Poezii despre cezar baltag, pagina 4
Sonet
Din zi în zi mai tristă, sărmană Românie;
De două veacuri jalea îți crește ne-ncetat!
Traian se miră, plânge, privește-a ta câmpie
Ce-o știe câmp, odată de Acvil-apărat.
O! Tristă-i suvenirea la cei în agonie!
Amar e când te doare, să vezi că-ești împilat,
Să-neci a tale lacrămi; să vii, cu bucurie,
A săruta și mâna ce știi că te-a trădat!
Pe cine aștepți oare s-aline-a ta durere?
Pe-acela ce te suge? te calcă în picere?
Pe cei carii te-ar vinde de mii de ori p-un tron?
Te amăgești!... Dar, află și crede în tăcere:
Oricare slăbiciune în chinuri ia putere...
În fiare crește iute vârtutea lui Samson!
sonet de Cezar Bolliac (1839)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre trădare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre durere
- poezii despre creștere
Damă
În jeț de aur stă regeasca Damă,
Purtând în creștet coronatul moț,
Alăturea de Cezar, bravul șoț,
Întru pompoasa Curții panăramă!
C-un ochi vigil spre târg și-nspre negoț,
La treburi diplomatice se-nhamă,
Pe cel isteț numindu-l rang de seamă,
Punând la cazne, p-ăl sperjur or hoț!
Cu-asemeni Damă, ca din pronii ruptă,
Un Rigă brav aspiră doar la luptă!
Fiind gata-n front să moară pentru Rigă,
Stratega Doamnă bătălii câștigă!
La cel mai mic zefir din jur, protege,
C-un evantai de puf, orbitul Rege!
sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre război
- poezii despre promisiuni
- poezii despre monarhie
- poezii despre moarte
- poezii despre femei
- poezii despre diplomație
- poezii despre aur
- poezii despre Iulius Cezar
Sărutul tău divin...
- Tu viața mea timid ai "fecundat-o"!
"Cu-atomii" ce-ți înnobilează "chipul".
- Și fericirea pradă mi-ai lăsat-o!
Lacrimii mele ce-ți udă nisipul.
Prin corpul tău chiar rătăcesc "fiori",
Ca pomul invadat de "clorofilă".
- Suntem ai vieții noastre autori!
Ce-ncearcă să o scrie pe o filă!
- Asediat de gândul că exiști!
Am-luat o hotărâre, dar în pripă.
"- Tu ca iubirea noastră să o riști!"
Va trebui ca să nu-i faci risipă.
"- Plouă în inimi, buzele-s "murdare"!
De la sărutul tău cândva divin.
- Și să nu crezi că-ți fac vreo întrebare!
Când ele îmi vor fi dulce festin.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre ploaie, poezii despre nisip, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre fericire, poezii despre existență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ceva miroase a putred
în danemarca mea
poate că-i inima care
sare coarda prin parcuri
joacă șotron cu păianjenii
și cântă despre prăbușirea
împreună cu frunzele toamnei
ce curg ca dintr-un robinet stricat
pornind o hemoragie planetară
și-o insomnie ce destrăbălează
până și cuvintele
poate că-i fărâma din tine doamne
totemul care nu-mi mai zice salt
și care se vrea extirpat
pe cearșaful acestui poem
sub o mare agitație de corbi
tu te uiți la mine și-mi spui
delirezi sau ce dracu
hai să traversăm
și ceața
din care soarele iese
[...] Citește tot
poezie de Cezar Florescu din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre draci, poezii despre șotron, poezii despre toamnă, poezii despre păianjeni, poezii despre poezie, poezii despre planete, poezii despre parcuri, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
La moartea unei ființe dragi
Iubito,
îți dormi somnul cel de veci.
Ești moară... moartă...
o ce cuvânt îngrozitor...
trăiești doar în amintirea mea...
vei deveni tot mai palidă
până când umbrele întunecate și reci
mă vor chema și pe mine.
Iubito dragă,
este prima ta infidelitate,
căci nu m-ai luat și pe mine cu tine.
Ascultă-mă pentru ultima dată:
îți jur credință...
fidelitate față de mine însumi,
așa cum ți-ai dorit.
Ah, iubito dragă...
nu...
[...] Citește tot
poezie de Cezar Cătălin Viziniuck (2 decembrie 2000)
Adăugat de Cezar Cătălin Viziniuck
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre infidelitate sau poezii despre fidelitate
Vreau să fiu singur, neîmplinit...
Aș vrea să definesc eu infinitul,
Să stau pe gânduri, să simt că exist.
Ca să-ți evit iubirea, nedoritul,
- Dar pentru asta-i musai să rezist!
Te simt o boare... ce o rătăcesc,
M-așez tăcut să mă auzi în gând.
Ca să-ți răpesc din vise, să iubesc,
Acel ceva ce este nu l-am cunoscut.
Mă tem de tine, deci și să trăiesc,
De-aceea-mi iau ca paznic roi de stele.
- Voi încerca timid să mă păzesc!
Atunci când ne-ncetat îmi faci bezele.
Las ziua să-mi citească cartea vieții,
În timp ce eu m-ascund în infinit.
Ca roua, care-o furi a dimineții,
Să mă găsească singur, neîmplinit.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre visare, poezii despre stele sau poezii despre rouă
O ne-nsemnată urmă de speranță...
Eu mi-am pierdut chiar viața într-o gară,
- Pe șina unui tren întârziat... (mai bine!).
O umbră ce-o zăresc, mă înfioară,
- E dragostea, ce s-a pierdut de mine!
- Peronul prăfuit, lume puțină!
Zâmbete triste, satisfacții mari.
Prezența lor îmi zgârie retină!
Și totuși, suntem chiar complementari.
Un gând lăsat în urmă, pas în doi,
- Peronul rece, gara prăfuită!
O încercare pentru amândoi,
Și viața mea rebelă, părăsită.
- Acesta e tabloul sorții mele!
Pe care îl descriu cu nonșalanță.
- Păcat că e rușine și durere!
Și-o ne-nsemnată urmă de speranță.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre zâmbet, poezii despre trenuri sau poezii despre rușine
Necunoscuta
Adulterinii
[necunoscuta]
am văzut-o pentru prima oară în seara aceia
era oacheșă și plină de viață
pe podul Grant am văzut-o
îmbrăcată în rochie neagră
de sub care curgeau doua picioare albe
am dorit-o
pe lângă noi perechi își plimbau iluzii
eu doar ochii la sânii-i imenși
în camera de hotel
goi
la primul orgasm scânci
la al doilea era pe cale să se înece
toate femeile dorite
se revărsară in ea prin ejaculare
mi-am luat hainele și am ieșit
[...] Citește tot
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre soție, poezii despre sex, poezii despre seară, poezii despre rochii, poezii despre poduri sau poezii despre picioare
Mă aplec peste balustradă
Mă aplec peste balustradă. Un gând mă-mpinge
Să-mi arunc privirea spre fereastra ta deschisă,
Să-ți prind albastrul ochilor în palma-ntinsă
Spre marea ce doar angelicul tău trup atinge.
În inima-mi în sânge scăldată stă aprinsă
Flacăra iubirii ce în veci nu se va stinge.
Știu că prin ea iubirea pururea va învinge
De palma mea cu privirea ta va fi atinsă.
Pe o cărare îngusta, sub strat de frunze reci,
În toamnele târzii când marea se ascunde-n ploi,
Pașii tăi vărateci poposesc tăcuți. Nu mai treci.
Amintirea iubirilor se-adâncesc în noi.
O femeie albastră pășind pe vechi poteci
Și un bărbat ce pare din lumea de apoi.
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre victorie sau poezii despre sânge
Catedrală la piept strânsă
Sunt un Norocos, în viață, blestemată dimineață
Și orice apus din mine, astăzi mă sfințesc strămoșii,
În icoane mă cocoață, ca un bulgăre de gheață
Ce îl rastignesti pe cruce și-l plătești cu ouă roșii.
Tu Nerăbdatoare încă, rabdă-n taina ta adâncă
Căci în versurile sale te-a bătut de mult în cuie,
Ea n-aude că-i de stâncă, rece, palidă poruncă,
Iar tu Pulbere de fată ai s-ajungi a ei statuie.
Fac din picături de sânge, însetatului i-ajunge
Să ridice-o catedrală cu băncuțe ca la școală,
Unde răul ce te-atinge stă în inimă și-ți plânge,
Că-i boier, ori coate goale... picătură de cerneală.
Singura carte ce-i scrisă cu parfumul de caisă
E ținută-ntr-o icoană cu o toartă, parcă-i cană
De ești dună de nisip, însetată poartă-nchisă,
Tu apleacă-te și soarbe șI se mai alină-o rană.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Trifu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre icoane, poezii despre școală, poezii despre versuri, poezii despre stânci sau poezii despre sculptură