+cel +ce +sta

Alimentul sănătos

Cercetările arată
Ce vă spun acum îndată,
Că-n meniul sănătos
Stă cartoful arătos,
Fiert, prăjit sau pe grătar,
Gol, fără un sos tartar.
Că oaia s-a-îngălbenit,
Porcul s-a trichinelit
Şi se pare că-i de vină
C-a luat pesta porcină!...
Iar găina are-un of:
Ouă-n tindă, în pantof!
Păsările sunt stresate,
Zice că nu-s alergate...
În meniul sănătos
Stă cartoful fără sos.
Ce mai, fraţilor, vă spun
Că nimic nu e mai bun
Ca să n-arăţi ca plăvanul
Şi să-ţi crească burdihanul,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (iunie 2020)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan cel Mare a avut o soţie cuminte care stă în palat şi îl aşteptă să vină de la lupte ca să pună masa.

perlă din examen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torcătoarea

Stând dreaptă, torcătoarea-n fereastra azurată
Unde grădina melodioasă-adoarme lină;
Vârtelniţa cea veche tot sforăind o-mbată.

Sătulă, bând azurul, să pieptene-o calină
Şuviţă, care-n mâna sfioasă i se-mbie,
Ea stă visând şi micul ei cap treptat se-nclină.

Un pom şi purul aer urzesc o sursă vie
Ce, suspendată zilei, stropeşte din plăcere
Cu pierderi de petale grădina-n trândăvie.

O tijă,-n care vântul fugar odihnă cere,
Îşi pleacă-n van salutul de graţie-nstelată,
Cedându-şi roza vechei vârtelniţi în tăcere.

Dar adormita toarce o lână izolată;
Misterioasă, umbra gingaşă i se ţese
Prin degetele fine, şi care-adorm, filată.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Paul Valery din Album de versuri vechi (1920), traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XIII

Eram în capul scării de-unde vine
că muntele se-mparte-a doua oară,
pe care,-urcând, se vindecă oricine.

Şi tot aşa un brâu şi-aci-ncunjoară
întregul deal, ca-n prima-ncingătură,
atât că arcu-i mult mai strâmt scoboară.

Nici umbre-aici nu vezi, nici o figură;
păreţii lui şi golul drum întreg
asemeni sunt cu-a stâncii faţă sură.

— "De-oi sta s-aştept popor ca să-nţeleg
ce drum să iau, mă tem, Virgil vorbit-a,
că prea târziu voi şti ce drum s-aleg."

Spre soare-apoi şi-a-ntors nedumerita
privire-astfel că osie-a făcut
din dreapta sa, iar stângii-i dete-orbita.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Îmi dă prin cap anul acesta
De-aşa scumpete-n prăvălii,
Să-mi iau costum, să le fac festa,
Să-i sperii şi eu pe copii;

Când vor veni de Halloween
S-apar în faţa lor mascat,
Să-i vad cum fug şi nu mai vin,
Trei nopţi să facă pipi-n pat ;

Dar ce costum i-ar îngrozi?!
Copiii azi, fără tromboane,
Mascat în drac, vampir, ce-o fi,
Nu scap pân' nu le dau bomboane,

Ce Baba-cloanţa! Te joci, frate?!
Dracula poartă azi scufiţă (!)
Astea-s poveşti de ei fumate
Din primul an de grădiniţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXV

Era pe-un timp când drumul nu ne da
răgaz, căci soarele-n Viţel lăsat-a
al zilei miez şi-n Scorpie-al nopţii sta;

cum nu stă omul deci, când ne-ndurata
nevoie-l mână grabă-n mers să puie
şi-orice-ar păţi, de toate este gata,

aşa, intrând şi noi pe cărăruie,
mergeam în şir, urcând acea strâmtoare
ce-n lung înşiră ori pe câţi o suie.

Şi, cum întinde-aripi, dorind să zboare,
al berzei pui, ci, ne-ndrăznind să bată
din ele-apoi, le lasă să-i scoboare,

cu vrere-aprins-aşa şi-aşa-necată
să-ntreb fui eu, până la gestul cum
îl face-acel decis să-nceap-odată.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către secolul de acum

Ce secol fost-a vreodată mai sinistru?
Ce ciumă crâncenă mai aducătoare de moarte?
Ce pedeapsă mai crudă decât aceea a Styxului
Şi a lăcaşului lui Pluto cel nemilos?
Ce venin mai funest decât tine,
Secol îngrozitor?
Cine, rogu-te, şi-ar fi închipuit vreodată ceva mai crud
Decât otrava ucigătoare din Colchis?
Sau pedepse mai grele decât ale lui Hercule?
Semănat-au oare Erinys sau Megaera un război
Atât de crud în sânul muritorilor
Ca tine, secol criminal şi perfid,
Vrednic de cuvinte de blestem?
Colo, călăreţul păgân, pustiind hotarele Italiei,
Pradă lăcaşurile sfinte,
Aici, cruzimea sălbatică a neamului turcesc
Vai, pe noi, pannonii distruşi
Şi cu puterile odinioară neîntrecute, acum înfrânte,
Ne extermină din cauza discordiei
Unor duci şi principi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolaus Olahus
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablouri/coşmar

Eram în război nu ştiu cu cine,
Eu, un soldat, că aşa îmi stă bine,
Căpităneasa ne-mparte pe paturi,
Mie îmi dă o sută de sfaturi.
Iar colonelul serbează o zi,
Poate de naştere sau de-a muri,
Aveam fiecare puşcă, pistol,
mie-mi lipsea un creion şi un rol,
omul şi patul, sforăie toţi,
simt cum se-apropie duşmani de opt coţi,
sunt o mulţime, ne-or împuşca,
oamenii nu ştiu să tragă o saltea,
iată ne duc în lagăre mici,
toată povestea e cu pitici.
********************
Marmura tace, Venus fără braţe,
Iubirile mor încet şi în pace,
Ce a fost? Fluture - noaptea,
Eu în fluture intru în şoaptă,
Schimb de vorbe, vorbele-s iarbă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai deştept cedează

Proverbul ăsta, des citat,
Dar numai pentru subalterni.
Un pic de-ai sta ca să discerni,
Cred că un şef l-a inventat

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Proverbe (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul bardului

A fost de mult un mândru castel, cu vâlfă mare,
Strălucitor departe pân' la albastra mare,
Şi-n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee,
Săltau fântâni vioaie în joc de curcubee.

Domnea un crai acolo, în ţări şi prăzi avut.
În tron de fier sta palid şi de supuşi temut;
Căci cugetu-i e spaimă, privirea lui — urgie,
Şi bici e tot ce spune, şi sânge-i tot ce scrie.

Spre-acest castel veniră doi călăreţi de frunte,
Cu plete blonde unul, iar celălalt — cărunte.
Bătrânul bard cu harfa-i, pe-un roib împodobit;
Păşea alături sprinten tovarăşul iubit.

— Copilul meu, fii gata, grăi bătrânul lin,
Adânc din pieptu-ţi smulge şi cântă viers deplin.
Revarsă dor şi patimi, tot sufletul în el,
Să-nduioşem pe craiul cu inimă de-oţel.

[...] Citeşte tot

poezie de Ludwig Uhland, traducere de Şt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!