Nostalgie
Azi m-am întors la fosta mea casă
dar n-am putut intra.
E plină de amintiri.
La ușa ei este țara mea,
orașul meu, poporul meu, viața mea, lumea mea
fără a putea să le cuprindă.
Nu-mi mai aparțin.
poezie de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre viață, poezii despre prezent, poezii despre patrie, poezii despre oraș sau poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.