Gravitații vegetale
Cu fața spre pământ, dar și spre stele,
cuprinse de o caldă-nfiorare, se-mbracă
fructele în înserare, se-adună-n carnea lor
de catifele.
Sfielnica și rodnica lucrare, știută,
neștiută chiar de ele, cercei atârnă
crengilor, inele și licărul seminței viitoare.
Le zuruiește parcă într-o sită, pe
văile-n rotire-ncetinită. pămîntul
mare, ploile și vîntul,
nici cea mai dulce și neprihănită povară-n
orice an nedezmințită văzduhu-
ngreunându-l, luminându-l...
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre superlative, poezii despre seară, poezii despre ploaie, poezii despre fructe, poezii despre crengi sau poezii despre cercei
Citate similare
Toamnă
Grăbesc spre toamnă-adânc aceste zile,
rotite cu pământ și cer cu tot, mișcarea le-o
auzi în orice rod, în lucrurile cele mai
umile.
Ne sună pașii parcă pe un pod frumos adus
și el spre rotunjime, stăpân pe-a timpului de
jos desime, pe-oglinzile de apă fără nod.
Mereu mai grele însă și febrile, se-
nghesuie cuvintele-ntre file. și câte, să
le rândui, am să pot?
O, dintr-a frunzelor pălind mulțime, din
dulcea lor armură din vechime răsare câte-
un tânăr voievod.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre poduri
- poezii despre mișcare
- poezii despre frunze
- poezii despre frumusețe
Ramai departe
Te-am ridicat pe culmi, spre stele
Și te-am asemănat cu una dintre ele.
De-ai fi, Luceafărul de zi,
Mereu spre tine aș privi,
De-ai fi Luceafărul de seară
Ce-ncet spre mine se coboară,
Te-aș aștepta și-o veșnicie,
Chiar dacă lumea-ar fi pustie.
Dar tu ești Astrul luminos
Te-aștept, dar drumul e spinos
Și dacă tu te-ndrepți pe-o rază
Spre a pustiului meu oază
Toți te privesc cu disperare
Crezând că Astrul lor cel mare
Îi părăsește și nu vor
Ca el să fie muritor.
De-aceea, tu rămâi departe,
Nu ai nici viață, dar nici moarte,
Ai ce-i mai trist și mai amar,
Crezi că e vis? -Nu! E coșmar!
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre oaze
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre coșmaruri
D-lui Adrian Maniu cu prilejul apariției volumului său Drumul spre stele
Când am citit Drumul spre stele,
Mi-am spus la cea din urmă stanță:
De... drumul poate-o fi spre ele;
Dar pân' la stele - ce distanță!
epigramă de Tudor Măinescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre stele
Adânc de suflet
De nopți în șir cu trudă și ardoare sculptează
vântul arborii în munți, mai reci, mai goi de
frunză, mai cărunți subt ploaia-ntoarsă aprig
în ninsoare.
Migala țesăturii de-o pătrunzi, vezi,
ager, cum se-alege din lucrare temeiul
înfloririi viitoare, în propria-i materie
ascuns.
Ce lin, ce drept, ce fără-nfumurare tind
lucrurile către concentrare, adăugate
lumii în tăcere.
În orice pas și-n orice confruntare adânc
de suflet și-nfrățită zare cu pacea văilor
uranifere.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre sculptură, poezii despre păr cărunt, poezii despre pace, poezii despre noapte sau poezii despre ninsoare
Poetul
anunță cetății, pămîntului că ploaia există,
anunță oamenilor că au datoria să spere. Un poet
în fața unui cer ars, în fața unui cîmp pîrjolit
și care nu e în stare să cînte și să creadă în ploi,
să ne aducă aminte că ploaia există, că ea va înflori
pămîntul bolnav,
așadar un poet care nu e profet al speranței,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia să cînte ploile
lumii
n-a înțeles că poezia e în primul rînd o formă a speranței.
La ce bun poetul, în vreme de secetă?
Să cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc și
ne dor,
cînd soarele arde și mîinile miros a îndoială,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
cînd amintirile au gust de eroare și speranța e un cuvînt
dificil
și cel care cîntă ploile riscă să fie disprețuit și lovit
chiar cu pietre, urmărit și de zei și de oameni
pentru nebunia și curajul său care cîntă
ploile, care cîntă torentele cînd oamenii ridică brațele
rămîn răstigniți în aer ca pe dealul Golgotei. Cine să anunțe
ploile
dacă nu poezia? Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol
nori de ploaie,
cine să-și ia riscul de a profeți dacă nu poezia,
cea care a stat cu grecii sub zidurile Troiei
și cea care a coborît cu Dante în Infern?
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre religie, poezii despre nori, poezii despre nisip, poezii despre nebunie, poezii despre iad sau poezii despre greșeli
Floarea soarelui
Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.
sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre viitor, poezii despre sfaturi, poezii despre peisaje sau poezii despre inimă
Trec ploile...
Oh, trec ploile spre mâine, câte-o lacrimă ducând...
Doamne, câtă suferință să mai rabde-acest pământ?!
Biciul vântului pocnește pe spinarea ponosită
Încovoiată de durere... Plângem, Maică Prea Iubită!
Râuri trec învolburate... Sânge-nfierbântat și ură
Într-un iureș fără seamăn, grav și fără de măsură...
Lutul strămoșesc mustește parcă lavă omenească
Și din ramuri curge sânge... Cine să ne mai iubească?!
Nu-i nici rugă nici iertare, nu-i nici viață, dar nici moarte...
Ne trăim în lanțuri viața, dar trăim în libertate!
Doamne, câtă suferință ne e dat să îndurăm?!
Când, pe căi transcendentale, către Tine ne-nălțăm?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sânge, poezii despre suferință, poezii despre râuri, poezii despre plâns sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Întâmpinare
E timpul sufletul să se înfrupte din vasta
ierbii proaspătă culoare, din oglindirea
pururi de izvoare și nedurerea creșterii
din fructe.
Pe frunți în cer mai pune-nseninare și
semn argintul stelelor de munte, eu voi
visa la noapte viaducte albind zvârlite
până-n țărm de mare.
Pogor în mine însumi liniștit, spre-
adâncurile calme de-mplinit, spre
întruparea mea cea mai curată.
Și parcă spăl un aur limpezit subt ploi
înalte care s-au pornit din sanctuare
dacice de piatră.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre munți
Terorile ploilor
S-au răzvrătit de la o vreme și ploile...
nu mai cad liniștite și bune
ci în vârtejuri
și puhoaie năvalnice
de bidivii lichizi
ce nechează sălbatec
prin norii de smoală!
Sub ropotul lor
vijelii și bulboane
mușcă pământul
și-l cară la vale
în cavalcade drăcești!
În urma trecerii lor
rămân șleauri adânci
apocaliptice semne
de nămol și prundiș
peste tot...
Ploile nu mai sunt ploi
ci diluvii
ce se reped spre pământ
cu un hăuit de bombarde...
Ce mirifice
și vesele erau ploile
copilăriilor noastre!...
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre draci sau poezii despre Apocalipsă
Devenire
În ger stă raza lunii tot fierbinte. furtuna
cosmică nici azi n-o surpa, trecând
prin mâna mea făcută lupă, tăcut pe lucruri
cade și le-aprinde.
O sevă nouă spre lumină urcă, din sinea
veche viul se desprinde, un pas clintesc
agale înainte și-adâncu-n lut izvoarele-și
destupă.
Cunoști o devenire mai ușoară, țărână
grea mai fără de povară. tu, timp înalt, cu
gândul înfrățit?
Mai vast ne vei urca spre primăvară, lin
ancorând pământul într-o seară cu primul
pom pe câmpuri înflorit!
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre prezent, poezii despre mâini sau poezii despre lut
Auzi, iubito...
auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba și pământul,
cântă și pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă și vântul
pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
și urcă iar spre stele
dar cerul n-are nici o stea,
doar ele știu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele
auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineață,
dorințele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe față
ești mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre
când te întinzi peste pământ
ești floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ți respir clipa dorință
întinși pe iarbă printre flori
îți simt căldura, o chemare,
am amețit de-atâtea ori
sub trupul tău ușor de floare.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre muzică, poezii despre dorințe sau poezii despre păsări
Ispite
se nasc atâtea ispite
în noi și în lucruri
pământul încă visând
se trezește în rotunjimea fructelor
un gol mai mare-adică
între polii semințelor
adânc în sine strânse
oglinzile
la țărmul mării
au dat foc
luminii reflectate chiar de ele
și șarpele încolăcit
pe care lumea noastră stă
l-am auzit cum vine noaptea
spre sânii tai pocnind încet de lapte
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre sâni, poezii despre naștere, poezii despre lactate, poezii despre foc sau poezii despre Pământ
Clipă transcrisă
E vântul de câmpie care bate vuind prin două
straturi suprapuse, mai aspru-n pomii ou
trupuri descărnate și moale-n viitoarele
lor frunze.
În cuiburi de pământuri stau ascunse puterile
mereu nemăsurate, de-un zvon văratec în
adânc pătrunse, de dorul cerurilor înstelate.
Nu tu, cuvântul are întâlnire cu
presimțita lumii înflorire, să scrie
clipa-ncet și s-o rămână.
O, chiar și-acum de-ai fi numai rostire,
s-auzi izvoarele în răsărire
cu cea mai dulce apă de fântână.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre cuvinte, poezii despre copaci sau poezii despre apă
Turnul de veghe
E un peisaj îmbrăcat în perspectiva
prea îngustă,
adică închisă
în turnul care
parcă se scurge spre orizont
pînă să atingă un infinit,
falia dintre tine și mine,
cum se întinde,
ca balta de ulei
despărțirea cerului cu pămîntul,
cea fără de cusur,
și deci fără nici o noimă,
prea îngustă,
adică închisă
în turnul care
parcă se ridică spre soare
pînă la un simplu punct
locul de unde se scapă din tine
către unghiul de fugă
dintre margini și Noi,
dilatat ca pupila de noapte.
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit
Sunt primăvară
Am palmele-nflorite
cu narcise
și la urechi, cercei
de ghiocei.
Sunt primăvara
ce-nflorește vise,
pe câmpuri
unde zburdă miei!
Am inima-nroșită,
un bujor
și rochia-nverzită
prematur.
Sunt primăvata ta
și-a florilor
și liniștea venit-am
să ți-o fur!
Am ochi scânteieri
de stele noi
și sufletul
deschis spre soare.
Sunt primăvara,
darnică în ploi,
mamă
seminței roditoare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre oi, poezii despre narcise, poezii despre mamă sau poezii despre ghiocei
Când berzele pleacă în august
Berzele se-adună-n stoluri și fac roată peste sat,
Se-vârtesc ca într-o horă, parcă inspectează locul
Și planează-n rotocoale, apoi din aripă bat,
Bat cu aripile-n aer săgetând spre sud cu ciocul.
Și-au luat cu ele puii care-ades se pierd de stol,
Câte una se întoarce ca un ghid și îi adună,
Stolul îi îmbrățișează și îi prinde-n rotocol
Și trec dincolo de zare, peste dealuri, împreună.
Nu e toamnă, nu e vremea, vara este încă-n toi
Zborul lor spre alte țărmuri lasă semne de-ntrebare
Cine, ce nu le mai place, de ce pleacă de la noi?
Lasă pe pământ doar umbra și se pierd în depărtare...
Mă cuprinde o tristețe când văd berzele plecând,
De sub gene se prelinge câte-un strop mărunt de rouă
Fiindcă știu că după ele mă vor părăsi curând
Mierla și privighetoarea... și mai știu că toamna plouă...
Și vin vremuri de restriște, vin cu ceață și cu vânt,
Vin cu burnițe și brumă, nopți și zile friguroase
Care-alungă zbor de fluturi și al păsărilor cânt,
Vin cu frunze ruginite, flori uscate... și angoase...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sat sau poezii despre rouă
Pădurea amintirilor
În pădurea care cântă cu petale-n primăvară,
Pașii mei urmează calea începută într-o seară;
Tu te-ndrepți, pe o alee presărată cu suspine,
Spre o bancă ce păstreză amintirile cu mine.
Sub același cer și astăzi, ne târâm, din întâmplare,
Pași din primăveri trecute, pe-o alee și-o cărare,
Tu - cu gândurile tale, eu cu tine-n ale mele,
Într-o seară când pădurea se acoperă de stele.
În lumina lor, cărarea pare-o vale presărată
Cu un praf de-argint ce curge spre aleea ce se-arată
Ca un râu cu unde line într-o noapte-ntunecoasă
Reflectându-mi dintre stele una, parcă, mai frumoasă.
Mă apropii de aceea cu speranță și uimire,
Dar pe bancă îmi lucește, singură, o amintire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre început sau poezii despre păduri
Zbor spre stele
De pe aripa-nflorit-a nopții
Ne cad picuri de uimire
Până-n poarta scump-a sorții
Cu ochi de neprihănire
Pești de aer prin vitrină
Ca și fulgii iată zboară
Și privirea ta senină
O iau azi la subsioară
Ca-ntr-un basm fără măsură
Chiar și mintea-ți înflorește
Într-o falnică trăsură
Unde totul îți priește
Și în zborul tău spre stele
Ca năframa verde-n vânt
Îți schimbi fața ca și ele
Te faci floare din cuvânt
Nu-i destinul tău pe jos
Ci el este în lumină
Fii o fică a Lui Hristos
De El să fii veșnic plină
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre pești
Toamna-i frumoasă dar fac potecă să-mi iasă grabnic din suflet. Nu-i mohorâtă, are priviri de lumină chiar dacă râde cu toți dinții spre amurg. Are un fel de nostalgie atipică într-o vâlvătaie de clipă. Zilele nu seamănă una cu alta, fiecare apucă minuni surde și calde, pentru ca mai apoi să le așeze tainic sub tălpi de Noiembrie.
Nu ne-am înțeles. Nu dintr-o dată, ci treptat, subtil, ca un gând care alunecă molcom spre cea mai dulce ispită. Parcă frunzele ei ruginii se lipeau de nori, în cădere liberă către soare și câteodată îmi robeau frânturile de visuri. Nu mai voiam să împărțim nici gutui coapte, nici vara trecută, agățată strașnic de ultimul verde crud. Îmi amintesc cum ne făceam haină din rugăciune pentru că toamna mea boemă, capricioasă și rece pe alocuri e tot de la Tatăl Ceresc.
Andreea Palasescu (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre zile, citate despre visare, citate despre vestimentație, citate despre verde, citate despre toamnă, citate despre timp, citate despre superlative sau citate despre suflet
Fetele, mai ales, dau prilej întregii taine și armonii a creației să se întrupeze într-o singură ființă. Cele mai frumoase într-o lume zidită numai din frumusețe, ele privesc cîmpul și cerul, legănarea domoală a holdelor, aplecarea crengilor sub rod, alunecarea lunii peste vîrful plopilor, și de la fiecare iau ceva, prefăcînd totul în farmec al grațioasei lor alcătuiri. Copile încă, își țes năframele, se pregătesc să iasă la horă sau să fie mirese, și orice gest ar face, simpla înclinare a capului sau numai plecarea pleoapelor pe ochi, aduce în jur o dulce tulburare.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Țara Făgărașului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre promisiuni, citate despre nuntă, citate despre fete, citate despre crengi sau citate despre copilărie