inserare

Tu şi eu

Tu eşti dezinvoltă
Eu sunt şaman mongol
Tu eşti literatură sud-americană
Eu sunt rădăcină de copac
Tu eşti dezlânată
Eu sunt împrăştiat
Tu eşti înfocată
Eu sunt vulcan
Tu eşti roua florilor
Eu sunt înserare
Tu eşti inacceptabilă
Eu sunt insuportabil
Tu eşti psihanaliză
Eu sunt fizică
Tu eşti iscodire
Eu sunt fugă
Tu eşti val
Eu sunt ţărm
Tu eşti departe
Eu sunt aproape

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bordurile spaimei

Tălpile înzăpezite ale îngerilor
ne mai caută în înserare
într-o tentativă
de domesticire a simţurilor.
Ştii,
ochiul cenuşiu
îmbătrâneşte lucrurile
neînchipuit de uşor.

Timpul îl simt bumerang
peste bordurile spaimei trăite.
Gestionăm tipare de plumb
pentru cele mai ermetice
partide de însingurare.

Şarpele casei albeşte,
ascuns după grindă,
drumul meu se vrea
de mătase...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleapta împăcare - Tautogramă

Înrobit în întristarea
Întâlnitelor înfrângeri,
Îmi înflăcărează îngeri,
În întreg, întruchiparea.

În înalturi înstelate
Întrebări îmbietoare,
Îndelung în închisoare,
Înfloresc înfiorate.

Învingând înşelătoare
Înălţimi însingurate,
Înadins înaripate,
Încăpeau în înserare.

Îmi însemn învăţătura
În înscrisuri îngroşate,
Îndestul încercănate,
Înjghebând întăritura.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina nopţii

Mult imi place lângă casă
Floare albă si aleasă
O ""Regina nopţii"" care
Se deschide-n inserare.
Cu parfum imbietor
Sub lumina stelelor
Te imbată, adânceşte
Visele primite zestre!

Si le dă curaj să zboare
Peste râuri curgătoare
Să ajungă-n prag la tine
Unde este cald si bine!
Dar răcoarea-n dimineaţă
Inchid florile la faţă,
Eu mă-ntorc cu vis uitat
Unde zâne au dansat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

libertatea frunzelor de iarnă
mi-a învins tăcerea dintr-o dată
iată!
cum se lasă fulgii peste noi

Tata pleacă iarăşi la război
Mama îl ajută să îmbrace
neputinţa sângelui din ace

nu aşa se face!
şi m-aşez în prag
tremură pădurile de fag

să nu plângem, Tată, este frig
rănile trecutului te cheamă
eu te strig

să-mi răspunzi la prima înserare

draga mea, eu plec

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ziua va rămâne fără înserare
sau nu se mai fabrica lumanari din acelea parfumate
care te sting, te afuma,
te strang de inima un pic,
atat cat sa spui buna seara,
atat cat sa spui nimic nu am uitat,
buna mea zi, buna mea noapte,
dar inserarea mea unde e?
putea fi perfect
dar lumânarea s-a stins
şi m-am trezit.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă înconoară toamna

Miraculoasă înserare
clipa privită între zi şi noapte
luna tăcută răsare,
deschizând poarta încuiată a zării
tu nu eşti aici...
distanţa şi timpul îl trăim despărţiţi
când liniştea coboară-n taină
mă regăsesc în amintiri,
sub muguri de stele
se aşează în gând
insomnii fremătând
petale de crizanteme
îngenuncheate
spre cer înalţ rugăciuni
la marginea luminii
mă înconjoară toamna
cu frunze de jar şi lacrimile ploii,
într-un descântec de ape
revărsându-se-n mare.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gravitaţii vegetale

Cu faţa spre pământ, dar şi spre stele,
cuprinse de o caldă-nfiorare, se-mbracă
fructele în înserare, se-adună-n carnea lor
de catifele.

Sfielnica şi rodnica lucrare, ştiută,
neştiută chiar de ele, cercei atârnă
crengilor, inele şi licărul seminţei viitoare.

Le zuruieşte parcă într-o sită, pe
văile-n rotire-ncetinită. pămîntul
mare, ploile şi vîntul,

nici cea mai dulce şi neprihănită povară-n
orice an nedezminţită văzduhu-
ngreunându-l, luminându-l...

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit

Atât îmi eşti tu de femeie,
Atât îţi sunt eu de bărbat,
Încât din mine curg crâmpeie,
Ce se topesc într-un oftat.

Însă oftatu-i de plăcere,
Vine firesc când te privesc,
Ochii zâmbesc, inima cere,
Tu ştii prea bine, te doresc.

Alintă-mă cu-o sărutare,
Pe vârf de buze o aştept,
Cu ochii-nchişi pe înserare
Şi inima bătând în piept.

Atât poţi fi tu de femeie,
Că pot să fiu şi eu bărbat,
Iubirea noastră mă scânteie,
Of Doamnă, cât te-am aşteptat!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Difuz

dacă aş privi flacăra de deasupra orizontului
din poziţia comodă a unui fotoliu,
aş putea observa pe linia difuză
a dimineţii
aceeaşi cămaşă de rouă
nepurtată,
aceeaşi primăvară neîmplinită
de gustul cireşelor
mâncate înainte de vreme,
un fel de promisiune
circumscrisă în trupul de pasăre al femeii
înainte de înserare,
o fereastră întredeschisă,
un fel de făgăduială
de mătase,
pe care o împleteşti cumva între
aripile tale de fluture,
ca nişte gene lungi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!