+coloan� +vertebral�

Simboluri brâncuşiene

Cântă Jiu-n matcă, cântă,
Derulând poveşti trecute,
Roata mesei împietrită
Invită la cugetări,
Veşnic lume, veşnic multă.

S-au pus, pe Masa Tăcerii
Plâns de daltă şi durere,
Coatele de gânditori
Implorând dorinţi de pace
Şi multă iubire.

Sub Poarta Sărutului,
Piatră de iubiri cioplită,
Trecut-am gânditori,
Cum n-am fost niciodată,
Sărutând cu patos,
Sub horă de îmbrăţişări
Mă prindeau fiori.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (24 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbiţi de orbirea lor

Disperarea zvâcneşte pe umerii noştri,
Pe ei am purtat şi purtăm orbii hoitari,
Haotic vor să se-ncaiere unul pe altul
Purtând în faţa lumii ghioage de văcari.

Prin orbirea lor ne lovesc, ţintind în ceafă,
În Numele Tatălui, român cu român,
Ne apărăm manifestând în strada mare,
În ea, o, Doamne, cât pot să rămân?

Resetează, Doamne, mutaţia umană
Care n-are viziuni, coloană vertebrală,
Scoate-i din grandoare, din risipirea ţării,
Hoitarii ce au, sub căciulă, ţeasta goală.

Voi, fraţilor, fiţi cumpătaţi în toate,
Nu vă lăsaţi orbiţi doar de orbirea lor,
Puneţi sfânta ţară din nou în picioare,
Să strălucim în lume ca înţelept popor.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni fără ţărmuri

îţi făceam cadou câte un apus în fiecare seară,
tu îmi aduceai în dar un răsărit
în fiecare zi,
uneori eram plecaţi prin lume să ne vindem sufletele
concretului
pentru a plăti la timp chiria
şi taxa pe existenţă,

iubirea devenise facultativă,

îmi scriai dintr-o realitate virtuală că
doar copacii mai au coloană vertebrală
şi idealul
de a ajunge aproape de cer,

cotidianul este perceput altfel
când pluteşti în derivă
într-o mare de oameni
fără ţărmuri,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, fata neînţeleasă

Doar pe mine mă strângi cu ardoare,
Doar pe tine te strigi în fiecare noapte fără mine.
După-amiezilor le faci cununi
Prin care să previi furtul ochilor iubitelor.
Furtul poate fi şi cu intentie şi din obişnuită
Femeile adesea fură inimile voastre,
Dar nu sunt trase la răspundere
Nici măcar pentru înşelăciune,
Disconfort mental sau fizic după părăsire.
Ele crează obişnuinţele unor bărbaţi puternici
Şi tot ele vă părăsesc nonsalant când
Nu mai corespundeţi criteriilor lor de selecţie.
Da, trist, dar adevărat.
Femeile conduc lumea atât de războinică a bărbaţilor.
Ele crează vise, tot ele spovedindu-se unor capele goale
Firave, frumoase, deosebite, senzuale
Dar atât de departe de idealul tău?
Ai căzut în plasă?
Recunoaşte! Nu e o ruşine să recunoşti că ai slăbiciuni?
Slăbiciunea este când nu ai coloană vertebrală şi te minţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile cameleon

timp faleze pietriş toate pictate
în pântec de oraş
deschizi uşa cazinoului şi vezi oameni care beau
iar aura norocului se dezbracă de sofisme
cu tocuri de egretă femeia din colţ numără rămăşiţele nopţii
sau adaugă încă un conţinut în povestea cu mirt

sentimentul că ploile vor ucide furnici nu mai există
doar o masă amorfă de ciment gata să se prăbuşească fără unde seismice
doar unde radio prin care poţi auzi porta-vocea realităţii
se schimbă şefii politici cad structuri ale statului se pune bază într-un om atât de singur încât îşi înghite chitul

de peste tot din oraşul dement pluvial
auzi maşinăria de rumegat despre schimbarile cameleonilor politici
nimeni nu intelege de ce un magistrat #nupoateajungepresedinte
când a ţesut pânza de păianjen a existenţei
şi precum Calypso i-a transformat pe toţi în porci captivi
iar azi-ul a devenit bastard
singura opţiune fiind un deadline pentru mâine

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circ, mititei şi chiar sarmale

Lume, lume, vino azi la promisiuni.
Noi îţi facem jurăminte, plecăciuni.
Promitem azi şi până la alegeri, doar pomeni electorale.
Prin urmare, haide omule la circ, mititei şi chiar sarmale.
Lasă treaba tot pe mâine şi poimâine îmi vei da tot ce ai matale.
Acum îţi dăm ulei, zahăr şi eventual un pui.
Iar mâine te invităm să îţi mai pui pofta în cui.
Ca să strângem tot ce am dat, mâine punem o suprataxă.
Iar de visteria e goală, vom pune şi a doua sau a treia taxă.
Până votaţi, noi declarăm că facem totul pentru voi.
Dar pentru politicieni există doar cuvântul "noi".
Noi familie, neamuri şi prieteni.
Prin urmare dupa vot, rog uitaţi de consăteni.
Că nu degeaba ne-am făcut politicieni.
Să construim autostrăzi, drumuri, şcoli, spitale?
Omule te auzi, eşti treaz şi în toate minţile oare?
Noi trebuie să umplem conturi, valize, buzunare şi să dezvoltăm structura.
De aceea minţim cum respirăm şi ori de câte ori deschidem gura.
Treziţi-vă, treziţi-vă oameni buni o dată şi distrugeţi structura mafiotă şi cuvântul "noi".
Învăţaţi de demnitate, să aveţi coloană vertebrală şi politicianul va respecta cuvântul "voi".

[...] Citeşte tot

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă darwiniană

În trecut, două amibe din oceanul primordial
Dezbăteau cu-nsufleţire un subiect esenţial:

"Hai să evoluăm, rostise cea dintâi zâmbind hoinar,
Până n-om mai şti ce suntem, nici ce specie măcar...
Să ne pierdem în visare în solfegii vegetale,
Să creăm marsupii, gheare, să fim nişte animale!
Nimeni n-o să ştie taina jubilaţiilor noastre
Când din simple euglene ne vom face alge-albastre,
Nici când luminos în soare ne-om întinde dornic cilii,
Nici de bucuria pură din spirale de cochilii..."

Dar cealaltă se răstise: "La ce-mi trebuie, surată?
Mie-mi şade-atât de bine să rămân neevoluată.
De nimica nu duc lipsă, hrană am în citoplasmă,
Pentru ce, ca o nebună, să-mi pierd vremea c-o fantasmă?"

Şi-a plecat mâhnită prima, târşâind pseudopode,
Se duse să evolueze la râpa Uvedenrode,
Unde zac în adormire formele neinventate,

[...] Citeşte tot

fabulă de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheletic

... cu bula fixată pe atlasul ştiutului
am început să mă rotesc pe axis,
profitând că am o bună susţinere;
o coloană vertebrală,
adică... scurt, o şiră
de segmente puse unul peste altul,
o înşiruire bine cablată la realitate!
Un mănunchi!...
Sunt o fire, din fire!
Şi-aşa-ş fi întru' totul;
în rest încep
în prelungiri ce pot dispărea...
şi totuşi lor le dau cea mai multă importanţă,
lor!... şi la măzgălitul bulei;
crezând că dac-o refigurez
se schimbă ceva
şi nu mă mai recunosc...
în nimeni?!?...
Oricum, cu ce-mi păstrez,
sunt singurul mesaj palpabil

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!