuim după puteri,
Ba izolați ba stânși în grupe
Trec zecile de primăveri,
Iar în final filmul se rupe.

poezie de (2 iunie 2013)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
David Boia

Incognito

Trăim sub masca întrebării
Incognito în mod imperativ
Dotați perspicace prin ordonanțe
Pelerini fortuiți pe trasee
Urmărind linia răsăritului
La orizont vor înflori secvențe
Priviți la tărâmul de lumini
Unde plutesc galaxii din obârșii
Pe plaiul celor nouă fericiri
Unde suie vertiginos quasarii
Pe viitor în straie inopinate
Să fim exponenții luminii în duh
Purtând statutar crucea văzduhului
Pe post de stindard al păcii
Să depășim deviza cu speranță
Și apocalipsa în fiecare clipă
Cu noi sentimente în devans
Ducând ficțiunea în decor real
Năzuința sacră scop în sine
Efervescență vie peste veșnicie.

poezie de (26 aprilie 2015)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
David Boia

OZN

Dintre enigme aspre și severe
Apare statura unui mister
Înveșmântată în cai putere
Să nu trădeze, eu mai sper.

Venit la noi de nu știu unde
Din cosmosul străin și vid
De pe planetele rotunde,
Multicolor în zborul lui perfid

El poartă-n pântece hibrizi
Inteligenți peste ștachetă,
Când îndrăzneți și când timizi
Ca cei crescuți în eprubetă

Călător în timp și spațiu,
Stăpân pe cosmos și destine
Mânat de pofte și nesațiu,
E posesor de energii divine

Răsar din navă androizi
Deschid ferestre peste timp
Îndemânatici și rapizi,
Parcă ar fi zeii din Olimp.

poezie de (21 octombrie 2013)
Adăugat de anca petruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nichita Stănescu

Colinda pe loc

Niciodată nu putem greși prea mult
din pricina propriilor noștri ochi care văd aceasta.
Și nici minți nu putem prea mult să mințim
din pricina spaimei de-a rămâne noi înșine surzi.

Nici prea mult nu putem să trăim
și nici prea frumos nu putem să trăim.
Altfel am putea să ne dezamăgim strămoșii.
Altfel am putea să ratăm șansa de a se naște
cei care nu s-au născut.

Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,
Când nu ne vedem nici măcar noi înșine.
Nu, noi nu ne mulțumim cu puțin,
dar știm că mai mult nu ni se cuvine.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
David Boia

Calamități peste noi

Avut-am grave inundații
Și păguboase indicații,
Iar acum avem erupție
Din aia de... corupție!

epigramă de (1 iunie 2012)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Avem o datorie

Avem o datorie: oriunde să vestim
Că-i numai un traseu spre fericiri divine,
C-apar fortificări când spre Liman pășim,
Că doar prin lupte credința se menține.

Că înțelegem scopul trăirii-n pribegie
E-un adevăr ce naște în noi încredințări
C-așa putem implementa o strategie
La noi acasă și-n alte multe țări.

Se-ndreaptă milioane spre grotele pierzării
O, cine să-i oprească din gestul lor dement?
Avem o misiune mergând spre largul zării
Să spunem că Scriptura e-un sfânt medicament.

Nimic nu poate stinge în noi însuflețirea
Ce-am dobândit-o când răspuns-am la Apel
Atunci noi am decis să-ndeplinim menirea,
Să acceptăm Lumina și să slujim cu zel.

Iar azi când creștinismul e atacat de ceata
Acelor ce din zgură un templu construiesc
Privind spre veșnicie răspundem: suntem gata
În oameni să plantăm un dor nepământesc.

Străbate-vom, din nou, acele văi aride
Și iar vom întâlni obstacole, nevoi
Și-acestea când vor fi, desigur, vom decide
Să nu lăsăm să piară din turma noastră oi.

Avem o datorie ce dă imbold vieții
De ea ne-am atașat, prin ea vrem să trăim
Știm ce ne-așteaptă în Țara Frumuseții
De-aceea sfântul crez, nicicând, nu-l părăsim.

poezie de din Pelerini printre versuri (12 mai 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Clipă de lumină

Ți-am pus în părul tău de abanos
Steluțe argintii și parcă plouă
Din ochii tăi și norii grei s-au strâns
Dar pe genunchi tăi când stau,
Tu-ți vezi viața la toată-o lume cu povești
Și-atunci tu torci. Din firul lor îmi dai
Și mie câte-o clipă de lumină
Stau ascultând până ce-adorm, iar tu
Mă strângi în brațe ca pe-o jucărie,
Mă-acoperi cu suflarea ta, să-mi fie
Visele leagăn dulce de mătase...
De aceea te iubesc numai pe tine
Și amintirile-ți îmi sunt frumoase
Ți-aș da din părul meu, mănunchi de arse
Să poți plăti din anii bătrâneții
Dar viața e cel mai frumos tezaur,
Nu poți întoarce anii tinereții
Eu sunt cel ce îți duce mai departe,
Când obosit ești, mii, căci rămân
În sufletu-ți deschis precum o carte
De-acum, mereu, al vieții tale drum.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despartire

Se-ntunecă din nou afară:
Sfârșește altă zi din vară;
Și seara-ncet sosește iar:
O altă zi din calendar.

Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Și parcă văd eu chipul ei
Pe nori, chiar și pe luna albă.

Pe cerul negru-înourat,
O șansă-am vrut, tu nu mi-ai dat!
De vor pleca-acei nouri grei,
Voi revedea eu chipul ei?

Și parcă din senin, acum
Văd stele multe, cu duium;
Văd luna, văd chiar și planete
Sau poate ochii-mi joacă feste.

Eu văd o stea ce cade-ncet,
Marcând un tragic greu sfârșit,
Aș vrea să pot ca să te iert,
Dar altă fată-am întâlnit.

Aceea despre care-acum îți scriu
Știi, inima ei mi-o arată,
Nu vrea să-mi facă un sicriu
Ci-mi dă a ei iubire toată.
În schimbu-acestor clipe scurte
Dau astăzi, tot ce am trăit…
Căci clipele îmi sunt acum plăcute
Și vreau să uit că te-am iubit.

Acum când drumul ni se taie
Și viața ni s-a despărțit
Îți scriu pe ultima mea foaie
Îți spun că mult, prea mult eu te-am iubit…

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Criza peste noi

Viața-i tot mai grea, tataie,
Scumpirile dau năvală,
Românu-i calul de bătaie
Între ciocan și... nicovală!

epigramă de (15 octombrie 2012)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Untaru

Noi suntem ziarul de la ora cinci (lui Dan Costinaș, care ține singur pe net "Ziarul de la cinci")

Vremurile sunt așa cum sunt
Coborând în stradă omul intră-n clinci
Dar veniți la noi, tânăr sau cărunt:
Noi suntem ziarul de la ora cinci!

Salvarea e încă departe
Fărâma de viață spânzură-ntr-un vinci
Vă deschidem ușa, v-așteptăm în prag:
Noi suntem ziarul de la ora cinci!

Măscăricii-au coborât în stradă
Cu flașnete, goarne și tilinci
După ei dau buzna fripturiști grămadă
Noi suntem ziarul de la ora cinci!

S-a trezit românul dintr-un vis urât
Lepădând ițari, nojițe, opinci
Și nu-l mai prostesc ei, numaidecât
Noi suntem ziarul de la ora cinci!

Slobod internetul pentru fiecare
Doar un simplu clik și ieșiți din clinci
Noi suntem o oază dulce de răcoare,
Noi suntem ziarul de la ora cinci!

poezie de din manuscris (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am fost eroi și vom fi încă

Dacă peste țara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.

Am fost eroi și vom fi încă.
Iar vița noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.

Ne mândrim cu nația română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra țara străbună
Și toate câte-am moștenit.

Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu dușmănie.

Chiar dacă murim în luptă
Pentru țara noastră sfântă,
Suntem clădiți din tare stâncă,
Am fost eroi și suntem încă.

Am fost eroi, și suntem încă
Ostași în armata română.
Noi de la viață-avem poruncă
Să apărăm glia străbună.

Să apărăm limba și neamul,
Să ținem mai sus tricolorul,
Să apărăm pâinea și ramul,
Stăpân să fie doar poporul.

Țarina-n care străbunii
Au semănat oase și grâu,
E țara-n care românii
Se-adapă din același râu.

Coaptă-n vatră românescă,
Aici pâinea e mai bună.
Setea să ne-o potolească
Dunărea noastră bătrână.

Dumnezeu ne-a dat grădina,
Noi trebuie s-o apărăm.
România e lumina
Ce cu credință o urmăm.

Am fost eroi și vom fi încă.
Ne vom lupta să dăinuim.
Noi suntem rupți din tare stâncă.
Noi niciodată nu pierim.

poezie de (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Îmbătrânim tăcut

Și-mbătrânim, îmbătrânim tăcut,
Sperând că o vom lua de la-nceput,
Cu fiecare ceas îmbătrânim
Și ca un jar în zări ne risipim.

Îmbătrânim cu fiecare ceas
Pe care, să-l trăim, ne-a mai rămas.
Pe cerul nostru nu mai sunt cocori,
Doar noi zburăm cu gândul uneori.

Dar a fi prunc în suflet e un țel –
Un punct lucind pe-al vieții carusel.
Chiar dacă-n timpuri ne vom risipi
Pruncul din noi, etern va străluci.

Clepsidra – un hotar de veșnicii
În alte timpuri, iar ne va uni.
Vom fi copii?! Vom fi bătrâni mereu?!
Răspunsu-l știe numai Dumnezeu.

Ni se deschide-n ceruri un alt drum
Și-mbătrânim, îmbătrânim de-acum.
Cuminți pornim spre alte veșnicii
Peste un an, o lună, poate-o zi...

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Proiecte de țară

La noi fiecare
proiect se împarte
pe sprânceană
în două lucrări
lucrările se împart
în trei etape
etapele mai departe
în patru părți
din care jumătate dispar
undeva pe la spate
jumătatea rămasă
se distribuie la participanți
apoi se divide la părtași
până când devine volatilă
și poate fi sustrasă
așa dispare de-a binelea
de-a binelea pentru unii
și rău pentru noi
noi cei mai mulți
rămași în pagubă
în final se caută noi proiecte
care au soarta dispariției
menționată mai sus.

poezie de (24 octombrie 2016)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!