Corbul și păunul
În mijlocul pădurii, făcându-și coada roată,
Se agita păunul, să-l vadă lumea toată.
Tot aruncând în juru-i privirea idioată,
Curând, zărește corbul, ce se-odihnea pe-o cioată,
Privind, puțin ironic, la mica lui paradă
Făcându-l să se simtă umil și, pus pe sfadă.
Pe loc își pregătește o mică răzbunare,
Legându-se de haina modestă la culoare
A corbului, pe care întreaga lume-l știe
Din fabula cu vulpea: dovadă de prostie.
- Arăți cam jalnic astăzi și ești precum aceia
Ce caută-n gunoaie, cu plozii și femeia
Cea jalnică, urâtă, murdară și scârboasă,
Ceva ce, niciodată, eu nu aș ține-n casă.
- E clar, nu știi nimica, te legi de lucruri sfinte,
Tu n-ai s-ajungi, vreodată, femeia mea la minte.
Moral a:
În viața animală, ia aminte,
E totul invers: ea e cea cu minte.
Moral b:
Iar dacă-n astă lume bărbatu-i arătos,
E încă o dovadă că ce-am spus e pe dos.
fabulă de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păuni
- poezii despre păduri
- poezii despre prostie
- poezii despre prezent
- poezii despre modestie
Citate similare
Răzbunare
Există-n astă lume o credință
că, dacă-n noapte somnul nu-ți mai vine,
ești prins, în visul ei, de-o altă fi'nță,
iar tot ce faci e-ascuns de vagi cortine.
Așa că, draga mea, vreau răzbunare
și, dacă noaptea albă vrea să-mi fie,
voi căuta să intr-un transa care
în visul tău mă duce, prin magie,
În brațe să te iau în zbor cu mine,
să te așez pe-o plajă tropicală,
acolo unde mângâierea vine
ca valul ce nisipurile spală.
În umbra mea vei fi adăpostită
de-a soarelui lumină-n noaptea-n care
vei fi cum n-ai mai fost nicicând iubită:
pe-o insulă, intens, ca... răzbunare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre plajă
- poezii despre nisip
- poezii despre iubire
- poezii despre insule
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Unde ploua invers...
Plouă invers...
sau poate universul
are poziția unui liliac dormind?
Cel puțin imaginile de pe retină
nu mai sunt răsturnate.
Acum retina nu minte
ca mai înainte.
Acum minte altfel...
Îmbrăcăm viața pe dos,
nu uităm de cravată și fard...
și mergem nicăieri
privind în urmă incontinuu
pentru a ajungr toți ca unul,
pentru a ajunge nimeni.
Lumea știe că nu știe
unde e neunde
și emite unde
ca să-l identifice
pentru a-l putea ocoli...
Suntem fericiți
atunci cînd ne uităm pe noi
acolo unde încă nu am ajuns,
acolo unde, dacă vom ajunge,
vom ajunge nefericiți...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre nefericire, poezii despre imagine sau poezii despre fericire
Cabana de sub stele
M-ai așteptat pe drumul tău spre munte,
privind spre orizontul nesfârșit,
iar gândul tău a construit o punte
pe care înspre tine am venit.
Stăteai ca o zeiță, nemișcată,
iar ochii tăi, în Soare, scânteiau
cu strălucirea razei reflectată
de roua de pe flori și-mi surâdeau.
Erai acolo singură, divină,
iar eu m-apropiam, îndrăgostit,
dorindu-te, dorindu-mi o regină
în lumea ce în minte am clădit.
Ne-am sărutat și am plecat, de mână,
pe drumul nostru sinuos, alpin,
ce străbătea pădurea cea bătrână
și ne-ndrepta spre-un neștiut destin.
Curând, cabana de priviri ascunsă
a apărut când stelele, clipind,
s-au arătat din lumea nepătrunsă
a sufletelor ce trăiesc iubind.
Iubirea noastră le-a simțit privirea,
să ne grăbim puțin, ne-a îndemnat,
iar tot ce a urmat e amintirea
a tot ce niciodată n-am uitat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre rouă, poezii despre ochi sau poezii despre munți
Tu, să taci!
Sfătuitorule, prea mult vorbești
Și n-ai habar de lumea de afară,
De toate câte... tu le zici "lumești",
Așa că taci și, poate-ntâia oară,
Încearcă ce-i normal: să nu hulești!
Nu mai vorbi de lucruri ce nu știi
Tu, cel ce doar cu vorbe te fălești,
Ești mortul ce, spre lumea celor vii,
Își vinde-nchipuitele povești
Și tot conjugă verbul "a iubi".
Nu ai habar, n-ai simțuri, n-ai nimic
Cu care poți veni în ajutor
Acelora ce vor, măcar un pic,
Să simtă fericirea până mor,
Așa că taci! În lume, ești prea mic.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre moarte, poezii despre verb, poezii despre tăcere, poezii despre simțuri sau poezii despre ajutor
Femeia care doarme lângă tine nu este niciodată femeia pe care-ai curtat-o. Nici cea care ți-a zâmbit, nici cea care ți-a promis, nici cea care ți-a vorbit sau a tăcut ascultându-te. Nu e femeia cu care te iubești și nici cea cu care te cerți. Nu-i cea care merge și nu-i cea care stă. Nu-i cea îmbrăcată și nici cea pe care o dezbraci. Nu-i cea care râde, nici cea care plânge. Ci o creatură pe care nu știi de unde s-o iei. Din care regn, din care tablou, din care frază scrisă de alții.
Adrian Cioroianu în Adulter cu smochine și pescăruși (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre vorbire, citate despre tăcere, citate despre somn, citate despre promisiuni, citate despre plâns, citate despre iubire sau citate despre femei
În lumea mea
Aș vrea să vii cu mine, de-ai putea,
În lumea ce mi-am construit în minte,
Să o admiri și tu, să iei aminte,
Și apoi să te-ntorci în lumea ta.
Vei înțelege totul și aș vrea,
Atunci când simți că mult prea mult
m-atrage,
Să-ncerci, cu tot ce poți, a mă distrage
Din gândul ce mă-ndeamnă a pleca.
Ți-am dat o hartă, știi să mă găsești,
Ești singura care-ar putea să vină
În lumea care pare să-mi convină
Și să mă scoți, spunând cât mă iubești,
Că vrei să fii, pe veci, a mea regină,
Sau, poate, doar că vrei să mă-nsoțești.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre monarhie, poezii despre hărți, poezii despre gânduri sau poezii despre admirație
Bărbatul își are legea sa, pe care și-a făcut-o singur. Femeia nu are altă lege decât cea a bărbatului. Femeia este civic minoră și moral sclavă. Educația ei poartă pecetea acestei duble inferiorități. E necesară deci o reformă, care se va face în favoarea civilizației, a adevărului, a luminii.
citat celebru din Victor Hugo (1877)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre legi, citate despre bărbați, citate despre femei și bărbați, citate despre sclavie, citate despre lumină, citate despre educație, citate despre civilizație sau citate despre adevăr
Frumoasa
ești cea mai frumoasă
frumoasă din lume
scriu asta pe pereți
să țin minte să nu uit
să vadă și ea
o literă încolțește în colțul
buzelor care șoptesc
inima mi-a rămas pe o coală a4
pe care am scris că e frumoasă
și chiar e frumoasa frumoaselor
dacă eram elev scriam pe caiet
și pe manuale și pe celelalte cărți
din biblioteca județeană
să știe toată lumea că sunt îndrăgostit
trebuie să-i spun că e frumoasa frumoaselor
încă o dată și încă o dată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre superlative, poezii despre inimă, poezii despre hârtie, poezii despre elevi, poezii despre cărți sau poezii despre biblioteci
Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Ce își prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când sosește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
Ești femeia care sângele-mi stârnește,
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei patima-mi topește,
Ești acea femeie... proaspătă mereu.
Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... înger... renăscut.
Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are flăcări de smarald,
Raze mii... de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre femei, poezii despre îngeri, poezii despre vulcani, poezii despre trup și suflet sau poezii despre timp
Roata
Roată, roată, roată, roată,
Te-aș mai inventa odată!
Tot ce merge-n lumea toată
Are totuși și o roată!...
Vrei să spui că omul n-are
Și o roată-nvârtitoare?
Ba să știi că și el are
Și-încă două-n angrenare!
Gândul... este roata care
Merge fără încetare!
Colindă lumea-ntr-o clipă
Și nu bate din aripă!...
Roata gândului lucrează
Chiar când dormi, ea este trează!
Și nici nu visezi pe unde
Mintea merge să colinde!
Peste mări și țări se duce
Și-ntr-o clipă te aduce.
Colindă cerul cu stele
Astrele și toate cele.
Tot creștinul se gândește
Și nicicând nu se oprește
Gândul e făcut să zboare
Și când ești în adunare!
Zburătoru-acesta știe
Far' să scrie pe hârtie
Se-nvârtește fără stare
Fuge și din adunare!
Când se predica cuvântul
El, mai repede ca vântul,
Zboară și nimeni nu știe
Când concepe o prostie!
Însă totuși este bine
Că n-are acces oricine!
Duhul locuiește-n minte,
Roata merge înainte!
Mintea merge roată, roată
Nu se-oprește niciodată...
Și-acum vezi că omul are
Și el roată în dotare?
Poate că ne-ar fi rușine
De-ar avea acces oricine
Ca să vadă ce gândim
Câte rele plănuim
Stă în loc sărmanul frate,
Se gândește se socoate,
Și, privind cu ochii roata,
Mintea la păcat se-ndreaptă!
Dacă vrea ochii să-nchidă
La păcat să nu se-ntindă,
Roata minții totuși merge
Lucrând la fărădelege!
Atunci cum să se ferească
Bietul om să se păzească?
Cum s-oprească roata asta
Să nu-l mai pască năpasta?
Unde-ar fi să se ascundă?
Cine poate să răspundă
Dacă-n orice loc sub soare
Roata merge-n goana mare?
Iată care e secretul
Citând din Scripturi versetul
Când citim în psalmul unu
Ce ne vorbește Stăpânu'
Cugetând să ai în gură
Doar Cuvântul din Scriptură,
Și atunci va fi ferice
Roata mare-o să se strice!
Când închizi ochii anume,
Tu să stai în rugăciune!
Și-atunci roata se oprește
Răul nu se mai pornește!
În concluzie se poate,
Orice om să se socoate
O invenție perfectă
Dacă-ar fi, tot se defectă!
Dar e-o roată concepută
Numai Dumnezeu s-o-nvârtă
Daca-L lași să îți pornească
Roata cea duhovnicească!
Despre cea de-a doua roată
Nu cunoaște lumea toată!
Numai cel care gândește
Prin Duhul, duhovnicește!
Asta-i roata-adevărată,
C-aș mai inventa-o-odată!
Roata rea să se oprească,
Roata bună sa pornească!
Doamne, dă-ne-nțelepciune
Să nu mai gândim la lume!
Mișcă roata-n viața noastră
Doar pe cea duhovnicească!
Când intrăm în adunare,
Toate faptele murdare:
Bârfa, ura, dușmănia
Să nu ne strice frăția!
Răutatea - roata mare
S-o scoatem din adunare
Iar păcatul și prostia
Să nu strice omenia!
Vino Tu în adunare
Mișcă tu pe fiecare!
Lasă Duhul să lucreze
Și poporul să vegheze!
Lasă adierea sfântă,
Mintea ne-o binecuvântă
Gândul, inima să fie
Doar la sfânta-mpărăție!
Fă să sufle dinspre Tine
Duhul Sfânt peste oricine
Roata noastră să se-oprească
Sus în patria cerească!
poezie de George Petre (6 mai 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre religie, poezii despre inventatori, poezii despre Biblie sau poezii despre țări
Din cauza unor remarci, prefera să-l vadă cât mai rar pe Cornelius Fudge. La urma urmelor, era prim-ministrul și nu îi plăcea să fie făcut să se simtă ca un elev care nu își învățase lecția. Așa fusese încă de la prima întâlnire cu Fudge, care avusese loc chiar în seara zilei când fusese numit în funcție. O ținea minte ca și când ar fi fost ieri și știa că nu avea s-o uite toată viața.
J.K. Rowling în Harry Potter și Prințul Semipur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre trecut, citate despre timp, citate despre seară, citate despre prim-ministru, citate despre lecții, citate despre elevi sau lecții de engleză
Mintea
Minte, minte ce mă minte,
Jurăminte pe morminte,
Minte, minte ce mă minți,
Cu uitare de părinți.
Și mă plimbi prin cea stihie,
Pe cap fără pălărie,
Mereu faci câte-un ocol,
Te dă numele de gol.
Îmi tulburi simțirea toată,
Inima o faci uitată,
De mă duce cal în trap,
Fără căciulă pe cap.
Minte ești trebuincioasă,
Ochiul minții când te-apasă,
Să îmi duci pasul pe loc,
Cu izvor și cu noroc.
Altfel ești o tulburare
Și mereu amăgitoare,
Doar magia din descânt,
Mă coboară pe pământ.
Tu mă judeci că un jude,
Pe drum de duhuri zălude,
Minte, minte, hoață rea,
Ai gonit iubirea mea.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre minciună, poezii despre promisiuni, poezii despre plimbare, poezii despre noroc sau poezii despre cai
Ești femeia
Ești femeia care mă înnebunește,
Care-și prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinerește,
Ești acea femeie... după care mor.
Ești femeia care dorurile-și poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.
Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.
Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.
Ești femeia care sângele-mi stârnește
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, patima-mi topește
Ești acea femeie... proaspătă mereu.
Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... ce-o aștept demult.
Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are, flăcări de smarald,
Raze mii, de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cultura creează stereotipul feminin care să se potrivească mitului că femeia frumoasă este proastă, iar cea inteligentă este urâtă; femeilor li se permite să aibă minte sau corp, dar nu pe ambele simultan.
citat din Naomi Wolf
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prostie, citate despre inteligență, citate despre frumusețe, citate despre femei frumoase, citate despre cultură sau citate despre corp
Leul și vulpea
Domnea în junglă, peste munți, câmpii,
Un leu imens, cu coamă mare, creață,
Și cele mai umflate fudulii
Din câte-aveau toți leii încă-n viață.
Își alungase, rând pe rând, rivalii,
Leoaicele doar el să le iubească,
Și obligă supușii lui vasalii,
De curte și palat să se-ngrijească.
O vulpe, ce muncea ca secretară,
Șireată cum sunt vulpile-n povești,
Se-apropie de dânsul într-o seară,
Spunându-i: "ce bărbat, o, sire, ești!"
Și stărui așa, lingușitoare,
În juru-i învârtindu-se mereu:
"Ce crupă și ce coadă, ce picioare,
O, ce n-aș da să-ți fiu leoaică eu!
Ești cel mai leu din sute, din o mie,
Să știi că de la curte nu mă duc
Nainte să-ți măsor o fudulie,
Că vreau s-ajungi cu ea în Guinnes book!
Vai, sire dragă, numai de-o privesc
Puțin din dos și mi se zbate cordul,
Mă lasă, așadar, s-o cântăresc
Și-n două zile-ți validez recordul!"
Ca orice rege, leul, vanitos,
Voind ca toată lumea să vorbească
De cât e de bărbat și de vânjos,
Marșă pe invitația vulpească.
Atunci șireata, pofticioasă tare,
Se-apropie cu zâmbetu-i ștrengar
Și-i smulse fudulia cea mai mare,
Cu gura, să o ducă la cântar!
Iar leul, îngrozit și siderat,
Urlă, dând frâu durerii lui și urii
Și umilit și schilod și turbat,
Se-ndepărtă în beznele pădurii.
Morala se deduce ne-ndoios:
Oricât ți-ar fi de mare "avuția",
Și-orcât ești de-ngâmfat, de vanitos,
Ascunde-ți, cât se poate, fudulia.
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lei, poezii despre seară, poezii despre recorduri, poezii despre picioare sau poezii despre palate
Povestea bărbatului care a visat foarte mult
A fost odată
o singură dată
un bărbat foarte urât
și deși era un om bun și harnic peste măsură
nicio femeie nu se apropia de el
la mai mult de un pas
după un timp
văzând că nu-și găsește jumătatea
bărbatul a plecat din sat și și-a făcut un bordei
în pădure
cât era ziua de lungă
tăia lemne
culegea fructe și plante medicinale
se ocupa cu dulgheritul și cu creșterea animalelor
iar primăvara altoia tot felul de pomi
din când în când
oamenii din sat urcau la el
îi cereau sfaturi pentru oblojirea rănilor
îi comandau o ușă
un pat
iar mai rar
câte-un sicriu
însă bărbatul din pădure
deși începuse a fi tot mai căutat
era
cu fiecare zi
tot mai nefericit
într-o zi
nemaiputând răbda
a împletit o funie
și s-a dus la cel mai bătrân stejar
să se spânzure
dar stejarul
care văzuse multe la viața lui
dar niciodată un om așa de urât
și-a frânt ramura de care atârna acesta
apoi l-a acoperit cu frunze
să nu-l găsească cineva
chiar lângă trunchiul său
însă
sub frunze
bărbatul nostru a adormit pe dată
și s-a trezit în fața lui Dumnezeu
i-a zis
Doamne
știi că eu de copil
eram atent să nu calc pe furnici
și pe tot felul de târâtoare
nu am furat
nu am mințit
pentru tot ce am agonisit
am muncit toată viața
dar cu toate acestea
sunt tare nefericit
că nicio femeie nu mă vrea
iar Domnul i-a spus
te știu prea bine
mai rar un om atât de bun sub soare
dar oricât te-aș iubi
nu pot crea o femeie așa de urâtă
încât să te iubească pe tine
însă
dacă tot veni vorba
tu poți
uite
din crengile uscate ale stejarului
poți alcătui un trup de femeie
o umpli cu lut și-o învelești cu frunze
că de restul mă ocup eu
iar după ce s-a trezit
bărbatul din poveste
a zidit timp de trei zile la făptura lui de lut
dar de teamă ca nu cumva să-l respingă
a făcut-o și mai urâtă decât era el
a treia zi
l-a chemat pe Dumnezeu
și l-a rugat să-i dea viață
iar Domnul
fiindcă așa i-a promis
a suflat viață în femeia omului din pădure
văzând astă minune
bărbatul a mulțumit
apoi a trezit-o ușor
sărutând-o pe frunte
atunci ea a deschis ochii și l-a întrebat:
cine ești tu
de ești așa de urât
că mă sperii
iar el a plâns și i-a zis
iartă-mă
sunt sluga ta
Domnul m-a făcut așa
să te apăr de fiarele pădurii
dar sunt harnic și înțelept
să te pot sluji cât mai bine
însă ea a închis ochii
iar el a înțeles atunci
că nu trebuie să o slujească
decât pe ascuns
și pe măsură ce o iubea mai mult
femeia a început a-și lepăda din urâțenie
și a deveni tot mai frumoasă
nu după mult timp
un tânăr din sat a venit să ceară leacuri pentru mama sa
și-atunci nu mică i-a fost uimirea
când a văzut-o pe cea mai frumoasă femeie
pe care vreun om o văzuse vreodată
și l-a văzut și ea
și a înțeles ce înseamnă dragostea
și mult a mai gemut în noaptea aceea
văzând toate astea
bărbatul care visase prea mult
i-a zis a doua zi
uite
știu că a sosit timpul să ne despărțim
te-am slujit cât am putut de bine
și sper că nu ești nemulțumită de ceva
du-te după tânărul acela frumos
și dacă vreodată o să ai nevoie de ceva
să mă cauți
de te vei putea uita în ochii mei
și dusă a fost
peste ani
când bărbatul din pădure trebăluia la un stup
a simțit cum femeia aceea a ajuns în spatele lui
dar el
de teamă să nu o sperie
nu s-a întors
însă ea a spus:
am aflat într-un târziu toată povestea
și-am venit să-mi cer iertare
a sosit timpul să mă uit în ochii tăi
iar bărbatul
care nu mai visase de mult
s-a întors și nu mică i-a fost mirarea
când a văzut că în fața lui se afla
cea mai urâtă femeie din lume
dar lui nu i-a păsat
ceas de ceas a slujit-o
ca în acea primă zi
iar ea a devenit din nou frumoasă și fericită
și poate că niciodată
nici bărbatul din pădure nu ar fi aflat
de ce femeia lui îl dezmierda cu atâta bucurie
dacă într-o zi nu s-ar fi privit în apa unui izvor
și nu ar fi văzut
cel mai frumos bărbat
așa cum nu mai fusese altul
vreodat'
poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre bărbați, poezii despre urâțenie, poezii despre tinerețe sau poezii despre sperieturi
Loredana
Mi-e rușine să privesc mai sus de mijlocul tău,
Și tremur tot de văd prea sus,
Nu știu de-i bine sau e rău...
Că sunt timid o știi și tu, o știe toată lumea,
Și totuși "te iubesc" ți-am spus,
Dar tu de mine te-ai ascuns,
Și poate partea cea mai rea,
De-atunci nu mi-ai mai spus ceva.
Of cât am vrut să fii a mea,
Dar poate e mai bine-așa,
Să te visez dansând pe cer,
Plină de farmec și mister,
Tu Loredana ești o stea.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vlad Bălan despre visare, citate de Vlad Bălan despre superlative, poezii despre rușine, citate de Vlad Bălan despre iubire, poezii despre declarații de dragoste, citate de Vlad Bălan despre declarații de dragoste, poezii despre bine și rău sau citate de Vlad Bălan despre bine și rău
A pretinde că ești moral, a spune că ești moral nu este același lucru ca și a acționa moral.
citat din Alan Dershowitz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Din ce-a creat Mântuitorul, pe-acest pământ de toate plin,
Nimic nu seamănă cu tine, în tine-a pus ceva... Divin!
Pentru Adam, ești... dimineața cu gingășia și misterul,
Îi ești soția, mama, viața... soarele lui, lumina, cerul!...
De n-ai fi tu, nimic pe lume n-ar mai dura, toate-ar muri!
N-ar fi nici rele și nici bune, iar florile n-ar înflori!
Nu ești destul de prețuită! Adam n-a înțeles defel
C-atunci când tu ești umilită, pedeapsa-i mare pentru el!...
Și tu-ai greșit, te-ai,, dus departe"ți-ai părăsit de mult Menirea!
Faci "treburi multe" și deșarte, prea rar mai cauți, Fericirea!
De Ziua ta, vin eu Adamul, care mai crede-n Duhul Sfânt,
Să limpezesc puțin izvorul, Izvorul Vieții pe pământ!...
E prea puțin, un gest, o floare și prea puțin te prețuiesc!...
Cât timp mă doare, când te doare, să știi că... încă te iubesc!
poezie de Ionel Davidiuc (8 martie 2010)
Adăugat de Ionel Davidiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre lumină, poezii despre soție, poezii despre mântuire sau poezii despre mamă
A fost odată o femeie și femeia asta avea trei fete. Pe cea mare o chema Un-ochi, pentru că avea un singur ochi și era așezat ochiul acesta tocmai în mijlocul frunții; pe cea mijlocie o chema Doi-ochi, pentru că avea doi ochi, iar pe cea mai mică, Trei-ochi, cel de-al treilea fiind așezat tot în mijlocul frunții.
începutul de la Pomul cu merele de aur de Frații Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative