+Mircea +Liviu +Goga

Brumă

Un cireş înflorit târziu în toamnă
Ca o bucată de viaţă neaşteptată
În centrul morţii.

O, această moarte întinsă pretutindeni
Şi noi la mijloc, tremurând,
Pomi înflorind sub valuri tot mai apăsătoare
De brumă.

poezie de Liviu Mircea Goga din Pe dealuri cu moartea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclipire

Mi-a arătat cum toate lucrurile
Trecuseră deja.
Nimic nu nai avea importanţă.
Totul, ca o fulgerare de coasă:
Scurt şi până la capăt.

Acea sclipire măruntă,
Reflexie a imaginii lui Dumnezeu
Pe coasa morţii,
E toată viaţa ta.

poezie de Liviu Mircea Goga din Pe dealuri cu moartea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu umileşte mai mult sufletele învingătorilor ca iertarea pe care le-o acordă învinşii.

aforism de Liviu Mircea Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o săptămână de izolare la domiciliu, nevastă-mea a urlat la mine: ieşi afară, că plătesc eu amenda!

aforism de Liviu Mircea Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Eu nu sunt aici.
Doar privesc
Marginea mea sprijinită de moarte
Ca de un gard.

Eu nu sunt aici.
Locul meu e altundeva, dar
Ceva ămi împrumută conturul.

Acum tac. Aştept.
Viaţa nu e decât
Aşteptare dezlănţuită.

poezie de Liviu Mircea Goga din Pe dealuri cu moartea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cataractă

Încerc să-mi găsesc amintirile
Şi nu ştiu de ce o peliculă albă
Acoperă înţelesurile
Duminicilor visate,
Oamenilor visaţi atunci,
Prietenilor şi rudelor, ţigărilor fumate pe-ascuns,
Amiezilor petrecute la râu ascultând
Vocea pietrelor.

O peliculă albă, ca o
Cataractă a fiinţei, o orbire de-a fi...
Parcă n-a fost, de fapt, nimic, parcă m-aş fi născut azi,
Iar în urma mea am lucruri doar presimţite,
Năluci desprinse
Din zilele calde de vară ale cimitirelor,
Când aburi subţiri, desferecaţi din morminte,
Fac aerul să se-nfioare
De poveştile morţilor.

poezie de Liviu Mircea Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

Azi noapte am uitat iar deschisă poarta vieţii
Spre moarte.
La miezul zilei următoare m-am trezit că mă bate pe umăr
Să-mi arate
Coasa însângerată.

Vezi dacă nu eşti atent? – a rânjit.
Am tăiat o bucată din dragostea ta,
O finţă pe care o iubeşti nu mai este.

Eu am tăcut.
Am săpat din nou un dublu mormânt:
Unul în afara mea şi altul lăuntric
Restul lumii a rămas o vreme tăcut
Ca o lumânare la priveghi.

Acum mă grăbesc să bat în cuie poarta
Dar cuiele mele ruginesc mereu şi se strică,
Parc-ar fi făcute din sânge-nchegat
Iar în nopţile care vor veni mă voi trezi speriat

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Mircea Goga din Pe dealuri cu moartea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi mi-au murit alţi doi prieteni,
Oameni sau câini;
Le privesc ochii într-o fotografie, mă-ntreb
Ce văd acum ochii lor, ochi putreziţi
Plini de viermii adevărului absolut?

De ce viaţa? De ce această cretină, dementă stare-a materiei?
De ce lucruri pe care suntem siliţi stupid să le părăsim,
De ce mă chinuiesc să scriu sau să blestem -
Lucruri egale în faţa nefiinţei?

Am început să fiu sigur că dumnezeu e o aberaţie,
Nu există nimic; n-a existat nimic şi nu va exista.
Dar sunt. Şi nu pricep de ce simt asta.
Nu înţeleg. Nu înţeleg!

Trăim pentru a muri, nimic în plus.
Lumea e un lucru absurd,
Un puroi obsedat al materiei
Şi nimic încolo, nici încolo; de ce ne-ncepem

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Mircea Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!