Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.

Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...

"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
De cea a lui HURMUZACHI ori de ce VORONEȚEANĂ.

Toate sunt rotacizante, cu grai maramureșean
Cam greu de-nțeles; de-aceea un brav om sud-dunărean,
Zis și DIACONUL CORESI, nouă cărți ne-a tipărit -
Liturghiere și cazanii cu-n grai limpede gândit.

Tot pe-atunci, de mare cinste, altă carte-a fost să fie:
Un Vechi Testament ce-i zice "PALIA DE LA ORĂȘTIE".,
Nu era tot Testamentul, netraduse părți rămân,
Dar spre prima oară-acolo-apare numele "român"...

Biblia cu psalmi măreți l-a atras cu har sfințit
Pe călugărul Barilă ce-a ajuns mitropolit.
E primul poet al nostru, mare maestru-n condei.
Ca mitropolit își luase numele de DOSOFTEI.

El a scris "PSALTIREA-N VERSURI", cum dorise și VARLAAM,
Iar un vodă-i luase pilda: CANTACUZINO ȘERBAN,
Care-a editat Scriptura cu o limbă ca-n povești,
Monument al limbii noastre, "BIBLIA DE LA BUCUREȘTI".

Stilul ei toți cronicarii, cu parfum de limbă veche,
L-au luat și-au scos istorii: NĂSTUREL, COSTIN, URECHE.
Meșteri mari au fost NECULCE, MILESCU și IVIREANUL.
Ale lor letopisețe le-am citit cu tot aleanul.

Pe NEAGOE și POPESCU, cronicari munteni, i-admir,
Dar, din toți, un mare geniu e DIMITRIE CANTEMIR,
Folclorist, savant, istoric, filosof și academic,
Nemții, rușii, chiar și turcii, îl văd combatant polemic,

Căci ce scrie domnitorul, inspirase pe VOLTAIRE,
Pe HUGO ca și pe BYRON, pentru ei izvor prosper.
Opera lăsată-n urmă este-o bogăție rară:
"DIVANUL" - este-o lucrare de gândire exemplară.

La fel este și romanul alegoric și-ieroglific,
Precum și cel în latină cu Imperiul cel terific,
Ori "DESCRIPTIO MOLDAVIE" și "HRISOVUL MOLDO-VLAHIC",
Ca și alte cărți de seamă din tot spațiul padișahic.

IENĂCHIȚĂ VĂCĂRESCU, harnic bard în plăsmuire,
Lăsă pentru toți urmașii "sfânta Patriei cinstire",
După cum BUDAI-DELEANU, fiul ȘCOLII ARDELENE,
Ne-a lăsat "ȚIGANIADA", spre a ne feri de lene...

Astăzi DINICU GOLESCU ni-i model de cum se scrie
"ÎNSEMNĂRI" din mari voiaje, ca-n a lui "Călătorie...".
ANTON PANN, "finul Pepelei, cel isteț ca un proverb" -
Ne-a compus și imnul nostru, lăudând al Țării Herb.

Apărură, după-aceea, mari și harnici creatori:
NEGRUZZI și HELIADE, ideali cugetători,
FILIMON, ALEXANDRESCU, RUSSO, PETRE ISPIRESCU,
Precum și GÂRLEANU, GHICA, ZAMFIRESCU, ODOBESCU...

Bravul ANDREI MUREȘANU, "sol al Deșteptării noastre",
Este-un pașoptist de frunte, prin îndemnuri vii, măiastre.
GEORGE BARIȚ i-a fost prieten cu CIPARIU TIMOTEI
Ce-a fondat ACADEMIA, vestiți patrioți și ei.

BARBU DELAVRANCEA-n scenă, pe ȘTEFAN cu drag l-învie,
Iar COȘBUC ne dă "BALADE", "CÂNTECE DE VITEJIE",
Sau pe DANTE ni-l traduce fără niciun echivoc.
SLAVICI e-n triumf cu "MARA" și cu "MOARA CU NOROC".

Un savant - lingvist, istoric, jurist, enciclopedist,
Ne-a fost BOGDAN PETRICEICU, deci HAȘDEU, cel ve;nic trist
Pentru c-a pierdut pe IULIA, un geniu, copil de aur.
Ei i-a scris "RĂZVAN ȘI VIDRA" și-alte opere-tezaur.

Cu ALECSANDRI începe măreția poeziei...
Din Mircești lansează scrieri despre vraja României,
Culegând balade, doine, scriind drame, comedii;
El râdea de CHIRIȚOAIA și-o jelește pe DRIDRI...

Pe genialul EMINESCU chiar și cosmosu-l adoră!
"LUCEAFĂRUL" i se-nclină și-l transformă-n auroră.
El e-un Simbol Viu al Țării, de-ntreg neamul adorat,
Căci în lumea poeziei el e marele-mpărat!

Cum ai scris tu, sfânt Luceafăr, nimeni nu te egalează!
Viața ta și ce-ai creat sunt o orbitoare rază...
Peste veacuri vei rămâne un gigant Poet în lume,
Prozator și filosof, jurnalist cu sfânt renume.

CREANGĂ-i vocea-nțelepciunii absorbită din popor
Care prin "POVEȘTI" se-nalță-n genial povestitor.
Nică al lui Ștefan a Petrei ne-a lăsat cu bucurie
Cartea cu-"AMINTIRI"-minune despre-a lui copilărie...

ION LUCA CARAGIALE, rege-n teatru, pus pe glume,
Cu "SCRISOAREA lui PIERDUTĂ" a vrăjit întreaga lume,
Iar cu "NOAPTEA FURTUNOASĂ", cu "NUVELE" și cu "SCHIȚE",
Pe-onorabili și stimabili i-a luat în vârf de penițe.

Încruntat, dar cu bun ton, în fotoliu la JUNIMEA,
Stătea TITU MAIORESCU îndrumându-și tinerimea
Ce-i sta-n jur ca să-l asculte, le da sfaturi cum să scrie,
Ca în cartea lui de "CRITICI"; și-a fost bună-a lui nășie...

Primul simbolist din țară, ahtiat după rondeluri,
ALEXANDRU MACEDONSKI, polemist cu vechi răzbeluri,
Este-ndrăgostit de roze, de blazoane, nopți de mai,
Cântate-n LITERATORUL, unde-s scrise-n splendid grai.

"GRANDIFLORA", "DONNA ALBA", apoi "BRAȚUL ANDROMEDEI",
A scris GIB I. MIHĂESCU, cărți ce-s pajura monedei,
Căci a câștigat respectul miilor de cititori
Care îl vor pune veșnic printre marii scriitori.

IORGA NICOLAE-i unic, cu-a lui mie de volume;
E-un colos în orice branșă; a descris orice din lume.
E prezent ca prim-ministru, mare academician,
Critic, filosof, istoric, dramaturg, un viu vulcan!

Fu-n conflict cu legionarii ce cu ură l-au răpus
Chiar când scria mari creații, fiindcă multe-avea de spus.
Alt prolific, PIȘCULESCU, iubit preot la amvon,
Ne-a tradus BIBLIA toată, semnând GALA GALACTION.

SADOVEANU, creatorul, este-un monument de limbă...
Muzicală, pitorească... Prin istorii el ne plimbă
Cu romane de-aventuri, cu descrieri de natură,
Cu "DUMBRAVA MINUNATĂ" care inima ne fură,

"NEAMUL ȘOIMĂREȘTILOR", "BALTAGUL", "FRAȚII JDERI", "CREANGA DE AUR",
"NADA FLORILOR" ori "ȘOIMII" - și-alte opere tezaur.
Ca politician, maestrul n-a mai fost atât de mare,
Fiindcă își schimba culoarea după care-era mai tare...

Sunt critici ce demonstrează că, după părerea lor,
În mod cert, LIVIU REBREANU-i cel mai mare prozator,
Că-i modern și că-n subiecte este-un geniu ne-ntrecut
Ca în cărțile "RĂSCOALA", "JAR", "ION" (ce le-a plăcut).

Dar mai sunt "ADAM ȘI EVA", "CATASTROFA", "CRĂIȘORUL",
Ori "CIULEANDRA" și "PĂDUREA (...), unde-și pierde frățiorul.
Însăși viața lui Rebreanu e-un roman întunecat,
Terminată-ntr-un mod tragic, când un tâmp l-a împușcat.

IONEL TEODOREANU, evocând copilăria,
Apoi și adolescența, își lansase trilogia
În "LA MEDELENI" și-n cartea "ULIȚA COPILĂRIEI" -
Pagini splendide, duioase cu-aroma poeziei.

Ion Nicu Theodorescu, cum și-a terminat liceul,
Trăia doar din meditații, dar cu greu câștiga leul.
Scria însă foarte bine. Ca să scrie liniștit,
S-a retras la mănăstire patru ani, călugărit.

Acolo,-ntr-o noapte rece, chiar în toiul Bobotezii,
Imitând pe Eminescu, și-a pus nume nou, ARGHEZI,
Și visa ca să-l întreacă pe Luceafăr și Baudelaire,
Editându-și LINIA DREAPTĂ - ziar cu număr efemer.

Pleacă după bani în Franța, apoi la Geneva,-n grabă,
Unde-ajunge bijutier; dar reala lui podoabă
Este opera-i măiastră, cu geniu de făurari,
Apoi? Arestări și critici de la staliniști tâlhari.

Când reabilitări primise, mari onoruri i s-au dat:
"Cel mai mare bard al țării" ziarele l-au proclamat.
Tot ce-a scris e prin vitrine... Și "CÂNTARE OMULUI!",
Și "CUVINTE POTRIVITE" și- "OCHII MAICII DOMNULUI"...

Între timp, CEZAR PETRESCU scrie "FRAM, URSUL POLAR"
Și romanu-"ÎNTUNECARE", opere de galantar.
Celălalt PETRESCU, CAMIL, a scris "PATUL LUI PROCUST"
Și piesa "BĂLCESCU", apoi și-un roman de-amor august...

Dramaturg dotat de muze cu talent de la debut,
A fost VICTOR EFTIMIU, în Albania născut.
A scris "MEȘTERUL MANOLE" și "ÎNȘIR-TE MĂRGĂRITE",
Două piese-n stil poetic, minunat meșteșugite.

GARABET IBRĂILEANU, un român-armean comoară,
Critic literar de seamă, a scos DACIA LITERARĂ.
La VIAȚA ROMÂNEASCĂ scrie critici de folos,
(Iar din cartea sa, ADELA, s-a turnat un film frumos...)

MIHAI SORBU se lansează-n tragi-comedii de-amor.
Cu o piesă despre "PATIMI", terminate cu omor.
Tragic moare și-ODOBESCU. Vina-i dragostea - arzoasa!
Noroc c-apucat să scrie "TEZAURUL DIN PIETROASA"...

După ce-a scris "ACCIDENTUL", un roma bun, diafan,
Moare-ntr-un accident tragic MIHAIL SEBASTIAN.
Înainte mai scrisese piesa "STEAUA FĂRĂ NUME",
Ca și "JOCUL DE-A VACANȚA" - ce-i aduse bun renume.

Sunt sigur că LUCIAN BLAGA - "Nobel" ar fi meritat
Pentru "POEMELE LUMINII", pentru "DAIMONION" tratat.
Lirica-i expresionistă are sensuri noi, ascunse:
"MAREA TRECERE" e-un vis precum "CURȚI DE DOR" străpunse...

Blaga, filosof, lansează trei noi trilogii centrale:
Cea cu "SPAȚIUL MIORITIC", cu "CENZURI TRANSCENDETALE",
Cu eonul său dogmatic, idei ce le ia și-n teatru:
În "ZAMOLXE", "ANTON PANN" și-n "DARIA", actul patru.

GOGA a rămas poetul drag al pătimirii noastre,
Prim-ministru, dramaturg, educat în două castre,
A scris "NE CHEAMĂ PĂMÂNTUL", "CÂNTECE FĂRĂ DE ȚARĂ",
Drama "MEȘTERUL MANOLE" - și ne-a plâns viața amară...

Moldovean cu suflet mare, dar cu chipul pricăjit,
ALEXANDRU N. VLAHUȚĂ veșnic va fi pomenit
Pentru cartea-i fără seamăn "ROMÂNIA PITOREASCĂ",
Unde spațiul mioritic pare-o Patrie cerească.

Un istoric de religii, scriitor de ficțiune,
Este MIRCEA ELIADE, cu o nouă viziune
Despre dogme și religii... Pleacă-n India, departe,
Unde-o vede pe MAITREYI despre care scrie-o carte.

E-o iubire interzisă și-atunci Mircea pleacă-n lume...
Scrie- "ÎNTOARCEREA DIN RAI", "LA ȚIGĂNCI" - cu teme-anume.
E profesor la Chicago unde scrie ca un rob,
Dar "ISTORIA DE RELIGII" este unică pe glob!

Mare critic, LOVINESCU, simplu dascăl de latină,
S-a impus ca mare critic - arta-n fața lui se-nclină,
Căci a scris șase volume de istorie literară
Care-s viața culturală din întreaga noastră țară...

Proza psihică există. Iar la noi ea s-a ales cu
Cărțile de mulți citite ale-HORTENSIEI-BENGESCU.
ION MINULESCU, însă, chiar din ziua de lansare,
Are până azi aceeași neschimbată căutare:

"DE VORBĂ CU MINE ÎNSUMI", "ROMANȚE PENTRU TÂRZIU",
Vor rămâne "spovedanii" puse pe un soclu viu!
Dacă Minulescu-i vesel, GEORGE BACOVIA-i trist,
Dar este văzut de critici cel mai mare simbolist.

Cartea-i "PLUMB" îl va impune; și la fel "STANȚE BURGHEZE".
Din încețoșări și moină, George vrea să evadeze...
Reușește- AGÂRBICEANU, prozator și protopop,
Prin "ARHANGHELII", romanul ce ajunse-un film de top.

Sigur, PANAIT ISTRATI, după-atâți amar de ani,
Încă-și merită porecla "Maxim Gorki din Balcani".
N-avea decât vreo cinci clase, ani la rândul repetent,
Însă-avea o forță-n suflet ce-l făcuse eminent.

Vagabond pe continente, ba chiar hoț de buzunare,
Ca să supraviețuiască, fura, citea cărți bizare,
Dar sătul de-așa viață, a vrut să se sinucidă.
Era-n Franța, iar francezii i-au salvat viața stupidă...

Marele ROMAIN ROLLAND i-a cerut să-și scrie viața.
Cu talent redase totul și... norocul i-a-ntors fața
Când a scris lucrări mărețe: "CODIN", "KIRA KIRALINA".
Astea l-au făcut celebru - răul și-a plătit pricina.

Ba, mai mult: Rolland l-împinse să devină comunist,
Dar văzând ce-i la Kremlin, s-a-ntors... anti-comunist!
Total diferit în stiluri e poetul ION PILLAT
Cu "ETERNITĂȚI DE-O CLIPĂ" și "VISĂRI" el s-a lansat.

GEORGE TOPÂRCEANU-, amabil, ne-a servit "MIGDALE-AMARE"...
Prin "SCRISORI FĂRĂ ADRESĂ"-n "PARODII ORIGINALE".
E-un colos în poezie, iar eu sincer îl admir
Cum o-admir pe-a lui iubită, pe OTILIA CAZIMIR.

Iar VASILE VOICULESCU, medic, poet, dramaturg,
Va rămâne prin "SONETE (...)" un sensibil demiurg,
Imitându-l pe SHAKESPEARE cu vreo sută de sonete.
(L-au distrus în închisoare comuniștii, la anchete...)

Un Mecena-i PERPESSICIUS care-și află vieții rostul:
Cel mai mare editor al Luceafărului nostru.
El ne-a dat ediții docte, critice, fără egal,
Citind cinșpe mii de pagini ale geniului-regal!

Versuri are "SCUT ȘI TARGĂ", apoi scrie cinci volume
Denumite "MENȚIUNI" - pagini critice anume -
Care, puse împreună cu lucrări de trudă rară,
Ne va da o mare carte de "ISTORIE LITERARĂ".

ȘT. O. IOSIF și-al său prieten, ieșeanul DIMITRIE ANGHEL:
Primul i-a luat soția celuilalt (ea... fals arhanghel!).
Dimitrie-a tras în Iosif - fără ca să ni-l omoare.
Totuși, de la ei rămas-au mari creații literare...

ION BARBU se semnează, dar e Dan Barbilian,
Nu-i doar un poet de seamă, ci și matematician.
El ne-aduce ermetismul, netrădând pe Poincaré,
Fiindcă-i "JOC SECUND" plecarea "DUPĂ MELCI", în "pas caré"...

CĂLINESCU e oglinda ce absoarbe-n ea, de-a tura,
Pe toți ce aveau de-a face în scris cu literatura:
I-a cernut prin site dese, prin furcile caudine,
Și dând zgura la o parte, le-a pus spuma la vitrine.

Așa s-a ivit celebra "ISTORIE LITERARĂ (...)",
După care "EMINESCU", studiu de valoare rară,
Apoi "BIETUL IOANIDE" și romanul "SCRINUL NEGRU".
Nu uităm c-a scris și teatru, că era-un poet integru.

"A VENIT ASEARĂ MAMA"-a scris VASILE MILITARU,
Sfânt poet ucis în lagăr zicând: "Stalin ni-i amarul!"
GEO BOGZA va rămâne cu o "CARTEA OLTULUI"
Iar BENIUC și-a frânt talentul cu slăvi stalinismului...

Ce păcat că mulți avură bun talent și bun carismul,
Care jalnic se pierdură când cântară comunismul!
Am avut și-astfel de cazuri, ca un gol, ca o blocare,
Deși unii-ar fi putut scrie mari creații de valoare.

Un exemplu elocvent despre oameni cu-acest crez
Este cazul cel mai tipic: DEMOSTENE A. BOTEZ:
După cartea lui de versuri minunate, zisă "MUNȚII",
Scrie ode comuniste ca s-jungă-n fruntea frunții...

ZAHARIA STANCU, slujnic, se distinge prin "DESCULȚ",
Precum TUDOR MUȘATESCU prin "TITANIC VALS" s-asculți,
Prin haioase "mușatisme" cu subiecte fel de fel,
Ce voios se iau la-ntreceri cu hazul lui PĂSTOREL.

Steaguri românești în Franța - IONESCO și CIORAN -
Toarnă visul mioritic în limba lui Pardaillan
Și-l traduce în română: "RINOCERII", "CÂNTĂREAȚA (...)",
"ISPITA DE-A REZISTA", "VÂRSTE DE-AUR", dimineața...

Fratele lui Geo Bogza (RADU TUDORAN și-a spus) -
El le scrie celor tineri "TOATE PÂNZELE-acum SUS"!
TRISTAN TZARA, dadaistul, comunist și scriitor,
Jubila că versu-i este-un amalgam năucitor!

LEONID DIMOV, CHIRIȚĂ, cu BACONSKY și DOINAȘ:
Patru nume virtuoase de-admirați poeți fruntași...
PETRU DUMITRIU-n forță părăsise România.
Era-n preț, însă exilul i-a redus mult ierarhia.

GELLU NAUM, aromânul, suprarealist de frunte,
Cu ILARIE VORONCA, merg în vers pe-aceeași punte.
ȘTEFAN BĂNULESCU însă ia un premiu național
Pentru cartea de nuvele "UN REGAT IMAGINAR".

Cu "PRINCEPELE" și cu "GROAPA", BARBU EUGEN se-impune,
Fiindcă sunt două romane, din ce-a scris, cele mai bune.
Totuși, cârcotașii, -n șoapte, ne-au spus că-s un plagiat...
Prin revista SĂPTĂMÂNA ce-o avea, în toți a dat!

VADIM TUDOR, din slugarnic ceaușist, a-ntors-o tare
Și cu BARBU, fac partidul numit România Mare.
E-un naționalist năvalnic prin ce scrie-n ton fierbinte
Și-nfruntând pe Iliescu, candida ca președinte.

NICOLAE LABIȘ este din toți barzii "Mierea floarei"!
El domnește-n veci prin inimi scriind "MOARTEA CĂPRIOAREI"
Era un copil-minune, un geniu necontestat.
Sunt ceva dovezi urâte, c-ar fi fost asasinat.

Avem și poeți creștini slăvind cerul cu glas tandru:
Primul dintre ei fusese demnul IOAN ALEXANDRU.
Alții mai sunt TRAIAN DORZ și COSTACHE IOANID.
Drumul Crucii nu e simplu, dar, prin vers, poți fi un ghid!

NICHITA HRISTEA STĂNESCU a fost binecuvântare
Pentru limba românească așteptat de ea cu-ardoare.
El sosi pe-un cal albastru să-i înalțe-un tron măiastru
Ca inovator poetic prin "OUL ȘI SFERA"-n astru...

Corpul drept și două aripi, precum fluturele-n zbor,
Așa este trilogia din romanul "ORBITOR"
Ce-i aduse faimă mare pentru CĂRTĂRESCU MIRCEA,
Precum și "LEVANTUL"-așteaptă "Nobelul" să vină-aicea!...

ANA BLANDIANA are premii internaționale
Și-alte premii pentru versuri, deci și premii naționale.
Fondatoare de PEN-Club și de-o Civică-Alianță,
Cea mai mare din poete, croind stanțe cu-eleganță.

Mare-i și MARIN SORESCU, cel "SINGUR PRINTRE POEȚI",
Cu cartea "LA LILIECI" și-alte zeci de cărți, de vreți.
Piesa "IONA" e-o minune, că-i jucată an de an.
Merita a fi ministru și mare-academician!

Au mai fost poeți de seamă TOMA GEORGE MAIORESCU,
NINA CASSIAN și FELEA, FRUNZĂ și PARASCHIVESCU,
VERONICA PORUMBACU, BANUȘ și ȘERBAN CORNELIU -
Faima lor de altă dată, azi e-ntr-un balon cu heliu...

HORIA VINTILĂ scrie în trei limbi - și ia "Goncourt",
Mare premiu! Și-l refuză pe motiv necunoscut...
Piesa lui TEODOR MAZILU "PROȘTII SUB UN CLAR DE LUNĂ"
Bagă frica-n comuniști și-i oprită (doar o lună)!

ION VINEA e abstract, ca ION CARAION
Care-i ne-ntrecut în versuri amalgate-ntr-un bruion.
Dintre disidenți reținem pe DUMITRU ȚEPENEAG,
Bătăiosul PAUL GOMA și DINESCU lângă steag.

Nicidecum pe-această listă PĂUNESCU nu e pus,
Fiindcă-i fostul bard de curte, deci la polul cel opus.
Totuși, ADRIAN e mare-n multe pagini ce-a lăsat,
De aceea sunt mulți tineri care-l au ca preferat.

Și-n Moldova de dincolo sunt destoinici scriitori:
Poetul GRIGORE VIERU, editat de multe ori;
NICOLAE C. DABIJA, prozator de mare clasă,
La fel IONEL CĂPIȚĂ - România-i a lor casă!

Despre critici ce să spunem? Unii-așa i-au desemnat:
"Criticul nu este altul decât un poet ratat."
Sunt, firește, vorbe-n glumă. El e-un analist complex,
Totdeauna imparțial, nelovind mai jos de plex...

Avem critici de onoare, admirabili dirijori,
Sunt vreo șaptezeci la număr - mulți au fost și scriitori.
Nu putem cita acuma decât doar câțiva din jur:
NICOLAE MANOLESCU cu-o "ISTORIE (...)" aur pur,

OVIDIU S, CROHMĂLNICEANU, harnicul ION ROTARU,
PETRU POANTĂ, M. N. RUSU și DIMITRIE PĂCURARU;
PAUL CORNEA, ALEX PIRU, ALEXANDRU CIORĂNESCU,
TUDOR VIANU, ION POP, ca și MIRCEA IORGULESCU.

EUGEN D. SIMION, președinte academic,
POPA MARIAN și SASU AUREL, un bun polemic,
ALEX ȘTEFĂNESCU, ULICI LAURENȚIU, CIOCÂRLIE,
ZIGU ORNEA, BUȘULENGA... și mulți merită să fie...

Dar oprim aici povestea scriitorilor din țară.
V-ați putut convinge, credem, că-i o schiță prea sumară.
Geniul românesc puternic e-un ocean strălucitor:
El va crește și mai mare, cu un splendid viitor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

Legea și Viața veșnică

Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim

Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost

De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința

Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Începutul celor neprihăniți

Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Și lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit

Ce începe-n viața lui
El duce la bun sfârșit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit

Bun e a lui început
Și viața lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză și avut
În Hristos — Emanuel

Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare

Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viața trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l țină

Oamenii neprihăniți
Meșter îl au pe Hristos
Și pe calea celor sfinți
Înfloresc a lor dorinți
În Mielul cel glorios

De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat și omul
Și i-a dat a Lui Cuvânt

În viața de credință
Începutu-i diferit
Și prin har și-n biruință
Pentru a omului ființă
Domnul a fost răstignit

Cartea Sfântă ne arată
Că sunt începuturi bune
Și atâtea-s fără pată
În viața ce-a fost dată
Prin sfințenie și rugăciune

Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Și el iată s-a smerit

Așa mic el s-a văzut
Și pe Domnu așa mare
Și era necunoscut
Deși Domnul l-a văzut
trăia în ascultare

Însă iată sfârșitul
I-a fost rău și nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Și Saul s-a prăpădit

Să privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos

Petru dar cel credincios
A căzut și el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit — și serios
Suferit-a pe Calvar

Și el Petru s-a întors
La credința sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi

Rămâi Petru-n fața turmei
Tu dar să o păstorești
Implicat în greul gijei
Să-ntărești darul credinței
Căci apostol Petru ești

Și sfârșitul i-a fost bun
Pe brațele Lui Hristos
Al vieții sfinte drum
I-a fost soare și parfum
Pentru Mielul glorios

Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veșnicia
Ce-și păstrează armonia
Uniform pân" la sfârșit
01 sept. 2019 Betania

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Curriculum Vitae

Puțin ne pasă cine-i, al cui, și cum îl cheamă.
El a trecut liceul cu cea mai slabă notă,
Apoi s-a făcut actor. Dar fața-i idioată
N-a încântat pe nimeni, cel mult pe câte-o damă.

A-ntrat apoi în oaste și-a stat, cum bag de seamă,
În lazaret trei toamne, pus bine de-o cocotă.
Ieșind, a scris novele, dar n-a scris bun o iotă;
Apoi s-a făcut pictor și-artist de panoramă.

Cu timpul un istoric i-a dat să scrie copii,
Dar nu știa sintaxa, scria ca-n timpul mitic
S-a hotărât în urmă să-și deie ortul popii.

S-a spânzurat! Dar bietul rămase paralitic,
Că l-au tăiat din ștreanguri, și-atunci ștergându-și stropii
P-obraz, și-a dat de petic, fondând un ziar critic.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Lumina din Infinit

cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit

pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
să ne dea viața-n dar

cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia

pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința

fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit

doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi

căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor

numai El a îndrăznit
susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața

n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca să susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină

doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis

Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească

și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare

altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus

nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său

doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut

din pământ și din lumină
și din apă și din vis
trăiască fără vină
omul chiar în Paradis

Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ

El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai să ne poată duce

El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat

Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
trăiască îndurarea

glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea

mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit

poezie de (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A noastră istorie amputată

Suntem un neam care a scris istoria
Am apărut pe-acest pământ de mult
Pentru a cunoaște gloria
Venim din tracii ce prin Troia au trecut

Noi suntem cei ce s-au împotrivit Imperiului roman
Cu prețul vieții am luptat întemeiem un neam
Și am avut un Mircea, un Ștefan sau Mihai zis și Viteazul
Dușmanii l-au ucis pe el dar nu și crezul

Și jertfa lor ne face pe toți a plânge
Pentru un neam cu o istorie scăldată-n sânge
În sânge de copii și mame
Și-am suferit de boli și de foame

Am renăscut în secolul douăzeci
Întru credință am jurat pe veci
fie bine pentru noi și țară
Așa a apărut o generație rară

A fost o închinăciune a nației
În astă lume de dor și certuri
La Dumnezeu și bunul de Cristos
Sperând ca țării să-i fie de folos

Atunci au apărut ai noștri oameni mari
Oameni de știință dar și cărturari
Cioran, Eliade, Paulescu sau Brâncuși,
A fost un Noica, Tuțea, și un Aron Cotruș

Asupra țării noastre nu de demult
Nori negri plini de sânge și ură au apărut
Puhoi de bolșevici pe tancuri sau călare
I-au omorât pe cei mai buni din răzbunare

Murit-au fără cruce cu inimile frânte
Românii fără nume, scris pe-a lor morminte
Țărâna să le fie ușoară celor ce nu mai sunt
Celor ce țara și-au iubit-o sub sfântul legământ

Azi m-am uitat în cartea de istorie
Am căutat cu disperare, chiar cu furie
văd ce scrie despre cei ce nu mai sunt
Nu era scris nici măcar un rând de
A noastră istorie amputată

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nici nu știu de-a fost un om...

fel de fel de poezii s-au tot scris sau recitit,
fel de fel de poezii au pierit și-au înflorit,
dar nici una nu-i în vers mai ritmată, mai lumină,
cum ne-a scris în timpul său Eminescu, stea divină
și acum ca și atunci, în iubirea-i neclintită,
țara a cântat în rând, dragostea și-a lui iubită

răsfoiesc acum pe rând poeziile-i alese,
câtă patimă a pus pe acest pământ de zestre,
câtă dragoste din el se revărsă și ne cheamă,
când suntem mai abătuți, când iubim, când timpu-i dramă
și cum el a aranjat spațiul, cerul și natura,
de-l citesc mă simt înalt, mi se încleștează gura

nici nu știu de-a fost un om, cred c-a fost un Sfânt din mare,
cred c-a fost rană și pom sau Luceafăr sau chiar Soare,
cred că ne-a fost dăruit trezească din morminte,
pe cei mulți și prigoniți, astăzi rupți de cele sfinte
și atunci ca și acum versul său ascunde doruri
și de țară și de crâng și de flori și păsări stoluri

trece timpul peste noi și înghite nemurirea,
rând pe rând ne trecem goi în morminte cu iubirea,
numai el rămâne Sfânt și veghează și îndrumă,
mii lăstari ce au crescut, peste văi, prin munți, sub lună
și de sus, din infinit, raza lui încet coboară,
luminează peste timp, ea rămâne să ne doară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Israel și Adevărul

Lui Israel i s-a pus
În față ca el s-aleagă
Un hoț mare și Isus
Care ființă-i e mai dragă

Atunci el plin de-ngâmfare
Hoțul iată l-a ales
Căci n-a vrut în ascultare
își țeasă a lui mers

Și cu hoțul a rămas
Pe Isus dându-l la moarte
Și-a înscris al vieții pas
Doar pe valuri tulburate

Cel mai scump dintre popoare
Mai ales — mai minunat
Și-a țesut a lui pierzare
Pe Hristos l-a condamnat

El Israelul iubit
Cel mai înțelept popor
Pe Isus l-a răstignit
Însuși după placul lor

Preoții cei mai de seamă
Pe Hristos l-au condamnat
Și sentința lor umană
Prin Pilat au aplicat

Moartea crud㠗 răstignirea
Adevărului curat
Celui care e iubirea
Și e sfânt — nevinovat

Hristos dacă va trăi
Vor veni atunci romanii
Pe noi ne va nimici
Căci noi îi vom fi dușmanii

Iată dar că Israel
Pe Hristos l-a condamnat
El să scape — numai el
Morții Isus a fost dat

Și prin moartea Lui Hristos
Au crezut că au salvarea
Dar văzură tot pe dos
Au primit doar condamnarea

Creatorul răstignit
A murit apoi pe cruce
Căci păcatul ne-a plătit
El lumina ce străluce

Singurul fără păcat
Fără umbră de greșală
La moartea-a fost condamnat
De ființa noastră goală


De lumină și dreptate
Însă plină doar de ură
Isus a fost dat la moarte
Însă doar după Scriptură

Pentru noi Domnu-a murit
Pentru toată omenirea
Căci păcatu-ntreg plătit
Trebuia — și-ntreagă firea

Noi suntem cei vinovați
Noi — întreagă omenirea
Și am fost doar morții dați
Pentru veci s-avem pieirea

Israel a căutat
Să scape de deportare
nu fie alungat
Izgonit în depărtare

Dar iată de ce-a fugit
Peste asta el a dat
Căci apoi s-a răzvlătit
Și romanii-au atacat

A rămas Ierusalimul
Mai pe urmă asediat
L-a înconjurat vrășmașul
Cu care el a luptat

Și-a căzut orașu-ntreg
Cum Hristos a prorocit
Și-atâția cum nu-nțelg
A fost iată nimicit


Două mii de ani aproape
Israel doar fără țară
A sorbit a lumii ape
Trecând prin foc și prin pară

Vine vremea când Hristos
Din nou îl va ridica
Ca poporul glorios
Cinste care îi va da

Căci Mesia așteptat
Va veni a doua oară
Israel fiind curat
Locuind în a lui țară

Domnul îl va curăța
Prin furtuni și valuri grele
De el grijă va avea
Ca luceafăr între stele

Atunci va fi bucuria
Ca o mană-n Israel
Căci Domn le va fi Mesia
Din Ber-Șeba la Betel
18-mai 2018 cluj

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amprente

Poem
Oameni mari și învățați
Au trecut pe acest pământ
Generali și împărați
Cu putere în cuvânt

Unora li s-au supus
Chiar și neamuri și popoare
Și atîția le-au adus
Bogății și închinare

Însă viața și-au sfârșit
Și s-a stins a lor onoare
Ca un foc s-au mistuit
Și-au căzut toți în uitare

Dar istoria ne-nvață
Și cultura despre ei
C-au avut și ei viață
Odată cu adânc temei

Alexandru și Napoleon
Împărați de seamă ai lumii
Toți s-au dus pe-al morții ton
Lăsând loc deșărtăciunii

Goethe Schiller și Petrarca
Epicur Spinoza și Traian
Și-au pierdut de-a pururi barca
În al amintirilor mărgean

Pe a lor învățătură
Prea puțin preț azi se pune
Căci a altora statură
Mai profund azi se impune

Dar a fost cineva-n toate
Ce-a pus preț pe om — pe cinste
Și deși-a trecut prin moarte
I-au rămas a Lui cuvinte

Doar a Lui învățătură
Se pune în aplicare
De atâția prin Scriptură
Căci putere-n Sine are

Prin Cuvântul Lui Hristos
Doar atâți și azi trăiesc
Omul Sfânt Cel mai frumos
Ce e Mirele ceresc

Și ce-a spus Hristos Mesia
Iată și azi se trăiește
De cei ce vor veșnicia
Și-Evanghelia îi crește

Nimeni nu-și cată salvarea
În a lumii-nvățătură
Viața veșnică-ndurarea
Ci-n Cuvântul din Scriptură

Dintre marii învățați ai lumii
Nimenea nu a promis
Viață veșnică la unii
Și intrare-n Paradis

Numai Domnul— El Hristos
Omului veșnicia
Celui care aici jos
Ține-n sine omenia


Și caută cinstea și iubirea
Trăind în neprihănire
Înflorind desăvârșirea
Și-având drept la mântuire

Vedeți azi cum se-mplinește
În Scriptură ce e scris
Cuvântul ce ne vorbește
Și ce Domnul ne-a promis

Doar Scriptura ne arată
omul va propăși
Dar viața cea curată
Chiar el o va părăsi

Cum se poate-nțelepciunea
Amprenta să și o pună
Însă vai neprihănirea
Să dispară ca o glumă

Iată-n lumea aceasta crudă
Acesta e adevărul
Căci păcatul ne inundă
Și-și amplifică misterul

Cine s-ar mai fi gândit
Căci știința va-nflori
Și păcatul cel cumplit
În lume s-a răspândi

De ce omul nu trăieșete
Viața așa cum i s-a dat
Ci știința-și risipește
În tot ce este păcat


Unde știința e în floare
Cum se poate ca păcatul
Să planeze-n lumea mare
Și nu cinstea oare altul

Sunt lucruri ce condamnate
Au fost aspru în trecut
Însă azi sunt aclamate
Cinstea iată s-a pierdut

A murit chiar și pudoarea
Și rușinea s-a topit
Omul nu mai vrea salvarea
Căci păcatul l-a orbit

Cinstea nu mai este țintă
Ci păcatul— fărdeleagea
Însă noi viața sfântă
O vrem azi— oglindă legea

Vrem fim curați și sfinți
În lumină trăim
Nu-n păcat să fim pierduți
Pe Hristos să-l proslăvim

Haideți dar în curăție
Viața nouă s-o trăim
Privind înspre veșnicie
Ai Lui Isus—toți să fim

Numai El e Adevărul
Și știința cea profundă
El ne este aici țelul
Ce-n lumină ne inundă


Slavă-i fie Lui Hristos
Glorie cinste onoare
Din păcate El ne-a scos
Și ne-a dat a Lui salvare
17-07-2017 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toată ceata

Toată ceata creștinească
Astăzi să se veselească
C-o stea mare s-a ivit
Sus, la mândrul răsărit.

Și strălucea cu tărie
Vestind marea bucurie.
veșnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său

se nască-n Viflaem
Precum prorocit avem
Și sa-i facă mântuire
De la veșnica pieire.

Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Și cu-a Lui celui cel sfânt
Următori a lui nepoți.

Mântuirea se vestește
Precum steaua strălucește,
Sus la sfântul răsărit
Sfânta lege s-a ivit.

Legea sfântă-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus și miazănoapte
Era întunerec foarte

Iar la răsărit lumina
Sfânta lege, rădăcina,
Sădită de Dumnezeu
Prin cel iubit fiul său.

Astăzi Mesia cel sfânt
S-a născut jos, pe pământ
Și asta ne-a dovedit
Trei crai de la răsărit.

Aur, smirnă și tămâie
S-au adus cu bucurie
Și cu smirnă s-a-nchinat
Cerescului împărat.

Păstorii țin mărturie
C-au văzut ce va să fie
Și-aleargă ca să vază
Ce s-arată atâta rază.

Și-l aflară înfășat,
Pruncu-n iesle îi culcat,
Iar Maica sa preacurată
Lângă El stă supărată

Căci în Viflaem oraș
Nu și-a căpătat sălaș
Și-a născut pe fiul sfânt
În iesle, jos, pe pământ

Irod marele-mpărat
Foarte rău s-a supărat
De vorba celor trei crai,
S-a făcut un mare vai.

Dar și Iuda cel viclean
S-a făcut mare dușman
Vrând pe Hristos, fiul sfânt
Să-l piardă de pe pământ.

Pe toți pruncii i-a tăiat
Ce împrejur a aflat,
Dar Tatăl sfânt minunat
Pe Hristos l-a apărat

Căci un înger a trimis
De-a spus lui Iosif în vis
De-a lui Irod cuget rău
Spre Fiul lui Dumnezeu.

Și de-acum prin vecie
Mila Domnului să fie
Tuturor de-o bucurie
Și de-o mare veselie

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiul cel mai mic

Odată o pildă Domnul nostru-a spus
C-un om bogat ce avea doi fii
Dar fiul cel mai mic s-a dus
Să bată-n lumea mare doar câmpii

Iar fiul cel mai mare la casa părintească
Rămas-a să lucreze pe-al tatălui ogor
Cu muncă și cu sârg viața să-și trăiască
Acasă dar clădindu-și prin muncă-un viitor

Și fiul cel mai mic averea și-a pierdut
Cu fetele stricate și oamenii cei răi
Sărac curând ajunse și-un om necunoscut
Căci a călcat porunca — de la părinții săi

Și-a fost lovit amar de atâta sărăcie
Căci el ajunse la porci îngrijitor
Chiar el ce-odată avese — atâta bogăție
În zdrențe ajunsese ca orice cerșitor

Însă prin neagra noapte un glas el auzi
Întoarce-te acasă căci tatăl tău te așteaptă
Și el la sânul lui din nou te va primi
Căci el e atât bun — și tatăl tău te iartă

Și iată dar băiatul spre casă a plecat
Iar tatălui îi spuse ceva — fiu-i se va-ntoarce
Și tatăl lui nerăbdător mereu l-a așteptat
Acasă dar voind ca să-l primească-n pace

Când iată dar pe drum venea din depărtare
Un chip necunoscut — creștea și tot creștea
Când tatăl îl aștepta cu atâta nerăbdare
Căci pe băiatul lui acasă din inimă-l voia

Și iată chipu acela mai mare și mai mare
Cine-o fi oare — or" n-o fi chiar băiatul meu
E el — și se avântă deodată-n alergare
Și-n brațe îl cuprinse chiar pe băiatul său

O fiul meu o fiul meu — ce mare bucurie
Iar să te revăd acasă c-ai venit
O să te îmbrac ca fiu și-o să-ți dărui o mantie
O fiul meu — o fiul meu iubit

Eu nu sunt vrednic ca numele să-ți port
Șoptise fiul cel mai mic cu atâta întristare
Dar tu ești fiul meu și eu îți dărui tot
Căci dragostea mă arde cu atâta frământare

Aduceți haina cea mai bună pentru al meu băiat
Și puneți-i inelu-n deget căci astăzi îl primesc
Se-ntoarce fiul meu acasă și atât m-a bucurat
Căci dorul aziface mai mult să îl iubesc

A fost pierdut — dar s-a găsit și iată-l lângă mine
S-a-ntors băiatul meu acasă și eu în sărbătoare
Iarăși îl primesc căci nu e orișicine
E mare bucuria — o vai e atât de mare

Dar fiu ce rămase acas㠗 rămăsese-n curte
Nu vrea să intre-n casă căci tatăl l-a primit
Pe fiul cel mai tânăr ce nu voi s-asculte
Și-averea lui întregă el și-a prăpădit

Doi oameni iat㠗 în față ni se arată
Fiul cel mai mare în casă ce-a rămas
Dar inima lui crudă pe fratele nu-l iartă
Și nu-l mai vrea în casă nici măcar un popas


Și fiul cel mai mic ce-acum el s-a întors
Din nou la tatăl său și care l-a crescut
Dar nu mai vrea nimic căci iată e pe dos
Știe averea — praf el a făcut

Eu văd în fiul cel mai mare — îl văd pe Israel
Iar fiul rătăcit — neamurile care
Își văd distrusă viața și-l vor pe-al vieții Miel
Căci vor ca să se scape de moarte și pierzare

Fiul cel mai mic la tatăl s-a întors
Și astfel fu găsit din plin de tatăl său
Dar fiul cel mai mare era neserios
Deși era acas㠗 era în sine rău

El nu vedea iubirea și n-o înțelegea
Trăind dar în belșug și fără suferință
Tot că-i aparține lui — însuși el vedea
Și nu-i păsa nicicum de-a fratelui ființă

El nu privea prin Duhul ci numai doar prin fire
Vroind aibă totul vroia numai avere
Cum fratele mai mic odată în neștire
Așa gândi odată firea doar cum cere

Tatăl Cel din ceruri vrea să ne desprindă
De tot ce avem aicea averi și chiar comori
În El să ne încredem viața-ni să depindă
De-a Sale slăvi din ceruri — și nu de-ai firii zori

Și nu dar de pământ de bunuri și averi
Ci doar de Fiul Lui Isus — pe veci să fim legați
Căci El este Lumina ce ne-a adus de nicăieri
Și ne-a luat cu Sine să-i fim pururea frați
31-10-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe urmele mele

ca și Pavel cel din Tars
n-a fost nimeni pe pământ
ghideze al nostru pas
înspre cerul Celui Sfânt

n-a fost nimeni să ne-nvețe
călcăm pe a lui urmă
pe cărările răzlețe
facem parte din turmă

ca apostolul cel mare
al neamurilor ales
n-a fost nimeni pe cărare
viața așa — s-o fi-nțeles

Pavel — cel întors la Domnul
pe drumul înspre Damasc
a ales să-ndrepte omul
pe-al iubirii sfinte teasc

călcați pe urmele mele
căci și eu calc pe-a Lui Hristos
de vreți și voi fiți stele
pentru Domnul — aici jos

înspre Isus dar privirea
de aici să v-o-ndreptați
trăiți mai viu iubirea
de surori și-ai voștri frați

Evanghelia iubirii
fraților — voi s-o trăiți
pe cărarea mântuirii
fiți cu toții azi sfinți

luați dar învățătură
și trăiți Cuvântul Sfânt
viața doar după Scriptură
s-o aveți aici oricând

căci sunt mort față de Lege
dar sunt viu pentru Hristos
El de Sine mă lege
să-i slujesc aici frumos

Legea doar pân" la Ioan
și prorocii au ținut
dar noi vrem ca și Avraam
al credinței veșnic scut

căci viața prin credință
o primim și nu prin Lege
de-n a Domnului Ființă
ne-ncredem — să ne dezlege

chiar de firea pământească
de pământ — de astă lume
ca-nspre patria cerească
umblăm prin rugăciune

cea mai amplă-nvățătură
iată Pavel ne-a lăsat
ca a noastră azi făptură
aleagă ce-i curat

Legea el doar ne-o descrie
ca fiind îndrumător
înspre patria cea vie
și-al nostru Mântuitor


spre Isus Hristos Mesia
Martorul cel credincios
ce zidise veșnicia
și din lume El ne-a scos

profunzimile Scripturii
prin Pavel azi ne sunt date
pe cărarea mântuirii
s-avem hainele curate

nu prin Lge ci prin har
mântuirea ni se oferă
prin credința asta dar
și-a vieții sfinte eră

altă Evanghelie nu vrem
ci vrem cea propovăduită
de Pavel prin sfânt îndemn
s-avem viața-n noi sfințită

doar prin mila Lui Isus
și prin sfânta-i îndurare
vedem al nost" apus
prin al Domnului sfânt soare

linia desăvârșirii
să ne fie ca o țintă
prin Isus Domnul iubirii
dar trăind viața sfântă

glorie azi Lui Hristos
fie-i slavă și onoare
căci din lume El ne-a scos
să ne fie-n veci salvare

poezie de (21 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

El domină Universul

A murit Învățătorul sus pe cruce atârnat
Și mormântul l-a primit de la omul cel bogat
Împlinindu-se cuvântul spus de vremuri prin Isaia
Ce-a văzut de mult în urmă moartea Domnului— văpaia
Sferințelor cumplite prin care Isus va trece
Până trupul Lui ucis va vedea țărâna rece
Iosif din Arimateea ucenic dar pe ascuns
I-a fost Domnului în viață ascultându-l pe Isus
El i-a oferit mormântul în care l-a așezat
Pe Cel mort — ucis pe cruce — al vieții împărat

Iar sabatul înfășoară tot ce este-n Israel
Trupul Domnului rămâne în mormânt dar singurel
Sărbătoarea azi pulsează și pe lamele de vânt
Se naște o întrebare căci al vieții Sfânt Cuvânt
A trecut din astă viață împlinind deplin Scriptura
Și acum fără de suflare în mormânt îi e Făptura

Cine dar l-a dat la moarte și cine l-a osândit
Numai bine în viață când Isus a-nfăptuit
Pe cei prinși de duhuri rele pe atâți i-a dezlegat
Și-o viață nouă viață sfântă la atâția El le-a dat


Pe cei prinși de atâtea boli crude și înverșunate
Isus i-a scăpat de ele și le-a dat iar sănătate
Celor orbi le-a dat vedere muților le-a dat cuvânt
Pe leproși i-a curățat — i-a salvat cu-a Lui Cuvânt
Orice boală și durere El Isus a vindecat
Iar pe cei săraci în brațe Domnul Însuși i-a luat
Numai bine orișiunde Hristos Domnu-a-nfăptuit
De ce oare dar atunci a fost iată răstignit
Când atâtea mii de oameni în pustie-a săturat
Pâine pește din belșug l-atîți Domnu atunci le-a dat
Și-a făcut doar numai bine pentru atâția din popor
De ce oare condamnat a fost iată de sobor

Unii dintre ei au spus că li-e frică de romani
Din a Lui Isus pricină s-or preface în dușmani
Și-or veni ca să distrugă țara-ntreagă chiar și neamul
Asta este o acuză pentru care l-au ucis pe Domnul
Dar ce-a spus Hristos Mesia totul iată s-a împlinit
Israel atâta vreme în lume-a fost izgonit
Și aproape două mii de ani Israel a fost exclus
Din a lui patrie sfântă după cum Domnu a spus
Căci Isus este în toate Creator și Domn al vieții
El domnină Universul dar și zorii dimineții
Mâna Lui ne-a plămădit din țărână cu iubire
Cu Tatăl Lui Cel Prea Sfânt ca noi în neprihănire
Să trăim în ascultare viața noastră pe pământ
Căci am fost iubiți în toate de al Tatălui Cuvânt

A murit Isus pe cruce plătind vina omenirii
Ca să fim salvați pe veci smulși din apele pieirii
Hristos ne este salvare pe El de îl ascultăm
Evenghelia cea Sfântă Îndreptar de o avem
Căci un singur Nume este mântuirea s-o primim
E Isus Hristos Mesia frații Lui pe veci să fim

De ne-ncredem dar în El și doar El ne este țintă
Vom intra odată-n cer — cu Isus la a Sa nuntă

poezie de (7 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevărul și Lumina

-Poem-
Ca a Domnului Ființă
Nu este și nici n-a fost
Să ofere biruință
Chiar și astăzi prin credință
Omului — un veșnic rost

Ca El nimeni n-a vorbit
Filozofi nici împărați
El la Sine ne-a primit
Viaț㠗 și ne-a dăruit
La cer sus fim luați

Veșnicia numai El
Și astăzi dar ne-o oferă
El Hristos Emanuel
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ce împarte a lumii eră

Mesia — ce ne-a arătat
Și astăzi se împlinește
Omul multe a-nvățat
Cunoștințe-a căpătat
Însă vai el se-nrăiește

Cu a lui înțelepciune
Mai bun el ar trebui
Să trăiască-n astă lume
Totul când i se supune
Înțelept pentru a fi

Dar Cuvântul Celui Sfânt
Cât e azi de adevărat
Iată omul pe pământ
A lăsat Sfântul Cuvânt
Pe Isus l-a exilat

Nu mai e de trebuință
De Cuvântul Lui Hristos
Nici de har și de credință
Omu-și spune — biruință
Voi avea pe pământ jos

Și omul iată azi luptă
Împotriva altui om
Bătălia e-ncepută
Și nimeni azi nu ascultă
De-al vieții sfinte Domn

Prea puțini azi mai privesc
Spre Isus Lumina lumii
Și pe El Domn îl doresc
Căci din inimă-l iubesc
Pe Prințul Înțelepciunii

Nimenea nu a promis
Omul că în veșnicie
Va ajunge-n Paradis
De trăiește cum e scris
În Legea Vieții vie

Doar Isus — El ne-a promis
Fericirea-n veșnicie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
În Legea Vieții vie

Numai Mesia Isus
Ne-a vorbit de veșnicie
Și de Tatăl Lui de Sus
Și că omul de-i supus
Va primi răsplata vie

Și El iată ne-a promis
Fericirea pe vecie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
Mire-n veci o să ne fie

Nici un om mare al lumii
Scriitor sau împărat
N-a promis asta mulțimii
Căci izvoarele luminii
Omul nu le-a explorat

Nimenea de pe pământ
Nu a susținut că-i viața
Ci doar Fiul Celui Sfânt
Și al Tatălui Cuvânt
În soare ce-și scaldă fața

Numai Mesia Hristos
Singur a mărturisit
Într-un chip așa frumos
Pentru voi viaț-am scos
Și la voi iat-am venit

Eu sunt Viața și-Nvierea
Și Lumina lumii sânt
Eu vă dărui înfierea
În Mine s-aveți plăcerea
Să-mpliniți al Meu Cuvânt

Cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are
Căci El face ce e bine
Și-a păcatelor mulțime
Prin Mine — are spălare

Cine crede în Hristos
E spălat de-a lui păcate
Că-l urmează aici jos
Și trăiește așa frumos
El lumina o împarte

Mesia Isus Hristos
Ne e Domn și călăuză
Și-a Lui drum e cu folos
Din lumina vieții scos
Adevăru să-l pătrunză

Nu-i nimic aici sub soare
Ca a Lui Hristos lumină
Ce ne este azi cărare
Prin milă și îndurare
Ca pe palme să ne țină

Numai El e Adevărul
Numai El a îndrăznit
ne spună că e țelul
Ce ne duce iar la Tatăl
De aceea — El a venit

Nimeni n-a mai susținut
Că e Calea și Viața
Și că e-al omului scut
Doar de aceea s-a născut
ne lumineze fața

Nimeni n-a mai afirmat
Că e Ușa și Adevărul
Adevărul cel curat
Oamenilor ce-a fost dat
Din cer chiar de Însuși Tatăl

Însă nici așa frumos
N-a fost nimeni să susțină
Pe pământ aicea jos
Că-i a omului folos
Că e viață și lumină

Tot ce-a spus a confirmat
Cu iubirea și viața
Numai El trupu și-a dat
Murind dar pentru păcat
ne lumineze fața

El e-al nostru Creator
El cu Tatăl împreună
Și ne e Mântuitor
Până-n vecii vecilor
E Păstorul de la turmă

Pentru noi El a murit
Ca să ne plătească vina
Pe Golgota răstignit
Viața El și-a dăruit
Noi îi urmăm lumina

Căci lumina și Adevărul
E Isus Hristos Mesia
Pentru sfinți doar El e țelul
Numai El iubise omul
Să-i dea viața — veșncia

Cine se încrede-n El
E salvat de a lui vină
Căci Hristos Emanuel
E-al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Și e Viață și Lumină

Singurul fără păcat
Ce-a trăit jos pe pământ
El e solul — Minunat
Calea ce ne-a arătat
Din Cuvântul Celui Sfânt

Numai El este Lumina
Numai el e Adevărul
Ce ne cheamă-ntodeauna
Să primim și noi cununa
Chiar din ceruri de la Tatăl

Nimeni nu ne-a mai chemat
Veșnicia să ne ofere
Ci Isus crucificat
El ne-a spus că-i Împărat
Și ne are în vedere

Oamenii toți ne-au hulit
Și ne-a spus doar rătăciți
Cu ocară ne-au lovit
Și atâți ne-au părăsit
De ei am fost prigoniți

Nuimai El — Hristos Mesia
Cuvântu ne-a învățat
Și ne-a spus că veșnicia
Ne-o ofer㠗 bucuria
De-a fi fii de Împărat
Doar a Lui Învățătură
Ne-nvață fim curați
Să trăim după Scriptură
Cu suflet și cu făptură
Lui să-i fim pe veci predați

Nimeni altul n-a mai pus
Accent doar pe curăție
Ca și Domnul nost" Isus
Ce pe brațe ne-a adus
Frați să-i fim în veșnicie

El s-avem un duh curat
Și astăzi iată ne cere
Nu omul ce-a învățat
De-a fi cât mai necurat
Dar să aibă aici avere

Pe avere El n-a pus
Accent nici pe avuție
Ci Mirele nost" Isus
Advărul ne-a adus
Să intrăm în veșnicie

Am pierdut un Paradis
Altu dar să câștigăm
În cer sus fii admis
Prin Cuvântul sfânt și scris
De El dar să ascultăm

Glorie dar Lui Mesia
Slavă Celui Prea Înalt
Ce ne oferă veșnicia
Să trăim iar bucuria
Ce odată ni s-a dat
13-11-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Va fi o pricina de bucurie (Isaia 53)

Cine a crezut ce se vestise
Cine a știut ce Dumnezeu promise
El a crescut 'naintea Lui
Și după placul Domnului
Odraslă slabă și bărbat
Lăstar dintr-un pământ uscat
N-avea frumusețe, strălucire
S-atragă înspre El privire
Disprețuit și părăsit
Cu suferința obișnuit
OM al durerii se mai cheamă
Și noi nu L-am băgat în seamă
Totuși suferința ne-a purtat
Durerea noastră a luat
Și noi am crezut că-I pedepsit
Lovit de Dumnezeu, smerit
Dar El, Isus ce-a fost dat
Străpuns a fost pentru păcat
Zdrobit pentru a noastră fărdelege
Și pus să reînnoiască orice lege
Pedeapsa care dă pace
Căzut-a peste EL. Nu zace
Prin rana Lui creștini voi fiți
Prin rana Lui tămăduiți
Noi rătăceam ca niște oi
Dar Domnul ne-a adus înapoi
Asupra Lui căzu nelegiuire
Cu toate că de sus avea sfințire
Și când a fost El chinuit
Nu a deschis gura, n-a vorbit
Ca un miel e socotit
Ce-l duci la măcelărit.
A fost luat prin apăsare
Dar cine de atunci a dat crezare?
Cine-a crezut că e lovit de moarte
Și pus păcatul să ni-l poarte?
Groapa sau mormântul spus
Între răi El a fost pus
La un loc cu cel bogat
Făr' să fie vinovat
Domnul a găsit așa
Suferința să I-o dea
Dar, după ce jertfă-I dat
Pentru orișice păcat
Multe zile va trăi
Lucrul sfânt va propăși
Va vedea ai Lui urmași
Urmându-I pe sfinții pași
Rodul muncii-Și va vedea
Și atunci S-o înviora
Suflete va transforma
Păcatul va îndepărta
De aceea partea Lui
Este partea Domnului.
Numărul Lui a fost pus
La un loc cu cei de sus
Pentru că El s-a rugat
Pentru cel ce-i vinovat
Pentru că viața Și-a dat
Pentru orișice păcat.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Opere de artă vii

Atâtea opere de artă
Ai marilor artiști ai lumii
Prezintă fața minunată
Și gingășia caldă a femeii

Chemarea gingaș-a iubirii
Se vede-n artă peste tot
În florile alese a firii
Și bine le văd cum eu pot

Cea mai gingașă ființă
A omenirii e luată
Și e transpusă cu credință
În arta fină prelucrată

Și chipul gingaș al femeii
În artă parcă e o țintă
Spre ea se-ndreaptă și ateii
Pe orice credincios l-ncântă

În arta fină literară
Femeia-i cea mai asaltată
Cu chipul gingaș— să ne pară
Că ea pe veci e mai curată

Și în scluptură ea deține
Rolul prim de exprimare
Cu însușirile-i divine
Dar adormită astăzi pare

Deși în artă par reale
Nimic nu-i viu ci totu-i mort
Sunt doar închipuiri azi goale
În unic strigăt peste tot

Aceasta-i arta omenirii
Atât de gigașă dar mută
Sub focul gingaș al privirii
Ea doarme și nu te ascultă

Și tace tace— nu-i cuvânt
Și nici umblet să o descrie
Nu își ia din loc avânt
A ei făptur㗠nu e vie

Dar este unul ce din artă
Făcu un sens și o menire
Să știe dar planeta toată
Căci El lucrează din iubire

Viața— El doar a creat
Și rândunica aici și zborul
Băiatul scump și minunat
Ursul cerbul și cocorul

Și fata tânără fecioară
Aici— e gingășia-ntruchipată
Ce-ți smulge a ta inimioară
Cu-a ei ființă minunată

Dar toate iată aici sunt vii
Și ele viața o trăiesc
De multe nici astăzi nu știi
Dar ele totuși se găsesc

Aceasta-i arta Celui care
Ne-a plămădit cu mâna Sa
Și noi suntem a Lui lucrare
Ce i-am furat chiar inima

Isus Hristos e Creatorul
Cu Tatăl Sfânt cel Prea Înalt
E Cel— ce a zidit izvorul
Și apa— pentru omul însetat

Artistul Sfânt din infinit
Ne-a dat întregă gingășia
C-a Lui pe veci ne-a socotit
Să-i fim de-a pururi— avuția

A Lui e arta și iubirea
A Lui e viața pe pământ
Iar omu-i este moștenirea
Căci El— e-al Tatălui Cuvânt

El e Meșterul Cel mare
Prin care totu-a fost creat
Și lună stele om și soare
Și văzul care ni s-a dat

Idee praf și vârf de munte
Lumină stâncă și talaz
Cu omul viu ca să-l înfrunte
Pe mare ca și pe-un islaz

Isus Hristos e Adevărul
Și Viața este pe pământ
În El ne este pe veci țelul
Căci e-al vieții veșnice Cuvânt

În El ne-am ancorat și-n El
Ne e-nflorită mântuirea
Isus e unicul nost" fel
De aici de-a îmbrăca iubirea

poezie de (29 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Știi, ea scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei.
Lucian: Cum ai spus?! Jurnalul... Ce jurnal? Jurnalul ei? Al ei personal? Lia are un jurnal al ei aici, pe Proxima?
Sonya: Da. Nu știai?
Lucian: Nu. Nu știam... Și spui că scrie despre mine în jurnalul ei?
Sonya: Sigur. Cred că nu există pagină din acel jurnal, pe care să nu-ți fi menționat numele, cel puțin o dată.
Lucian: Adevărat?! De ce și ce ar putea să scrie despre mine?
Sonya: Nu știu. N-am văzut ce scrie. Nu sunt chiar atât de curioasă sau indiscretă, deși aș fi putut observa foarte clar tot ce era scris acolo, în jurnalul ei, dacă aș fi mărit puțin imaginea, însă n-am procedat astfel.
Lucian: Atunci înseamnă că n-ai văzut că ar fi scris despre mine în jurnalul ei, dacă n-ai urmărit îndeaproape.
Sonya: Ai dreptate, n-am văzut concret, însă de scris, a scris despre tine în fiecare zi în jurnalul ei, asta-i sigur. Iar după cum ți-am spus, cred că nu există pagină pe care să nu fie scris numele tău, cel puțin o dată.
Lucian: De unde știi? Dacă n-ai văzut, cum poți susține că ar fi scris despre mine?
Sonya: Am dedus.
Lucian: Ai dedus? Te-ai bazat pe deducție?
Sonya: Sigur, am dedus după mișcările pe care le făcea cu mâna în timp ce scria și după privirea visătoare pe care o avea în acele momente... De altfel, nici nu era prea greu de dedus. În plus, de când v-ați separat, e mereu tristă; cred că nu se gândește decât la tine, la nimic altceva.
Lucian: Serios? Chiar crezi? Uite, mi-ai trezit curiozitatea, nu pentru că susții că s-ar gândi la mine mereu, ci pentru că nu știam că ar avea un jurnal al ei personal, aici, pe Proxima. Aș vrea să văd ce scrie zilnic în el.
Sonya: Păi, acum știi: Are unul și scrie foarte mult despre tine în paginile lui.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Vremuri noi

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii numai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,

În schimb, șade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

Și de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Și prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înțelept, să-și găsească o soție,

Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, divorțeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Și tot din motive care... l-au făcut să-și ia nevastă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, om!

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alții dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie pui
În viața ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăți sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăție sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuși sau va-nălța,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăiești o viață... viața ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ți-o trăiești vei câștiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau lași prin pilda care-o dai
Pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă și cu teamă
Să lași în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

poezie de
Adăugat de Laura StifterSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A venit Mesia

A venit Isus Mesia să ne dea învățătură
Cum viața s-o trăim împlinind Sfânta Scriptură
Cum să fim neprihăniți trăind doar în părtășie
Ca s-avem deschisă calea înspre cer spre veșnicie
Și-a venit Mântuitorul până lângă cel sărman
Ca să fie liberat de păcat și de Satan
În lumina Lui cea sfântă Isus iată ne-a chemat
Să trăim curată viața să fim slobozi de păcat
Spălați dar și-n curăție toți de aicea să trăim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci să fim
Și-n lumina Lui cerească pe atâția ne-a zidit
Câți în inima sărmană pe El Domn dar l-am primit

Și Isus Hristos Mesia din robi ai nelegiuirii
Ne-a făcut să fim cu toți — robi îns-ai neprihănirii
În lumina Lui cea Sfântă cu toți dar să ne scăldăm
Și Cuvântul Lui Cel Sfânt din iubire să-l urmăm
El ne-a învățat lumina toți să fim azi pe cărare
Trăind viața-n curăție și-a Lui sfântă îndurare
Ne-a-nvățat de Tatăl Sfânt și ne-a spus că ne iubește
Și că Tatăl lângă Sine pururea El ne voiește
Dar ne cere prin Scriptură viața nouă s-o trăim
Ca ai Lui în veșnicie cu toții dar noi să fim
Haideți dar în sfințenie noi astăzi să-l onorăm
Și întreaga noastră ființă pentru veci dar să i-o dăm

Slobozi fim de păcat de orice nelegiuire
Să trăim viața nouă doar prin har și prin iubire
În lumina Lui cea vie Domnul și astăzi ne cere
Să trăim în sfințenie doar prin har și nu-n vedere
Ci-n credința Lui cea sfântă noi cu drag să ne scăldăm
Cântând dar cu bucurie pe Isus noi să-l urmăm
Prinși în dragostea Lui sfântă trăim astăzi prin har
Osteneala noastră-ntreagă să nu fie în zadar

Unul pe altul dar întruna — frați dar să ne sprijinim
Și robi ai neprihănirii pentru veci dar noi să fim
Să-i cântăm dar biruința Mielului Lui Dumnezeu
Ce ne-a dat pentru vecie îi fim poporul Său
Noi să-i fim turma cea sfântă păscută pe acest pământ
Și crescută-n floarea vieții doar prin Duhul Lui cel Sfânt
În miresmele iubirii haideți toți să îl slăvim
Pe Isus Mirele Sfânt ce de-a pururi îl iubim
El ne-a dat a Lui lumină și de toate ne-a spălat
Să avem în veșnicie un duh nou pururi curat
Glorie dar Lui Mesia — Tatălui în veci onoare
Căci iată dar prin Hristos ne-a dat veșnică salvare
21sept. 2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Doamne, ocrotește-i pe Români!

Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
am dat sânge și sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Am dat viață și soldați,
pentru-o patrie de frați,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au mușcat
Ultimatum și Diktat.
Biata lume nu știa
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov și Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,
și lui Horthy i l-a dat,
fi-le-ar numele spurcat.
Stalin cu teroarea sa
ne-a luat Basarabia
și cu Hitler în acord
Bucovina de la nord.
Cei mai răi tâlhari ne-au frânt,
ne-au luat țară și pământ,
nimenea n-a auzit
plânsul nostru răstignit.
Astfel am intrat și noi
în al doilea război,
haideți, dom-ne Mareșal
în Moldova și-n Ardeal.
Noi de dor de noi luptam
pentru țară, pentru neam,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare.
Și-am pierdut și-am fost răpuși
și-am fost ocupați de ruși,
aliații au tăcut,
Stalin a făcut ce-a vrut.
Și-am murit de mii de ori
s-avem iarăși Trei Culori,
și-am plătit cât nu se poate
sfânta noastră libertate.
Țara-i mică vremea grea,
ce-o mai fi om mai vedea,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
de uitat nu vom uita
țara noastră cum e ea,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Cât o fi român – român,
pruncul va primi la sân
adevăru-adevărat
despre tot ce s-a-ntâmplat.
Ține minte fiul meu,
că există Dumnezeu,
uite cum a fost și cum va fi,
și un jurământ te leagă,
țara noastră nu-i întreagă
însă asta doar până-ntr-o zi.
Când vei fi și tu bărbat,
să te simți mereu soldat,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook