inserare

Nod 32

Mai stau o înserare,
ca să văd,
umbră din umbră cum se lasă,
cum al luminii văzătoare, dur prăpăd
devine de din ce în ce mai moale,
cum se lungeşte umbra după pomi,
cum omul după om se prelungeşte,
cum zidul dimineţii lent se năruieşte,
şi cum lumina stelelor răsare,
pe o cu totul altă înserare.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri şi semne (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, nu veni, dulcea mea înserare pe malul apei să amurgim...

Emil Botta în poemul, Vino, nu veni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, nu veni...

Vino, nu veni, iubito, între toate aleasă,
Vino, nu veni, dulcea mea înserare
Pe malul apei să amurgim, împietriţi ca statui funerare.

tristih de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inserare

Un deal cosit... Şi pe şoseaua prinsă
De coasta lui, un car dispare-n fund.
Şi sună drumul ca o dobă-ntinsă
Pe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.
Prin nori, apusu-mprăştie uşor
Un vag reflex rătăcitor...
Şi-ncet,
Pe ochii vineţi şi-mpietriţi ai zării,
Se lasă moi pleoapele-nserării.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

N-am fost copil, nici tânăr şi nici moşneag n-oi fi
Dar am venit pe lume, şi-am stat, şi-oi şi muri;
Mi-a fost această viaţă precum un an în care
N-au fost nici anotimpuri, nici zori... doar înserare.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Într-un ceas de înserare,
Într-o zi de iarnă grea,
Vă trimitem o urare
Să v-aducă liniştea!

Vă dorim s-aveţi de toate,
Să trăiţi nedespărţiţi,
S-aveţi multă sănătate,
Să fiţi veşnic fericiţi!

De necaz să n-aveţi parte,
De bine să vă bucuraţi.
Pacea să vă fie parte,
Pe Dumnezeu să-l urmaţi!

Îngerii să vă vegheze
Viaţa pe care o trăiţi,
Mintea să v-o lumineze
Întru Mulţi Ani Fericiţi!

poezie de Dumitru Delcă (6 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit

Atât îmi eşti tu de femeie,
Atât îţi sunt eu de bărbat,
Încât din mine curg crâmpeie,
Ce se topesc într-un oftat.

Însă oftatu-i de plăcere,
Vine firesc când te privesc,
Ochii zâmbesc, inima cere,
Tu ştii prea bine, te doresc.

Alintă-mă cu-o sărutare,
Pe vârf de buze o aştept,
Cu ochii-nchişi pe înserare
Şi inima bătând în piept.

Atât poţi fi tu de femeie,
Că pot să fiu şi eu bărbat,
Iubirea noastră mă scânteie,
Of Doamnă, cât te-am aşteptat!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare de primăvară

Se duce soarele, unde s-o duce,
Şi vine noaptea, de unde-o veni,
Se strânge multă lume la răscruce
Şi latră câinii, făr-a conteni.

Pământul are un miros aparte,
Nu de conglomerat de silicaţi,
Iar carele din cer nu-s prea departe:
Se-aud cum suflă boii dejugaţi.

Să nu-mi furaţi această perspectivă,
Căci, dacă ştiu prea multe, mor ca voi;
Şi n-aveţi nici bomboane de colivă,
Să-l îndulciţi pe Dumnezeu, apoi!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

Eu nu ştiu ce poate să însemne
De-atât de tristă sunt din nou.
Să fie oare o simplă întâmplare?
Să fie oare un ecou?

Răcoarea înserării, încet, subtil, coboară
Iar pacea şi liniştea amurgului devine tot mai clară.
E timpul, când stau la birou cu condeiul în mână,
Momentul când, gândurile-mi vin ca o furtună.

Eu nu ştiu ce poate să fie
De somnul la mine n-a fost
Ori poate o altă poveste începe să-nvie
Şi totu-mpreună se leagă cu rost.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul

Trandafirul,
nepieritorul trandafir pe care nu-l cânt,
greu de miresme,
trandafirul din grădina neagră în puterea nopţii,
cel din orice grădină şi orice înserare,
trandafirul ce renaşte din uşoara
cenuşă prin arta alchimiei,
trandafirul persanilor şi al lui Ariosto,
cel întotdeauna singur,
întotdeauna trandafirul trandafirilor,
tânără floare platonică,
arzătorul şi orbul trandafir pe care nu-l cânt,
trandafirul de neatins.

poezie celebră de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!