* * *

Azi mi-au murit alţi doi prieteni,
Oameni sau câini;
Le privesc ochii într-o fotografie, mă-ntreb
Ce văd acum ochii lor, ochi putreziţi
Plini de viermii adevărului absolut?

De ce viaţa? De ce această cretină, dementă stare-a materiei?
De ce lucruri pe care suntem siliţi stupid să le părăsim,
De ce mă chinuiesc să scriu sau să blestem -
Lucruri egale în faţa nefiinţei?

Am început să fiu sigur că dumnezeu e o aberaţie,
Nu există nimic; n-a existat nimic şi nu va exista.
Dar sunt. Şi nu pricep de ce simt asta.
Nu înţeleg. Nu înţeleg!

Trăim pentru a muri, nimic în plus.
Lumea e un lucru absurd,
Un puroi obsedat al materiei
Şi nimic încolo, nici încolo; de ce ne-ncepem
Dacă nu ne rămâne decât să sfârşim?

poezie de Liviu Mircea Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în această întreagă lume doi ochi negri, profunzi şi oblici. Nu sunt decât doi. Ce ciudat! Sunt alţi ochi mai frumoşi, mai negri, mai profunzi. Dar toţi aceştia nu mă privesc. Eu vreau să-mi scufund ochii în singurii ochi negri pe care-i iubesc. Şi ochii aceştia nu sunt la capătul lumii. Ei sunt în acelaşi oraş în care mă aflu şi eu. Nimic nu ne separă. Nimic şi totul.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit (1932-1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Je t'aime

nimic nu mai e ce a fost
sau a fost

nici dragostea

o bucată de pâine atât de proaspătă
şi mirosul ei cald

e destul
ori poate cam prea puţin
sau nimic
spune
este totuna să aprind un chibrit
?

ceea ce simt
picturi într-o expoziţie

sunt valurile plutind pe buzele tale
sau o chestie

te înţeleg
te simt
suntem acum
ca şi cum
doar noi... şi numai
noi doi

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri roşii

degeaba întindem braţele
din nimic în nimicul după asemănare suntem
şi nu ne mai împărţim
suntem dumnezeul căruia nu-i mai pasă
avem şi câini
suntem câini
o grămadă de lumi din care să facem filme
în care să ne sărutăm şi tot nu ne va ajunge
aşa că ne părăsim prin toate lunile pentru pâine
oricat de mult am ajunge să ne iubim sau să ne urâm
ne părăsim pentru pâine
s-o punem pe masa din bucătărie
unde mulţi dintre noi nu s-au ţinut niciodată în braţe
şi dacă au făcut-o
tot ce a rămas e tot ce rămâne după ce te apleci să ridici o monedă de 10 bani
pentru noroc se spune
şi se mai spune despre oameni
oameni
când nimic nu se mai întâmplă
şi câţi n-am fi fost noi?!

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre "Nimic",

"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Şi, înainte de explozie,
Ce a explodat?

Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul – ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)

Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Şi dacă e "gol" –
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?

Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârşit,
Doar "suspendată clipă" – infinit?
Şi dacă Nimicul e pur şi simplu – nimic
Din care a apărut acest infinit?

Nu sunt savant, şi nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu ştie şi nici n-a ştiut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Ştiu că nu ştiu nimic".

poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ceea ce eşti e dintotdeauna şi pentru totdeauna, are pupile nemişcate sau mişcate, are nas, fund sau păr? Are minte? Are formă? Se poate elibera din formă sau din minte ceva ce nu posedă o formă sau o minte, nu posedă nimic fiind însăşi inima nimicului? Astfel de oameni limitaţi nici măcar nu văd că eliberarea este de corp, nu pentru corp, de minte, nu pentru minte, de Absolut tot ce e Efemer, nu pentru efemer. Astfel de oameni sau guruşi de mâna a doua care pretind că îşi ţin pupilele nemişcate dacă i-ar prinde nazişti şi le-ar scoate ochii ei fireşte şi-ar pierde iluminarea falsă. Deşi posedă ochii, ei sunt orbi şi nu văd că şi atunci când cineva îşi pierde mâinile sau picioarele, când îşi pierde ochii, simţământul sfânt de A-Fi rămâne şi exact EL ESTE SINELE MANIFESTAT CA VIAŢA CA LIBERTATE şi nu o persoană care joacă o astfel de imagine. O scamatorie mai jalnică nici nu se putea. Doar recunoaşte Sinele tău. El nu doar că nu este prizonierul unei forme, dar absolut nici o practică nu poţi face pentru asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete?

Chiar ar trebui să înţeleg
Să înţeleg
Nu.
Să pătrund sensul
Nu.
Să mă comport ca atare.
Să iau act de ceea ce am înţeles
Bine, creionul acesta este verde
Da, îl văd, înţeleg, pricep
Unu doi, trei...
Văd acest creion şi este verde
Şi, şi ce atitudine să iau faţă de acest
Creion?
Creionul e făcut să scrie.
Înţeleg, pricep dar nu-l văd să scrie.
Creionul nu scrie singur.
Pricep dar cine-l face să scrie?
Tu, el, ea.
Înţeleg: el, ea
Da, parcă îi văd
Dar eu, eu
Cum să scriu? Vezi, asta nu pricep.

poezie de Mihaela Cătană (5 noiembrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lacrimi

Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot şi în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Şi îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alţi îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl ştia de la tine
Şi întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viaţa şi culoare.
Doi ochi căprui şterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia şi aceluiaşi vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Şi el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimaţi
Şi o lume care s-a prăbuşit peste ei.
Sunt ochii ei azi trişti şi înneguraţi,
Înecaţi în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoşi
Cei care nu mai au lumină
Şi nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Şi plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins şi ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Şi că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Şi înalţă o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Şi pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminţi cei care tac
Şi plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găseşte
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineaţa până seara
Şi în visul tăcut din noapte.

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

baby_00: Nimic plus Nimic... egal Nimic. Dar... Nimic minus Nimic? Ca să nu mai vorbim de... Nimic ori Nimic. Sau... Nimic împărţit la Nimic! Niciodată n-am fost bună la Aritmetică... cu atât mai puţin la aritmetica Nimicului! Kirillov avea dreptate: nu sunt decât o babă proastă...

replici din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truţă (2010)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea poate să se ducă dracu' de tot, să vină alţii şi să strângă după noi, noi avem probleme mai importante, avem lucruri de simţit, trăim ca să simţim şi să ne doară şi în felul ăsta să păstrăm lumea pentru totdeauna în noi, şi în timp ce-o ţineam în continuare de mână m-am simţit exact exact ca în urmă cu zece ani, zece ani care nu însemnaseră nimic, se evaporaseră, revenisem în acelaşi punct. Era şi firesc, în definitiv, asta înseamnă să trăieşti. Viaţa nu înseamnă să ţi să întâmple lucruri, viaţa înseamnă doar stări, iar stările vin şi apoi dispar, în urma lor nu rămâne nimic, poate doar un gând sau două.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi fericit depinde de armonia interioară a fiecăruia, nu de controlul pe care suntem capabili să-l exercităm asupra marilor puteri ale universului. Sigur, trebuie să învăţăm în continuare cum să stăpânim mediul exterior, deoarece supravieţuirea noastră fizică poate depinde de acest lucru. Dar acest fel de stăpânire nu va contribui cu absolut nimic la felul în care ne simţim ca indivizi, nici nu va reduce haosul din lumea în care trăim. Pentru a reuşi aceste lucruri va trebui să devenim stăpâni pe propria noastră conştiinţă.

Mihaly Csikszentmihalyi în Psihologia fericirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa moare viaţa...

Eşti bogat şi totuşi
nu ai nimic
şi asta pentru că
nu îndrăzneşti să te uiţi
înlăuntrul tău
nu îţi priveşti soţia şi nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îţi pasă
noaptea păşeşti printre morţii din gînd
care nu îţi dau pace
te miceşti pe dinlăuntru
de ură şi invidie inima
ţi-e prinsă pe sloiuri de gheaţă
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuţi
de la o vreme ţi-se face frig
de dincolo de zid priveşte Dumnezeu
dar taci...

aşa moare viaţa...

poezie de Teodor Dume din Cartea: Durerea din spatele cărnii, editura Pim/Iaşi
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa moare viaţa

eşti bogat şi totuşi nu ai nimic
şi asta pentru că
nu îndrăzneşti să te uiţi
înlăuntrul tău
nu îţi priveşti soţia şi nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îţi pasă
noaptea păşeşti printre morţii din gînd
care nu îţi dau pace
te miceşti pe dinlăuntru
de ură şi invidie inima
ţi-e prinsă pe sloiuri de gheaţă
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuţi
de la o vreme ţi-se face frig
de dincolo de zid priveşte Dumnezeu
dar taci...

aşa moare viaţa

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta

Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Doar să-mi spui că mă iubeşti şi că mă vei iubi mereu,
Eşti raza mea de soare şi eu sunt curcubeul tău.
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Doar să bem câte o cafea şi poate numai cu ochii
Să-mi spui că mă iubeşti şi sunt doar a ta.
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Să ne lăsăm purtaţi pe aripi de amor.
Şi tu să-mi spui doar atât,
Că dorul tău pentru mine e nemuritor!
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Hai mai bine să visăm cu ochii deschişi,
Că suntem doi copii naivi de nebunia dragostei cuprinşi.

poezie de Vladimir Potlog din Nu a fost publica (15 mai 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar nu face nimic, Emy... găsesc că aşa trebuie să se întâmple... Eşti prea bună că te interesezi dacă sufăr... fii liniştită... De altfel, ca să sufăr, ar trebui să mai am orgoliu... să mai fiu în stare de iluzii... Să te mai iubesc... Dar asta nu mai e cu putinţă, deşi îţi pândesc poarta şi gesturile, deşi te aştept şi îmi aranjez viaţa aşa cum îmi e, după tine... Emy, ceea ce simt pentru tine nu e nici dragoste, nici ură... E ceea ce simte somnambulul pentru lună... Încolo nimic.

citat celebru din romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu
Adăugat de Adelinuu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există pe lume o mulţime de lucruri de care habar n-avem mai înainte – lucruri inexplicabile care depăşesc raţiunea noastră. Ne închipuim că ştim totul şi când colo nu ştim nimic... Absolut nimic.

A.J. Cronin în Gran Canaria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ţi-e teamă de trecutul meu? Înţelege-mă, nu există nimic; n-am nimic de uitat pentru că nu există nimic... Tu ştii prea bine ce vreau să spun. Poate mai există şi altceva în afară de dragoste. Poate există undeva o posibilitate deschisă miracolelor, un mister ireductibil, un secret pe care nu izbutim încă să-l descifrăm... Nu e vorba de dragoste. Mă întreb dacă nu există şi altceva; care să plece tot de aici, dintr-o dragoste, dar care să ducă în altă parte. Mi-e foarte greu să explic. Nu înţeleg nici eu. S-ar putea să fie totuşi o ieşire, pe care noi n-o vedem...

Mircea Eliade în Noapte de Sânziene (1971)
Adăugat de Moldovan Sorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt veşnic, singurul cu adevărat existent. Şi tot eu, când mă gândesc la mine, mă văd ca pe un nimic, părticică infinit mică din ceva infinit mare. Care e adevărată, prima sau a doua afirmaţie? Dacă e a doua, atunci conştiinţa primului, veşnicului "eu" e înşelătoare. Dar asta nu-i cu putinţă, fiindcă fără această amăgire ( primul "eu") nu există viaţă, nu există nimic, şi mai ales nu există al doilea "eu". Dacă însă prima afirmaţie e adevărată, atunci înseamnă că toată viaţa trupească e amăgire. Dar nici asta nu se poate, fiindcă fără viaţa trupească n-aş fi putut face aceste raţionamente. Şi de aceea există şi una şi alta: Eu sunt fiinţă spirituală, nonspaţială, atemporală, în condiţii corporale, spaţiale şi temporale.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată ce simt: că sunt ridicat din mine şi izbit de colţuri dureroase, şi lăsat iar în suflet, şi iară înălţat. Şi nu ştiu nimic altceva, şi nimic nu înţeleg.

Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii

lupii sunt alte viziuni
ale minţii mele
adânc străpunsă
de foamea iernii
nimic la voia-ntămplării
nimic mai pur ca această
zăpadă murdară din ochii lor
nimic
simt teamă şi febră de sânge
în chiar paşii mei umili pe această planetă
când inima mea îndrăgostită de cer
se dă ofrandă colţilor albi
ce nu pot sfârteca nimic îngheţat

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O... cât de copleşitoare e durerea de-a rămâne singur, singur-cuc, fără să ai ce regreta măcar... pentru că tot ce-ai pierdut n-a însemnat nimic, nimic decât un zero stupid şi gol, decât un vis!

Dostoievski în Nopţi albe, A doua noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!