+casa +mea

Corbul

Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător,
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
"E vreun trecător – gândit-am – şi-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător."

O, mai pot uita vreodată? Vânt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau târcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă:
"E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decât un trecător."

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii şi poeme (1963), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu păstra pentru tine...

Nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
Spune-mi-o mie, doar mie, în taină
Tu, ce zâmbeşti cu-atâta gingăşie
Şopteşte-mi cât mai lin: inima mea te va auzi, nu urechea.

Adâncă-i noaptea, casa tăcută
Cuiburile păsărilor învăluite în somn
Deschide-ţi printre lacrimi furişe
Printre zâmbete nesigure
Printr-o dulce-mbujorare a durerii
Deschide-ţi taina inimii tale...

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa splendoarei

Stă-ntr-însa Evanoe,
O casă durată nu de mână-omenească,
Ci dincolo de cărări lumeşti, undeva departe
Deasupra, împrejur, înăuntru e răspândit aurul;
Pereţi şi ciudate coridoare - din aur sunt şi ele.

Şi-am văzut-o pe Doamna mea în lumina soarelui,
Păru-i era răsfirat în jur, un snop de aripi,
Iar soarele roşu, îndărătul a toate.

Şi-am văzut-o acolo în casa ei,
Cu şase mari safire de-a-lungul peretelui,
Cu rochia toată din aur palid,
Joasă, c-o garnitură pân-la genunchi.

Sunt multe-ncăperi şi toate de aur
Cu pereţi lucraţi adânc în email,
În metal forjat; şi prin roşiatica piatră
Anume cizelată, năvăleşte lumina aurie.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casa mea eu sunt şeful, soţia mea este doar factorul de decizie.

citat din Woody Allen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă e vreunul care e ofensat că am îndepărtat din casa mea orice ceremonial, ce pot face? Mai bine să-l mânii o dată, decât să mă supăr zilnic pe mine însumi.

citat celebru din Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa n-am să mai ajung niciodată acasă ; clientela mea înfloritoare s-a prăpădit, un succesor mă fură, dar fără folos, căci nu mă poate înlocui; în casa mea face ravagii scîrbosul de rîndaş...

Franz Kafka în Un medic de ţară
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Azi m-am întors la fosta mea casă
dar n-am putut intra.
E plină de amintiri.
La uşa ei este ţara mea,
oraşul meu, poporul meu, viaţa mea, lumea mea
fără a putea să le cuprindă.
Nu-mi mai aparţin.

poezie de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de rânduială

am văruit casa şi gardurile
am întors oglinzile
am închis uşile
am pus cheia sub preş
am strigat- o pe fiica- mea
în gând şi mai apoi
pe Dumnezeu
şi am plecat...

în urma mea doar
un strigăt de pasăre

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Părinte, nu mai pot să aştept! Casa mea a căzut în paragină! Gardul e la pământ... Buruienile au năpădit ograda... În livadă, s-au uscat vişinii şi merii... La crucea mamei, doar vântul plânge...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atât de numeroase scrisori în casa mea şi atâtea însemnări, prin diferite carnete şi caiete, încât ar merita să fie explorate, nu pentru persoana mea, ci pentru cunoaşterea oamenilor şi a timpului în care am trăit.

citat celebru din Mihai Beniuc (1968)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!