idioata

Curriculum Vitae

Puţin ne pasă cine-i, al cui, şi cum îl cheamă.
El a trecut liceul cu cea mai slabă notă,
Apoi s-a făcut actor. Dar faţa-i idioată
N-a încântat pe nimeni, cel mult pe câte-o damă.

A-ntrat apoi în oaste şi-a stat, cum bag de seamă,
În lazaret trei toamne, pus bine de-o cocotă.
Ieşind, a scris novele, dar n-a scris bun o iotă;
Apoi s-a făcut pictor şi-artist de panoramă.

Cu timpul un istoric i-a dat să scrie copii,
Dar nu ştia sintaxa, scria ca-n timpul mitic
S-a hotărât în urmă să-şi deie ortul popii.

S-a spânzurat! Dar bietul rămase paralitic,
Că l-au tăiat din ştreanguri, şi-atunci ştergându-şi stropii
P-obraz, şi-a dat de petic, fondând un ziar critic.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povara tuturor...

Pe toţi cei care ţineţi cont
De lumea idioată,
Eu vă pot spune doar atât:
Veţi regreta odată!

Veţi regreta că aţi ajuns,
Viaţa să o ghidaţi
În funcţie de "crezul" lor -
Acestor blestemaţi!

Doar că atunci va fi târziu,
Căci aşa stă scris:
N-ai cum să ţii cont şi de lume
Şi de al tău vis!

E-o Lege greu de înţeles,
Nu poate fi sfidată!
Există de când lumea,
Nu poate fi schimbată!

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (13 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbul şi păunul

În mijlocul pădurii, făcându-şi coada roată,
Se agita păunul, să-l vadă lumea toată.
Tot aruncând în juru-i privirea idioată,
Curând, zăreşte corbul, ce se-odihnea pe-o cioată,
Privind, puţin ironic, la mica lui paradă
Făcându-l să se simtă umil şi, pus pe sfadă.
Pe loc îşi pregăteşte o mică răzbunare,
Legându-se de haina modestă la culoare
A corbului, pe care întreaga lume-l ştie
Din fabula cu vulpea: dovadă de prostie.
- Arăţi cam jalnic astăzi şi eşti precum aceia
Ce caută-n gunoaie, cu plozii şi femeia
Cea jalnică, urâtă, murdară şi scârboasă,
Ceva ce, niciodată, eu nu aş ţine-n casă.
- E clar, nu ştii nimica, te legi de lucruri sfinte,
Tu n-ai s-ajungi, vreodată, femeia mea la minte.

Moral a:
În viaţa animală, ia aminte,
E totul invers: ea e cea cu minte.

[...] Citeşte tot

fabulă de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să mă prefac că trăiesc

mai bine fărâme de carne pe un caldarâm egal
gunoi menajer împrăştiat spre gloria salubrităţii
hrană pentru ciori şi pescăruşi de trotuar
aşa că renunţ la barierele bunului şimţ
şi-mi las inima să zburde de nălucă
din frunză-n stâncă pe o floare de colţ
oricum libertatea aceasta televizată nu e decât o constrângere
din ce în ce mai oficială
din ce în ce mai patentată
de toţi idioţii care se privesc în oglindă
atunci când declamă la ceas de seară idealuri despre idealuri
iar decât să cad în vraja străzii anonim
mai bine nenăscut sau mort în şoaptă
cât să nu mai conteze niciodată speranţa
tîrfa asta idioată care încă mi-o trage
cu seninătatea unei nimfomane
iar dintr-un ochi de uragan domestic
doar paşii tăi vor răsuna etern
pe cristalul minţit al ferestrei liberei prăbuşirii
pe care mi-am întins cu grijă timpanele

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sigur nu azi...

Poate nu azi, iubire...
Poate nu azi, dar mâine,
Sigur voi deveni
"Povară" pentru tine!

De fapt, ce tot vorbesc:
Deja sunt o "povară",
Dar nu pentru "firesc",
Ci pentru-o lume chioară!

O lume fără suflet,
Ce se-nchină la bani,
O lume fără cuget,
Ce-şi bate joc de ani.

De ură până-n creştet,
Dotată, din picioare -
Lipsită de "concret"...
Şi cu o gură mare.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătoare de vulpi

La două zile după Crăciun, spre amiază, ascult
Cum copoii de dincolo de deal
Gonesc dintr-un loc în altul, un nor de surescitări,
Vocile lor sunând ca nişte role ruginite, refractare,
Cumva scurtcircuitate. S-a declanşat
Vânătoarea unui vulpoi
La marginea satului. În brad, o cioară
Inspectează cuibul, protestând
La toată acea larmă indecentă. O mierlă
Îşi porneşte alarma mieunată. Norul anului, gri şi mucegăit,
Atârnă umed în groapa lui, încercând să adune
Destulă energie pentru a deschide o nouă fereastră.
Răcnete în depărtare. Toate-s jilave. Vulpoiul
Zboară, luând prima lui lecţie
De la haita idioată şi gălăgioasă – scheunăturile răsucindu-se
Asemeni unor cozi de câine – şi de la mârâiturile militare:
O maşină cu doar două produse:
Rahat de câine şi vulpi moarte. Motorul camionului,
Torcând, la marginea drumului încurcă aerul, iar vulpoiul aleargă
Pe lângă civilizaţia suburbiei indiferente. Acum scheunăturile

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!