Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Halloween

Îmi dă prin cap anul acesta
De-așa scumpete-n prăvălii,
Să-mi iau costum, să le fac festa,
Să-i sperii și eu pe copii;

Când vor veni de Halloween
S-apar în fața lor mascat,
Să-i vad cum fug și nu mai vin,
Trei nopți să facă pipi-n pat ;

Dar ce costum i-ar îngrozi?!
Copiii azi, fără tromboane,
Mascat în drac, vampir, ce-o fi,
Nu scap pân' nu le dau bomboane,

Ce Baba-cloanța! Te joci, frate?!
Dracula poartă azi scufiță (!)
Astea-s povești de ei fumate
Din primul an de grădiniță,

Căci zilnic, la televizor,
Privind a' lumii tragedii,
N-am să găsesc nici de-am să mor
Costum să-i sperii pe copii...

S-apar ca Sadam Hussein,
Ar râde-n hohote de mine,
Sau Gheorghe Bush, cu-n M sixteen,
M-ar lua de fraier... ce rușine!

Ori mă gândesc, plin de frisoane,
În Michael Jackson cum mi-ar sta...
Mai bine le voi da bomboane,
Eu... greu mă pot decolora...

M-ar aranja-n Robert Mugabe...
Doar chestia aia, bat-o vina (!)
Nu-i ca a lui, mi-au spus trei babe
Până acum că-i.... made-n China...

Poate-n Madonna, că, parol!
Cu fața ei i-aș termina...
Nu ține, că la trupu-mi gol
Vreun câine mi-e că va turba ;

Nici în Celline Dion mascat,
Cum sunt tenor, eu, irlandez,
Cântând, ajung iar arestat
Învinuit c-o plagiez....

Într-un bancher ce a speriat
Lovelele din bănci prin lume (?!)
Mai bine nu, de-s confundat
Femeile vor face spume,

Și nici să fiu plătit măcar
N-aș apărea ca cerșetor,
Vor crede că-s parlamentar
Sau cel puțin vreun senator....

Ca matelot, nu am chelie,
În doctor nu, pe ei am boală....
Ce-ar fi s-apar ca o stafie
Pe criza asta mondială (?!)...

I-aștept diseară ca să vină,
Fără bomboane, curajos,
Le-arăt chitanța de benzină
Și buzunarele pe dos!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

Valeriu Cercel

Halloween

Anul acesta, am gândit,
Cum rar fac asta câteodată,
Să mă maschez deosebit
Cumva să sperii lumea toată,

Și cum în lume-i tărăboi,
Am hotărât, de Halloween,
S-apar în cartier la noi
Leit Osama bin Laden ;

Un akaem și dinamită
Am luat în "sale" din prăvălie,
Fără relații, fără mită,
Chiar mi le-au dat pe datorie,

Turban, mai lesne am găsit,
M-am uns pe față cu magiun,
Iar barba chiar s-a potrivit
Aia ce-o port de Moș Crăciun,

Însă ce îmi era utilă
Și n-am găsit un pui măcar,
Am luat în loc de o cămilă
Un fost amic de-al meu, măgar,

Și-am mers s-o sperii pe-o vecină
Să-mi dea bomboane dumneaei,
De-o văd trăsnită! cum leșină
Cu bin Laden în pragul ei,

un minut, doar, mai ‘nainte
Ce mă văzu-n micul ecran
Cu-aceiași față, ochi, veșminte,
Cu akaem și cu turban!

Acum, și io speriai
Atât de tare c-am fugit,
Dar după colț, un polițai
Când m-a văzut s-a îngrozit,

Și ca să-i trecă, devotat,
Cum dumnealor nu dau cu parul,
Mi-a dat amendă c-am fumat
În timp ce conduceam măgarul ;

Mă duc apoi la farmacie
îmi revin, să iau un hap,
Da' când ies, vezi urgie (!)
Trei polițai aveam pe cap,

Șocați, c-am fost iar amendat
Și tot din vină de măgar...
Cicătelea, n-a fost parcat
În modul regulamentar,

Apoi îmi zic, hai s-o-nspăimânt
Pe soacră-mea ce stă mai jos,
Da', chiar de intră în pământ
Să o anunț c-așa-i frumos,

Când l-o vedea pe terorist
La ușa ei, plină de groază,
Pe cât sunt io de pesimist,
Precis se repatriază,

Dar fui pe loc înconjurat,
Vorbind la două celulare,
De un batalion speriat
De trupe paramilitare,

Dar am scăpat, la fel, subit,
Cum am noroc atât de rar,
Tot cu-o amendă, c-am vorbit
Pe urecheat la celular,

Așa că eu, de Halloween,
Făcui o mare constatare:
De teroristul bin Ladin
Pe lume nici în cot n-o doare,

E îngrozită-n schimb, și tare,
De o țigare,-un celular,
Nu mai vorbesc de o parcare,
Chiar de e vorba... de-un măgar!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Halloween

Nu e o exagerare,
Dar să știți, n-am apucat,
De când eu am emigrat
În Canada asta mare,
Să fiu, nene, speriat;

Cât ar vrea ei, zi de zi,
Ca să bage groaza-n mine,
Cu prostii de-astea nu ține...
Prin ziare, la TV,
Nu mă dau măcar pe vine...

Nici de-aș auzi vreodat'
un terorist, o mie,
Într-o clipă de mânie
Ar fi volatilizat...
Păru-mi stă lins pe chelie,

Ori, de pică vreo cometă
Pe-undeva prin Caucaz,
Sau vreo babă (știu un caz,
Însă după bicicletă)
Zău ... mi-ar produce haz...

Chiar mai și sărbătorim
Halloweenul, cu bomboane (!)
Îi servesc, fără tromboane,
Să mă simt ca-n țintirim,
Dar nu-mi dau măcar frisoane,

Deghizați în orișice,
Puradei să mă-nfioare,
Lei, gorile, târâtoare,
Însă, chestiunea e
eu știu ce-i teroare,

Fi'n'că eu, în țara mea,
Când făceam câte-o trăsnaie,
Făr' să iau măcar bătaie,
Mama, frate, îngrozea
De-o simțeam și-n măruntaie,

M-alerga, lua și-un par,
O-auzeam din pod, săracu',
Suduind, roșind spanacu':
Vine tac-tu-acas' disear'
Și-ai -l vezi atunci pe dracu'!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Ce voi fi?

Trei copii în poieniță,
Ca trei flori în grădiniță,
Se întreabă fiecare:
- Ce voi fi când oi fi mare?

- Vreau să fiu o arhitectă
Talentată și corectă
Și poate vedea oricine,
Desenez de-acuma bine.

Am proiectez noi case
Cât mai mândre, spațioase,
stea-n ele mama, tata
Și bunicii și nepoata.

Altul dintre ei, băiatul
Cel cuminte, pistruiatul,
Spune că lui o să-i placă
Doctor bun ca să se facă.

De pe-acum am grijă mare
De copii, de fiecare,
De un câine, de-o pisică
Și chiar de o gâză mică.

Al treilea se gândește
Și apoi și el grăiește:
- Vreau să fiu în viitor
Meșter de calculator.

Cu el azi îmi fac de joacă
Și sunt sigur c-o să-mi placă
îl știu repara bine
Mulțumind pe orișicine.

Trei copii în poieniță,
Ca trei fluturi pe-o rochiță
Se gândesc la anii lor
Ce vor fi în viitor.

poezie pentru copii de din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.
Valeriu Cercel

To South Africa with love!

N-aș fi crezut s-ajung în viață
De gura soacră-mii să scap...
De-o săptămână e-o dulceață,
Pe cât era de vorbăreață
În fiecare dimineață
Se scoală cu dureri de cap,

Fi'n'că microbu' o lucrează,
Trei meciuri zilnic nu-i ușor,
O văd la fiecare fază
Cum se agită, comentează,
De mine... n-o interesează (!)
Cu ochii în televizor,

Că, socotind, de-ar fi să vreau
Pe viitor liniște-n casă,
Cum pân' acum nu existau,
Trei meciuri zilnic n-am, să-i dau,
Dar ca să-i fac viața frumoasă
O vuvuzelă tot îmi iau!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Simt palma vieții cum m-atinge

și azi mi-e rău și parcă nu mi-e bine,
nici ieri nu știu cum de mi-a fost
un zâmbet smuls printre suspine
l-aș da și azi, dar cu ce rost?

pătrund departe, ceru-i ceață
sau văz doar neguri împrejur
mai târai doar un pas prin viață
un an sau doi, sau trei să-i fur.

hodină caut, greu mi-e trupul
și visele povară-mi sunt.
pe-un drum străin îmi pierd și gândul
nici liniște n-aud s-ascult.

pe-un mal de apa tac pietroaie
răsuflu greu privind blajin
c-o lacrimă ce îmi șiroaie
pe-obrazul șters de trai pelin.

simt palma vieții cum m-atinge
pe-o tâmplă-mi pune flori de-argint
și iar povara ei mă stinge
nu-i mângâiere, nu-i alint.

cu capul aplecat în poale
și ochii oglindiți n-adânc
văd străină-n apa moale
un chip de om, răpus, visând.

doare azi, la fel și mâine
cuvântul ce-a lovit din jur
sunt doar străinul hăituit, un câine
bolnav de viața dimprejur.

voi merge poate în genunchi
și nimeni nu mă va cunoaște,
străbat pământuri și-un mănunchi
de vorbe las de m-oi întoarce.

am presărat iubire-n urme
poate își vor aminti
de-mbratisari, acum,-străine
și le-or simți când nu voi fi.

eu, drumul caut și mă doare
de l- găsi și l- vedea
dar ochi-s orbi și-n căutare
străin rămân în urma mea.

mi-e rău și azi și nu mi-e bine
o rană curge-n piept mereu
smulge tot ce doare-n mine
să mai raman un an... și greu.

aș mai striga dar cin s-audă
nici glasul nu mi-i cunoscut
rămân străin în huma udă
cu trupul îmbrăcat în lut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Pentru azi...

Mă mulțumesc modest să fiu,
fără excese de zurliu,
-nvăț mai multe, ca să știu
cum să n-am sufletul pustiu.

Cum se cuvine de-oi trăi,
norocul sigur va veni,
în har mă voi îmbogăți
să pot pe alții noroci.

În evidență dacă ies
m-ar mângâia un gând ales:
din roade multe ce-am cules
dărui, dar nu în exces.

stau de veghe, să fiu treaz,
dar să nu fiu eu cel mai breaz,
să-i apăr pe-alții de necaz
să-i pot doar molipsi cu haz,

dar... să nu dau cu bâta-n iaz!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

1 Iunie (poezie pentru oameni mari)

Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate primiți:

De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...

Numai că eu aș vrea să fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut că aș fi fost în casa lor ;

Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis că eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;

La școală, ar fi fără rost să-mi cert părinții, fericit,
mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit,
Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu,
Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu ;

Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat
Nici pomeneală! Din respect, n-aș încerca măcar o dat'
Să-i necăjesc pe-ai mei părinți, să-mi pomenească ei, mereu,
Cum i-am tot scos, rog, din minți, de Paște și de Dumnezeu.

Doar că pe tata, cordial, ca și pe mama, că nu-i bai,
L- respecta-n mod special! Nu c-ar fi vorba de mălai,
Ci pentru cât de mândru-l știu, exagerând, chiar întreit,
Când vine vorba de-al său fiu care îi seamănă leit ;

Și-ades m- duce pe la ei. Chiar azi pe tata l-am văzut
(Ai mei copii, de obicei, se-arată doar când să-i ajut)
Și-atât de mult s-a bucurat, cum nimenea mai mult ca el,
Simțindu-se din nou bărbat, cu mine la un păhărel...

Așa că eu, de-aș fi copil din nou cu mintea de acum,
Cu-ai mei părinți aș fi docil... însă vrea să mă rezum
La faptul m-am tot gândit, ce fericiți ar fi fost ei...
Tot astfel cum mi-aș fi dorit fie și copiii mei.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Incontrolabil

Ce programare curioasă;
să fac copii
care plecând de-acasă
vor să nu-i mai știi!?

Ce programare curioasă;
îmi propun argumentat ceva
ce nu pot face -ah cum viața-i ofticoasă-
de altul nu ar exista!?

Ce programare curioasă;
să n-am nicicum habar de mine,
nici de la nașterea-mi pompoasă
și nici când "exit" intervine!?

Ce programare curioasă;
să fiu... și fără vreun control
să nu pot eu să-mi modelez carcasă...
Să fiu ca un actor în piele, fără rol!?

Ce programare curioasă;
plec, strâng, uit ușor de tot,
să n-am niciun habar de casă
și-ntr-un final să fiu ca la-nceput... Ne... tot!!!

poezie de (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: înțelegem, deci, că prin tine vom avea un comandant bun, blând și indulgent, care nu ne va impune niciodată nimic, nu va fi rău sau exigent cu noi și ne va permite facem absolut orice ne trece prin cap, fără a ne certa câtuși de puțin?
Lucian: Ah, nu, nici chiar așa; nu vreau înțelegeți nimic de genul acesta. După cum v-am spus, n-am de gând să mă schimb deloc, rămân același care am fost și până acum, indiferent vouă vă place sau nu; rămâne la aprecierea voastră dacă am fost, sunt sau voi fi bun, rău, indulgent sau exigent; fiecare dintre voi e liber să-și formeze orice părere dorește în privința mea, tragă concluziile, fiecare în felul său, după cum a înțeles, iar eu vă asigur indiferent care va fi părerea voastră despre mine, n-am să mă supăr. Dar după cum v-am mai spus și deja repet de prea multe ori, n-am să mă schimb; voi rămâne mereu același, nimic nu mă va determina devin altfel, nici măcar comanda misiunii. Deci, nu vă faceți griji în acest sens, nu mi se va urca șefia la cap... Totuși, am să mă străduiesc să fiu un bun comandant, îmi iau acest angajament în fața voastră, deși îmi dau seama că nupot promite nimic concret, căci nu pot ști dinainte ce ne așteaptă, însă voi încerca fac mereu pe plac.
Lia: Dacă vrei ne faci pe plac, ce-ar fi să începi încă de pe acum și să ne lași plecăm acasă; părinții ne așteaptă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Paradoxul creației

Pășeam agale- în iulie de foc -
Cu soarele în explozie de atom.
Și mă gândeam; ce mic sunt, deși-s om...
Mai mic, decât un câine, hârjonind de joc.

Cu creierul- fierbinte de amintiri-
Găseam că sunt total în handicap.
Uitat pe aici, de lume... de nu încap;
N-am loc, nici cum cel câine, printre firi.

Căci limba nu servește la nimic,
Chiar de vorbești, căci nimeni nu ascultă.
Nici nu mai știu, ori lumea-i foarte multă?
Ori spațiul, ce mi-l cer, devine mic?

Nici nu mai pot să-mi stăpânesc, în piept,
Dorințele nebune- câștigate...
Ce-am învățat, mulți ani, când făceam carte...
Și mulți apoi, gândindu- deștept...

Și poate sunt, c-am trecut milioane...
De întâmplări- ce tot planificam.
Și niciodată, țel, nu reușeam,
Ci un produs... a sute de persoane.

Nu știu de fel, cum, leul din savană,
E programat, mai bine de cât mine!?
fie rege, de când timpul ține...
Și timp, nu irosește de pomană!

Nu sunt nici cum furnica fără creier,
Ce poate face totul, fără minte.
Ce știința... îmi povestește? Se dezminte!
Nici ca să cânt, nu știu, precum un greier.

N-am nici talent, sau poate, n-am curajul
Cuvântul ac -l fac- când susțin...
Cum scorpionul varsă prin venin
Dorința de-a învinge- nu sclavajul.

Abil, ca șarpele să pot să mă strecor,
Prin apă înot- ca prin nisip...
Nu-s efilat, iar membre- de-am primit;
Târâș mișc, nici pom nu urc ușor.

Și chiar cu sticle de dublez vederea,
Și aripi de metal mă poartă în zbor...
Nu pot plana, în picaj, precum cocor,
Și nici distinge, chinul, sau plăcerea.

Și chiar muncind, nebun, până a piere,
Ca să adun rezerve, să fiu bine...
Eu, mulți de-aș fi, mai mulți decât albine;
Tot nu aș umple univers... de miere.

Iar dacă aș fi Chanel, Armani... toți,
Cu averi imense și laboratoare;
N-am cum s-ating esențele de floare,
De la magnolii, ori tulipa de doi coți.

Chiar galaxie, de buchet, de-aș da în dar,
Eu dragoste nu pot, răspândesc;
Așa cum Panda- simbol chinezesc-
Inimi înmoaie... în spectrul planetar.

Atunci, ce sunt, de ce susțin că-s primul?
Căci nu pot depăși, nici un- nici unde?!...
Dar mintea, caldă, din străfund răspunde;
Doar suflet... ce-ai primit în dar... el e divinul.

poezie de (17 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Rugăciune după Anul Nou

O, Doamne! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puțin
Și pân-acum perfect m-am descurcat ;

N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arțăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit și ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat' nu am mințit,

Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung și nu știu când năpasta
va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Și mai ales, -ncepi din clipa asta
Când mă voi da, în fine, jos din pat.

Amin.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Apropo, Nis, când plecăm, să nu uiți să-mi dai și mie câteva bomboane, biscuiți, napolitane, în general dulciuri din astea, de la tine; nu și gume de mestecat.
Nistor: De ce, șefu'?! De când ai devenit mare consumator de dulciuri?
Lucian: Nu-s pentru mine, tontule! N-am de gând -ți fac concurență.
Nistor: Ah, nu?! Atunci, pentru cine? Vrei cumva să-i ademenești pe body-guarzii tăi, oferindu-le dulciuri? Să-i "îmbunezi"?
Lucian: Nu, Nis, m-am împrietenit deja cu ei, fără a avea nevoie de dulciuri de la tine. Pentru altcineva îți cer... Și nu insista afli pentru cine!
Nistor: Eu, șefu'?! Nici gând. Nu sunt curios.
Lucian: Și-ți cer ție dulciuri, pentru știu ai destule, iar astfel n-o să mai fiu nevoit trec mai târziu pe la magazin, cumpăr și nu-i vorba că n-aș avea cu ce, dar n-aș prea vrea să mă plimb prin magazine doar pentru dulciuri, cu body-guarzii ăia după mine.
Nistor: Ziceai te-ai împrietenit cu ei, șefu'...
Lucian: Poate, dar nici chiar așa de mult. Și o să-mi dai sau nu ce ți-am cerut?
Nistor: Îți dau, șefu', ce naiba?! Deși după aia o să trebuiască să-mi reînnoiesc rezervele...
Lucian: Nu mai spune?! Eu credeam stocul tău e inepuizabil.
Nistor: Aș, șefu'; de unde inepuizabil?! Aș vrea eu...
Lucian: Măi, ce-o să ne facem cu tine în misiune, vreo 13 sau 15 ani de acum încolo?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Iarnă grea

De când știu n-am detestat
Și n-am urât iarna mai tare,
Așa cum astăzi s-a-ntâmplat
Sperând că-i ultima ninsoare ;

O așteptam întotdeauna
Într-ale ei albe veșminte
Și să-i fi zis măcar vreuna,
Nu îmi aduc, vreodat', aminte,

Fi'ndcă așa sunt eu de fel,
De când se cerne prima nea
Și pân' la primul ghiocel,
Mă aflu în natura mea:

Cum văd ninge la ferești,
Mă scarpin vesel pe buric,
Sorbind, c-am rude la Pitești,
O țuică fiartă în ibric,

Și peste-o săptămână, dacă
Va ninge iar, cu vânt și ger,
Îi fac necaz, scăpând în joacă
Mai multe boabe de piper...

Iar de se pune pe ninsoare
Trei zile-n șir, cum nu-s voinic,
Nici vorbă c-o să mă doboare
Cât țuica fierbe în ibric!

Și-i râd în nas privind de sus,
Că stau la cinci, am și balcon...
De când e ea nu m-a răpus
Chiar făr' port măcar palton!

Însă acum, ca niciodat'
Mi-e teamă că mă dau învins,
Ingrata iarnă, ne-ncetat
Parcă-n prostie a tot nins,

Și mă întreb, plin de fiori,
De-ajung în primăvară viu,
Fi'n'că a nins de-atatea ori
De m-a lăsat fără rachiu!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povești de spus înainte de culcare

Când fiica ta îți cere să-i spui la culcare povești,
povești de felul celor cu care ai crescut tu mare, sper
vei folosi versiuni mai bune.

Sper să-i spui înainte de culcare povești în care prințesa nu-i
doar o prințesă, ci o fecioară-cavaler care înfruntă
balaurii acestei lumi. Sper să-i spui povești în care
prințesele salvează regatul tatălui lor de la pieire.
Sper că-i vei spune povești în care fetele se apără singure
în fața oricărei adversități.
Și că nici monstru, zmeu sau rege-al întunericului,
nu le vor putea vreodată opri să facă ceea ce vor.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un….Cerșetor

Dați-mi și mie un ban!
Sunt un biet copil orfan,
N-am părinți și nici bunici,
Am în schimb trei frați mai mici,
Să le pot lua o pâine
Ca să-i cresc de azi pe mâine.

Dați-mi și mie un ban!
Nu vreau cerșesc șuhan,
Vreau s-adun câțiva leuți,
Hai…Domnilor fiți drăguți,
S-aveți parte de iubire
Sănătate și mărire.

Dați-mi și mie un ban!
Sunt sleit, nimic nu am,
Să-mi pot face un ungheț,
la iarnă o să-ngheț,
Să-mi cumpăr nădragi mai groși,
Hai dom’le... Fiți miloși.

Dați-mi și mie un ban!
Ca să-mi cumpăr și duhan,
E mai ieftin, liniștește,
Foamea mi-o potolește.
Când mai mare o să cresc
Vă promit, o să muncesc.

Dați-mi și mie un pol!
Ca să-mi pot lua un țol,
Noaptea să-i mai învelesc
Pe cei mici. Până mai cresc.
Hai doamnă fi mai docilă,
Crede-! Cerșesc de silă.

Dați-mi și mie un pol!
Oameni buni! Coșul mi-e gol,
Iar cei mici plâng și mă cheamă
Să le duc măcar de-o zeamă.
cumpăr vre-o doi covrigi,
Pentru-o zi să scap de griji.

Dați-mi și mie un leu!
Să-mi cumpăr un copârșeu.
Cred că mi-am ieșit din minți
De când nu mai am părinți.
Decât hoț și cerșetor
Mai bine cinstit … mor.

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Bătrânul Moș Crăciun

fi putut cred cu zeci de ani ‘nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Și nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că Moșul cel iubit e-un basm pentru copii,

Și nici chiar prin liceu, chiar și la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am așteptat,
Cătau sa convingă, cu chestii fumate,
Că Moșul nu există și nici n-a existat,

Dar n-am crezut atunci și n-am să cred vreodat',
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri așteptat
De oameni înțelepți și nu de maimuțoi,

Așa că mă gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât iubesc, să-i mint pe nepoței
Că "Moșul" care-l știu nicicum n-ar exista...

De-aceea, când pe brazi steluțe se coboară,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepoții azi, e sigur c-o s-apară
Bătrânul Moș Crăciun, cu daruri la copii...

Iar voi ce-ați mai nega, de răi și urâcioși
Ce-ntr-una clevetiți "Moșu"-i basm curat,
Vă rog, pe cinstea mea, fiți oameni serioși!
Pe Moș Crăciun îl știți este-adevărat...

E drept, bătrânul "Moș", care odinioară
Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat,
Cu barbă, nasul roș', cu reni la sănioară,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat,

E tuns, chiar mai mereu, și-i zilnic bărbierit,
De sac a și uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu', v-o spun eu, mir cum n-ați ghicit!
E roșu câteodat', de la un păhărel,

Și când o ia la mers, ca un arac de viță
E zvelt, nu-i cocoșat, și-atâta-i de vioi...
Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiță,
Dar asta... ce să mai!... rămâne între noi...

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Bâlici

Romanță pentru mama

Când văd câte-o bătrânică
Prin oraș, c-o geantă grea,
Căutând vreun fiu ori fiică,
Parc-o văd pe maică-mea.

Ce venea și ea odată,
Când nu mai putea de dor
Și nu-i poposea la poartă
De vreun an al ei fecior.

Azi m- duce-ntr-o suflare
În cel sat îndepărtat
Să-i cad mamei la picioare
Pentru tot ce mi-a cărat.

Mama însă nu-i pe lume
Și scăpând de-atâta greu,
Doarme somn adânc sub hume
Lângă bunul tată-al meu.

Eu din munca mea năucă
Am în casă tot ce vrei,
Dar nu am măcar o nucă
Sau un măr din mâna ei.

Ce folos că am de toate
Dacă nu mă-nvrednicesc
De mânuțele-i crăpate
Doar un pic să mă lipesc.

Mama mea numai de bine,
Eu de pe acuma știu
C-am să vin cândva la tine,
Mai devreme, mai târziu.

Mamă, zâna mea frumoasă,
Sper tu vei ierta –
Cum nu iei nimic de-acasă,
Nu știu de-ți aduc ceva...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Să-i iubim pe acei copii

Să nu uităm de acei copii
Cu sufletul frumos, dar firav
Ca puful de păpădii,
Să-i iubim pe acei copii!

Căci ei sunt singuri,
În lumea asta mare
Și au nevoie de-o mângâiere,
De-o dulce sărutare.

Ei au inimile îndurerate,
Căci nu au nici soră, nici frate,
Nici tată sau mamă,
Nici nu știu cum îi cheamă!

Să nu uităm de acei copii,
sunt și ei oameni,
Nu sunt stafii!
iubim acești îngeri vii.

poezie de (24 noiembrie 2008)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Încurajările unui viitor bunic

Fetița mea așteaptă un copil
Și-aș vrea să-i spun de-acum, ca ea știe
Că-s bucuros de asta și doresc
-l țin în brațe când e mic, fragil,
De va dori să mi-l aducă mie
Pe nepoțel -l cresc.

Sugar fiind, va sta-n pătuț frumos,
Legat, normal, căci eu n-aș vrea cadă,
capete cumva vreun handicap,
și eu am căzut, dar, norocos,
Am doar un semn ce-i singura dovadă
sunt căzut în cap.

Ea o să-și vadă de serviciul ei,
O știu cum e: și ea, ca orice mamă,
Iar laptele, mai știu cum l-am tot dat
Cu biberonul la copiii mei:
Nu s-a-ntâmplat nicând fie-o dramă
De-a fost puțin stricat.

Am -l răsfăț, am să mă port frumos,
Îl voi plimba în zilele senine,
Dar știu toți copiii sunt zvârlugi;
De va cădea suzeta lui pe jos,
Am să o curăț cum știu eu mai bine:
O frec ușor de blugi.

Pe-acasă îl mai las și pe covor,
Și-o să-i mai dau și câte-un colț de pâine,
Chiar de nu-mi place frimituri s-adun,
Îl țin curat, dar nu prea omor,
Și îi mai scutur părul scurt de câine,
De Paști și de Crăciun.

Promit ca, dimineața, la cafea,
stea sub masă ori mai bine-afară,
Că dimineața sunt cam indispus
Și n-aș putea, oricât de mult vrea
beau cafeaua fără o țigară
Iar fumu' n-o ia-n sus.

Ne vom plimba pe-afară mai târziu,
Când va mai crește, am să-l las la joacă,
Va fi murdar, dar n-am să-l cicălesc,
Voi încerca și doctor să îi fiu
Și, pentru orice boală îl atacă,
Eu am să i-l călesc.

Aș vrea merg acum la fata mea
Căci ea, curând, o să devină mamă
Vreau s-o ajut, dar liniștitu-mi trai
Îmi spune: "Stai acasă, vine ea!"
Și-acum închei, dorindu-i: "Fără teamă!
Încredere ai!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Povestea gâștelor

Un gâscan cu pene lucii
Cum trecea pe pod prin sat
Și-ntr-o mân-avea papucii,
Nu știu cum i s-a-ntâmplat
Că papucii lui căzură,
Ce păcat, o, ce păcat!
Căci erau cu-alesătură,
Fără leac de tivitură
Ce păcat!

Gâștele-auzind cum zbiară:
Aoleu! Papucii mei!
Într-un suflet alergară
Și-ntrebau mirate, ce-i?
Am rămas, plângea gâscanul,
Păgubaș de patru lei!
Iată- desculț, sărmanul!
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei!

Haideți toți, și moși și babe
Să-i cătăm pe râu acu!
Repede-notând din labe
Cârdul tot pe râu trecu.
I-ai găsit? Eu, nu, surată,
Ce mă-trebi așa și tu?
Toate apoi strigau deodată:
Bată-i pacostea să-i bată!
Nici eu, nu!

Vara-ntreagă tot umblară,
Dar papucii duși au fost!
Și-au să umble și la vară
Până ce le-or da de rost!
Iar gâscanul merge, vine,
Face cruci și ține post,
Nu-i găsesc! Sărac de mine,
Iar desculț e, vezi tu bine,
Lucru prost!

Gâștele de-atunci, în cale,
Când văd apa undeva,
Căutând pornesc agale
Tot crezând că-i vor afla.
Vin și rațe să le-ajute:
Mac-mac-mac și ga-ga-ga!
Mac-mac-mac! Haide vino, du-te,
Zile-așa pe râu pierdute!
Ga-ga-ga!

Iar când gâștele stau gloată
Și prin dreptul lor te duci,
Sare tabăra lor roată
Și te-ntreabă: Ce ne-aduci?
Ai găsit papucii? Spune!
Tu la fug-atunci s-apuci!
Sî-sî-sî! Tot fac nebune
Și te mușcă, doar le-ai spune
De papuci!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook