Vânătoare de vulpi

La două zile după Crăciun, spre amiază, ascult
Cum copoii de dincolo de deal
Gonesc dintr-un loc în altul, un nor de surescitări,
Vocile lor sunând ca nişte role ruginite, refractare,
Cumva scurtcircuitate. S-a declanşat
Vânătoarea unui vulpoi
La marginea satului. În brad, o cioară
Inspectează cuibul, protestând
La toată acea larmă indecentă. O mierlă
Îşi porneşte alarma mieunată. Norul anului, gri şi mucegăit,
Atârnă umed în groapa lui, încercând să adune
Destulă energie pentru a deschide o nouă fereastră.
Răcnete în depărtare. Toate-s jilave. Vulpoiul
Zboară, luând prima lui lecţie
De la haita idioată şi gălăgioasă – scheunăturile răsucindu-se
Asemeni unor cozi de câine – şi de la mârâiturile militare:
O maşină cu doar două produse:
Rahat de câine şi vulpi moarte. Motorul camionului,
Torcând, la marginea drumului încurcă aerul, iar vulpoiul aleargă
Pe lângă civilizaţia suburbiei indiferente. Acum scheunăturile
Îşi îmbogăţesc brocartul, îngroşându-se şi apropiindu-se
Prin palele de vânt. Livezile
Şi haturile-s într-o stare de comă. Păşunile,
Care s-au îndepărtat încetişor, sunt neclintite, vitele
Adulmecă, de parcă primăvara ar mai putea fi aici,
Înlocuind iarna. Cârlani voinici
Se organizează, grupuri în prejma porţilor. Vulpoiului,
Într-o lume a vacarmului, îi atârnă limba argintie
Peste picioarele împroşcate. Va continua să fugă
Până când muşchii vor deveni brusc fier îngheţat,
Până când sângele va face spumă, iar plămânii vor deveni zdrenţe,
Până când picioarele vor fi oase descărnate, iar coada
Se va târî subţire ca a unui şobolan? Sau va
Face o greşeală, va alerga pe un drum nenorocos, sărind
Drept în gura unui copoi? În vreme ce scriu aceste rânduri
El aleargă cu forţe proaspete, cu toate şansele intacte.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!