Salt

Pe soba de teracotă două căprioare
Cu picioarele dinainte în aer,
Saltul se va termina mâine-poimîine...
Simt neliniştea ta,
Ca o reţea de nervi, de gânduri,
De dorinţe şi amărăciuni în care m-am învăluit.
Învăluit în carnea ta,
Sunt la adăpost de mine însumi...

Ieri două căprioare ne-au tăiat drumul,
Săltând sprintene una alături de alta,
Ca doi sâni. Doi sâni ai naturii mame.
Iată natura mamă în salt, am spus,
Şi-am pus fruntea înfierbântată pe golul
Dintre cele două căprioare,
Şi-am zburat şi nu m-am mai întors.
Acum văd imaginea lor luată la cald,
Pe soba care încălzeşte muntele înzăpezit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două căprioare

Printre frunze adormite, trec în fugă cerbii
Pe-a lor urme însângerate, zboară în aer corbii
Din a voastră rană, în picături se scurge
Câini-n urma voastră, ling al vostru sânge.

După voi se ţin şi două căprioare
Săracele n-au aripi! deasupra ca să zboare
Căci inima lor bate, în trupul speriat
Dar de ce să moară, că n-au nici un păcat.

Să zboare să se ducă, dincolo de mare
Să nu mai poată trece, câinii pe picioare
Picioarele ascuţite deschid a lor compas
De le-ar lăsa din fugă, măcar un sfert de ceas.

Vânători cu puşca şi imima de piatră
Ca lupii dupa carne, prada o aşteaptă
Când cerbul mare vede! căprioara plânge
Dar glonţul intră-n carne şi trupul pică-n sânge.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simetrie

Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! - mi-am zis -
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...
Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără noroc

Zilele de aprilie sunt cele mai bune
Zilele de octombrie sunt cele mai bune
chiar mai bune decât cele din aprilie
Doi cai trag o căruţă
transportând la spital
o boala nenorocită şi pe mine

Un colţ de stâncă verde se prăbuşeşte-n braţele păstorului
Doi cai
zboară peste munte

Doi cai
unul alb şi unul roşu
norul cumulus înzăpezit şi frunza de arţar
sunt ca două surori
sunt ca florile
a două boli

poezie clasică de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altar

Ştiu, m-am mutat în ochii tăi, de mult,
În marea lor de-o strălucire-aparte,
Şi-am stat o viaţ-acolo, să ascult
Ecoul ei şi să visez departe,

M-am răsfăţat în oaza lor duioasă
Şi m-am topit la razele de foc,
Am aşteptat, la ţărmul lor, sfioasă,
Să te învăţ să curgem la un loc,

Ştiu, m-am mutat în ochii tăi, se pare,
De mult de tot, la primul gângurit,
Am luat cu mine vâslele din zare,
Şi-am mers, suav, pe bolta de zenit,

Şi noi cuvinte-am tălmăcit, sub tâmple,
Cu tine-n jur, mi-am făurit cărări,
O roua-a dimineţii, ce ne umple,
Şi-am înflorit atâtea primăveri...

Ştiu, m-am mutat în ochii tăi, de tot,
Într-un altar cu îngeri şi culoare,
Mirarea mă cuprinde şi socot
Că-i raiul meu, cel primenit de soare,

Şi-acum, târziu, acolo-n ei, mă scald
Şi macin clipa asta trecătoare,
Mi-e-atât de bine, mi-este-atât de cald,
Chiar de-i afară aprigă ninsoare,

Avem doi ochi în care curgem lin,
Cu gânduri şi cuvinte, cu nevoi,
Ne vom zidi acolo, blând, senin,
Un cer de slavă picurat de ploi.

poezie de Beatrice Silvia Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Origini. Poetul care cel dintâi a remarcat că iubita sa are doi ochi, două buze, doi sâni, dar o singură inimă a inventat rimele şi s-a sinucis.

aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei (1977)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am descoperit pe mine

Descoperindu-te pe tine
prea frumoasă Angelina,
M-am descoperit pe mine,
am descoperit lumina.
Din vălul de întuneric
în care m-am rătăcit,
Am evadat. Sunt puternic,
de tine mă simt iubit.
Îmbrăcată în hermină
ca un soare străluceşti.
Cu aura-ţi de lumină
pe mine mă-învăluieşti.
Suntem două briliante
pe cerul vieţii sublim,
Sau chiar două diamante
care veşnic strălucesc.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansăm în doi

Dansăm în doi un vals frumos.
Tu eşti îmbrăcat în alb şi eu în negru.
Suntem doi îngeri care au coborât
Pe un tărâm învăluit în neguri.

Tu te uiţi în ochii mei fermecători.
Eu la chipul tău care radiază de bucurie.
Suntem ca două stele surori
Care luminează dinatr-o altă galaxie.

Ne învârtim într-un ritm ameţitor
Când mai încet, când mai tare.
Parcă suntem doi pescăruşi
Care călătoresc pe un val de mare.

Dansăm în doi iubitul meu
Sunt atât de fericită.
Că sunt a ta şi eşti al meu
Şi lumea îmi pare o ispită.

poezie de Vladimir Potlog (11 aprilie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi îngropi fruntea între doi sâni, între două continente ale Morţii...

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952), traducere de Nicolae Bârna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două vieţi eu am

Două vieţi eu am în mine:
Una pleacă, alta vine!
Şi doi poli în mine bat:
Unul cântă, altul-tac!

Între valuri prinse-n iele
Sunt doi poli care mă cere:
Unul visul mi-l cuprinde,
Altul tremură, surâde...

Două poluri nu mă lasă:
Unu-i bolta, altu-i casa!

Pe o strună de vioară,
Cei doi poli se arată iară:
Unu-i zbor prin zări albastre,
Altul cântă la fereastră.

Două ruguri ard în mine,
Unu-i Eu şi altu-s Liră;
Unu-i lumea ce o am,
Altul – eu oglindă-n geam!

Curcubeie colorate,
Legăminte între toate,
Rog, aşterneţi puntea mea,
Între o viaţa şi o stea!

Două poluri nu mă lasă:
Una-i bolta, altu-i casa!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşuroaie

O stea m-a călăuzit la aceşti sâni,
Ca la două, albe, muşuroaie cu minuni.
Eu nu vin de la răsărit, ci de la apus.
Dar tot aici steaua m-a condus,
Îngenunchez la sânii tăi, ca magul.
Şi nu mai pot de dragul lor, de dragul.
În ei furnicile lucrează de cu noapte,
Furnicile care dau lapte.
Că este pace ori război afară,
Retrase-n munţi furnicile tot ară.
Trebuie lucrat într-una acest, lut.
Unde e veşnic ceva de făcut.
Ca la fântâna cea de lângă casă,
Ce cumpăna în noapte şi-o apasă.

Obrazul lasă să-l îngrop în sâni,
Ca-n două muşuroaie cu minuni,
Mormântul din care, fără-a osteni,
Voi învia a treia zi.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărât

să beau ţuica şi să plec
după căpri
oare
nu sunt prea ameţit (?!)
una e cu sânii la vedere
două
sau mai multe căprioare mi-au tăiat
drumul făcut târâş
cum face ori
ce combatant apt pentru ser
viciu militar cu ordine interioare
la exterior se vede că sunt beat
vinul limpezeşte ultima sclipire
de luciditate c
am cât o fărâmă
înec cu bere bere bere
o fi a unsprezecea poruncă
să interzică femeii să ne lipsească
de băutură şi de căpri
oare nu cer prea mult (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea fiinţei mele
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna şi stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea cu iubirea

M-am întâlnit c-un înger care se rătăcise prin ceaţă,
Şi-am vrut să-l iau de mână şi să-l conduc în viaţă.
Mi-a spus că este îngerul păzitor
Al unui bărbat care moare de dor,
Pe care îl duce-n ispită
Femeia iubită.
M-a întrebat dacă există aşa ceva în realitate
Şi dacă să-l găsească vreodată se mai poate.
Acea fiinţă, i-am răspuns, există şi are
Două picioare,
Care,
Dacă ar fi libere, cum se cuvine,
Acum ar alerga spre mine.
Este stăpâna ochilor cărora, după cum îi este firea,
Le impune ca la doi robi să-mi ocolească privirea.
Mai este sluga libertăţii sale,
Pe care, de fapt, nu o are.
Mai ales, e o mamă frumoasă,
Ai cărei paşi ţin drumul drept spre casă;
Visând la ea, m-am rătăcit. nu ştiu de unde vin, unde mă duc...
Am destul timp la ea să te conduc!
În drum spre ea, ceaţa s-a risipit,
Îngerul însoţit s-a oprit,
M-a privit,
Mi-a şoptit:
Te-am găsit!
Nu l-am recunoscut
Şi-a dispărut...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ales

porneşte-te acum spre mine...
îţi voi arăta cum îmi curăţ braţele de gesturi
faţă de care catedralele din oraş
şi-au întors spatele.
cum îmi lepăd de pe mână neodihna scrisului
şi mă suprapun urletului foii ce nu se vrea mototolită.

mamă, alt fel n-am cum;
uite-mi alergarea electrică să şterg distanţa
între cele două tâmple ce se contrazic -
una zboară, cealaltă păşeşte.
de cele două sprâncene de echilibru, n-am ce zice,
îs mulţumit că mi-au rămas fidele.
iar cel mai drept drum spre mine, în căutarea sinelui,
cred că-i mersul pe coarda de chitară al prietenului meu;
ştii, eu mereu alt fel sunt conectat la arborii din jur.

mamă, totul pentru mine e pregătirea unui spectacol
într-un trup de lut mai ales când infinitul
fuge de mine deghizat în metafore.
mai ales că în pauza dintre cei doi ochi,
atârnă desene gigantice de verbe...
de început şi sfârşit deasupra gurii
în prelungirea unui urlet acomodat cu lumea.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătoreşti

- Tu, ce-ai împuşcat la vânătoare?
- Un fazan şi două căprioare!
- Eu, la braconaj, luai, pe loc,
Patru ani pârnaie, dintr-un foc!

epigramă de Traian Conciatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Gellu Naum

M-am întâlnit cu Gellu Naum
într-o carte. El încă scria pe marginea hârtiei
tăioase
despre păsările în care cerul zbura
cu două aripi statice.
A deschis cele două coperţi
fiindcă amândoi fumam
eu din litera "I"
el din cei doi "L"din numele său.
Ningea cu sentimente. Eram cu picioarele
în băltoace cu şerpi degeraţi
A făcut un bulgăre de venin
şi a zis
Cu ăsta! Cu ăsta îmi voi bulgări mormântul!
Aşa m-am întâlnit eu cu Gellu Naum
şi am fumat ideea de fum.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia pe care am citit-o la carnaval

De Terente şi Elvira
Cei mai faimoşi din Brăila
S-a dus vestea-n Univers
Şi-am prins-o şi eu din mers.
Alien Mai Ling mă cheamă
Nu am frică, nu am teamă
Şi de pe planeta Neagră
Am sosit, dar nu-s întreagă:
Am doar două păsărici
Una aici şi alta aici (arăt la subsuoară)
Restul ce vedeţi la mine
Sunt bucăţi din nu ştiu cine.
De vorbit, vorbesc cam greu,
Pământeana limbă, eu.
Dar, uşor m-am angajat
La Elvira, la ''palat''.
N-am venit să povestesc
Am venit ca să iubesc.
Că la noi, de-atâţia bitzi
A dat boala în iubiţi.
Eu nu vă deosebesc
Şi bărbaţii nu-i ghicesc
Decât după clopoţei
Ce se-ascund în chiloţei.
Deci, poftiţi la nudul gol!
Nu vă cer decât un pol
Ca să văd care din voi
Are patru-n loc de doi.
Ştiţi la ce m-am referit!
Nu e greu de bănuit.
Nu vă fie de deochi!
La ce v-aţi gândit?
La ochi...
Apoi am transmis un mesaj de la guvernatorul planetei, în limba negreană pe care nu-l pot reproduce în scris; are farmec doar verbal.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei frumoase studente, care îşi arată superbii sâni goi pe la baza tricoului mult prea scurt

Aşa ceva n-am văzut,
De când mama m-a făcut:
Sâni de-o frumuseţe rară,
Par doi pui de căprioară,

Doi pui gemeni, blânzi, divini,
Ce pasc iarbă printre crini.
Sânii tăi când i-am văzut,
Două zile am zăcut:

N-am zăcut de vreo durere,
Am zăcut de-aşa plăcere.
Dacă tot vrei să-i expui,
Ăl tricou de ce-l mai pui?

pamflet de George Budoi din Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete (7 iulie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În doi

Trăim in două lumi
Ce ne despart
Ca două jumătăţi de măr
Una spre soare
Alta spre copac
In jumatatea coaptă
Dulceaţa se adună
In jumătatea crudă
Rămâne veşnic umbră
Când bruma toamnei vine
Si cade pe amândouă
Ce rost mai are
Sa tai un măr in două

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşii mei trag linii după mine

Ieri mi-am plimbat copiii cu sania visată,
Şi m-am gândit la mine, cel din copilărie:
Aveam un derdeluş, în loc de inerţie,
Şi legile frecării, din fizică, de tată.

Copiii mei n-au învăţat să-mpingă,
Le place mult mai mult să fie traşi,
Lăsând rugina de la cei doi plaşi
Ca două dungi, pe paşii mei să ningă.

Deşi sunt încă nişte copilaşi,
O bucurie sufletul îmi scurmă,
Căci fiii mei îmi vor călca pe urmă,
Cu două dungi ningând peste doi paşi.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!