Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ceva miroase a putred

în danemarca mea
poate că-i inima care
sare coarda prin parcuri
joacă șotron cu păianjenii
și cântă despre prăbușirea
împreună cu frunzele toamnei
ce curg ca dintr-un robinet stricat
pornind o hemoragie planetară
și-o insomnie ce destrăbălează
până și cuvintele
poate că-i fărâma din tine doamne
totemul care nu-mi mai zice salt
și care se vrea extirpat
pe cearșaful acestui poem
sub o mare agitație de corbi
tu te uiți la mine și-mi spui
delirezi sau ce dracu
hai să traversăm
și ceața
din care soarele iese
ca un fetus scăldat
în leșia nopții
seamănă leit
cu albeața de pe
ochii bunicii

poezie de din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Teodor Dume

Doamne!

unii spun că nu exiști
nu nu exiști decât
în teorii
dar
ce contează dacă
trăiesc printre oameni
și simt la fel
poate o fi o regulă
sau un fel de indiferență
dar știu atunci când
te apropii și-mi asculți inima
în interior se produce o mișcare
o diversitate de lucruri și
lumea mea e perfectă

din mine pleacă cuvinte știu
mâine va fi altfel
stau și privesc îndelung oamenii
care spun că nu exiști
las indiferența la o parte
și te strig
doamne!
poate că nu-i cea mai curată rugă
trimisă spre tine la ceasul din noapte
când toate cuvintele dorm
și doar câteva liniști fac impresie
o singură dată ascultă-mă
în singura zi în care vreau
mă privesc prin
curbura liniei din palmă

e o zi importantă

în cazul în care nu ai fi
aș putea tot atât de bine
înjur slobod urletele din mine
printre lucruri
nu se va întâmpla nimic
doar o mică turbulență
ca o diversiune ar devia
umbrele din zi

mă privesc atent
nu nu par convingător
dar vrea să-ți mai spun
o singură dată sub această noapte

doamne!

o stare de neliniște mă sufocă
exiști sau...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Oglinda oarbă

Firul de sânge care îmi iese din buzunar
firul de lână care îmi iese din ochi
firul de tutun care îmi iese din urechi
firul de flăcări care îmi iese din nări

Tu poți crede urechile mele fumează
dar oamenii au rămas țintuiți în mijlocul străzii
pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
și va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaște
o insomnie oarecare de cretă și de argilă
o insomnie ca o sobă sau ca o ușă
sau mai bine ca golul unei uși
și în dosul acestei uși vreau vorbim despre memorie

vreau mă miroși ca pe-o fereastră
vreau mă auzi ca pe un arbore
vreau mă pipăi ca pe o scară
vreau mă vezi ca pe un turn

poezie de din Culoarul somnului (1944)
Adăugat de Adelina VSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cartea cu Apolodor" de Gellu Naum este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.00- 15.99 lei.

Fumuri amețite

Mai cântă-mi cobzare, mai cântă-mi să uit
de jalea din mine ce mă îngheață
mai cântă-mi cobzare ceva ascult
cântă cu mine ce-ai strâns de o viață

Mai toarnă crâșmare un vin de pelin
și toarnă-mi și-o țuica, una de casă
mai cântă-mi cobzare și vreau închin
beției din gânduri ce nu mă lasă

Mai dă-mi o țigare din foi de amar
sau dă-mi tot pachetul, știi că nu-mi pasă
si-ti plătesc ce-am băut, plătesc ce am ars
și-ți plătesc de îmi cânți una duioasă.

Mai cântă-mi cobzar sau stai de servește
din vinul amar și țuica nefiartă
ia și-o țigare de vrei și-ți poftește
și apoi cântă-mi parfumuri de scoarță

Mai cântă-mi cobzare și lasă hangiul
de vrea să-nchidă aceasta bodegă
cheamă-l la mine să-i schimb poate gândul
și stai și încântă-mi noaptea beteagă

Și cântă-mi cobzare până răsare
soarele măiestru prin iarba creață
cântă-mi pe strofe o mare de sare
și pietre stelare poate mă-nvață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem cu ochi albaștri

azi am scriu un poem
cu ochii albaștri ca și ai mamei,
cu gene lungi și buze cântătoare
m-a învațat unul scriu
cică poezie și de atunci nu mă opresc
de unde dracu iei cuvintele îmi intreb
prietenul, prietenul meu Costel
cum care Costel? Costel ăla care scrie
poezie în toate limbile și dacă i se termină ia cu împrumut
și nu se oprește
a făcut datorii mi-a spus mamaia lui
că și-a cumpărat casă și mașină și nevastă și copii
de-aia Costel scrie poezie
și m-a învățat și pe mine să scriu
ce dracu doar nu-s eu mai proastă
poate găsesc și eu măcar un editor mă citească
și să mă publice pe un sait
agonia parcă îi zice.
azi am scris un poem
cu ochii albaștri și mă simt împlinită
ce dracu era și timpul ajung și eu odată poet...
la aprozarul din colț se vând cuvinte pentru versuri proaspete

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândul meu curat către tine

vrea să întelegi,
dragostea ce ți-o port
e cartea deschisă din ochii mei,
ce tu o poți citi mereu
și cu ochii închiși.
vrea să știi doare,
atunci când mă îmbraci
cu vorbe reci din orice nimic.
vrea să întelegi
nici un jurământ
de-l meu nu poate fi încălcat
și tot ce-i cuvânt, cuvânt rămâne.
Cuvintele mele prind viață
și zboară către tine,
cu gândul meu curat,
care e floarea sufletului meu,
ce-n tine o sădesc.
vrea să știi depind de tine,
tot ce-i foc în tine, arde în mine,
fiecare vorbă a ta
o soarbe cu sete inima mea,
iar dacă e greșită, sufăr
și ochii mei sunt orbi,
fără privirea ta blândă,
eu... da eu trăiesc prin existența ta,
că tu, prin tot ce ești...
ești rațiunea mea.

poezie de (2 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Uni-versuri

Până și un pocnit din degete poate avea vedere la mare așa cum orice pește rătăcit în profunzimea apelor poate din degete pocnească încântătoarea stare a tresăririi. Poezia ca substanță are forma prin care transferul clepsidrei poate fi făcut de la mic spre mare și iar spre mic așa cum marea poate fi transferată de la iluzie la înec și iar la iluzie. Când un copil sare coarda
putem spune acea coardă râde cu sfoara până
la urechile copilului iar privitorul lor se scurge din amintire în prezent și reamintire.
Poezia frânează pasul care pământului îi fuge de sub picioare.
Prin ea umbra devine cea statică în timp ce oamenii se rotesc în funcție de lumina înțelesului...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cele mai multe blocaje pleacă de la încrederea pe care o ai în tine. Iar poveștile joacă un rol foarte important! Ai mare grijă la poveștile pe care le spui despre tine. Mai ales la cele pe care ți le spui ȚIE! Ele îți definesc realitatea - arată ce e "normal" pentru tine. De acolo îți schimbi modul în care gândești - atitudinea - acțiunile și automat, rezultatele și viața! Ce poveste alegi îți spui astăzi despre tine?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Picătura de rai

De când te-am găsit,
fiecare cuvânt al meu
e ca o sărbătoare
despre care păsările
vor vorbi în limba lor
până va curge din tine
picături de rai,
cu gust de strugure copt.

Când plouă frumos,
cântă o cruce în mine
de nimeni știută,
iar buzele așteptării
aproape ard,
rupând scoarța dulce a nopții,
în care gângură luna
precum un copil cu aripi de lapte.

Nu știu cum se face,
doar ochii tăi
pot trece prin talpa de cer
ca să ajungă la mine,
tocmai când iarba adoarme
cu inima mea prelinsă în brațele ei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteJules Verne

Enigmaticul personaj, despre care se știa numai că-i un bărbat ales și unul din cei mai instruiți membri ai înaltei societăți engleze, era urmașul unuia dintre cei mai mari oratori care onorează Anglia. Se spunea că-i seamănă lui Byron prin conformația capului, dar unui Byron cu mustăți și cu favorite, unui Byron flegmatic, care ar fi trăit și o mie de ani fără îmbătrânească.

în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Ocolul Pământului în 80 de zile" de Jules Verne este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.50- 7.60 lei.
Silvia Goteanschii

Sfârșit

În timpul orelor albastre
orașul e scăldat în uitare

trec prin tine
prin lumina țigării
dar știu somnul tău
e intangibil
și trecerea asta
a mea
o formă inutilă de afecțiune

dacă aș fi la Madrid
aș schimba aceste obișnuințe
pe Guernica lui Picasso

deși nicio imagine
fie ea și de artă
nu va pune punct vreodată
acestui tremor

în timpul orelor albastre
orașul meu e scăldat în uitare

dacă deschizi ochii
dacă deschizi ochii acum
și nu te gîndești
la prostiile la care dau share

măcar ia și cântă
cântă-mă

Cântă, mă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Domnului "99"

Azi, tot veni din piață
Cu o lubeniță mare,
Mă plânsăi greutatea
Nu ar fi pentru cocoane.
Cum că-i greu, sunt nervoasă,
Că mă doare tare capul...
De atâta tavertură
Ajunsăi dau de dracu.
Zice domnul "99",
Doct, rasat, printre măsele:
- Ce năpastă este viața
Cu o mână de femeie!
Păi, te plângi de o nimică?!
Zău -ți spun adevărat:
Poți cari cât timp poți duce
Peste tine un bărbat.
- Doar insu, -i zic eu tristă
Se mai sprijină în coate,
În genunchi sau... cine știe...
Spune moșul:
- Nu se poate!
- Și mai e ceva, firește,
Mai sensibil, mai subtil...
Piața n-o faci din plăcere...
Moșul zice:
- Hai, sictir!

pamflet de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flirt

La urma urmei, nu-i nevoie
să spui nimic
deocamdată. O portocală decojită,
tăiată-n patru, pare-o
lalea pe marginea platoului de lemn.
Orice se poate-întâmpla.
Afară soarele și-a strâns rufele,
iar sarea nopții se-întinde
pe cer. Inima mea
îngână un cântecel
pe care-l uitasem de multă vreme!
Carne rece și-împăcat㠖
hai să-l mirosim, -l înghițim.
Sunt căi
prin care se poate face dintr-un minut
un bonsai,
așa cum ar fi plăcerea
de-a mă plimba acum.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Penguin Anthology of Twentieth-Century American Poetry Paperback" de Rita Dove este disponibilă pentru comandă online la 106.99 lei.

Într-o zi

cobor un drum pe care lava nu poate erupe
către soarele dimineții care nu poate cădea din ceruri
mă întâlnesc cu o femeie urâtă de care nu mă pot îndrăgosti
ea ține în mâini un pește mort care nu mai poate fi readus la viață
folosește un limbaj murdar care nu va putea fi niciodată frumos
în acest moment nu-mi pot crește aripi pentru a zbura în norii de pe cer
mă duc acasă la o clădire care nu se poate prăbuși
îl întâlnesc pe tata cu care nu mă pot înțelege
în acest moment sunt prea mare
și nu mă pot transforma într-un șobolan
pentru a mă furișa tăcut într-o gaură de sub dușumea
la noapte mă culc într-un pat care nu poate deveni o mare întinsă
în acest moment nu pot muri
dar am un vis:
soarele cade pe pământ
lava țâșnește din adâncuri
mă înalț la cer
sărutând buzele dulci ale unei femei
peștele pe care ea îl ține în mâini cântă imnuri
tatăl meu îngenuncheză lângă o ruină
și spune arătând spre cer
"ce om mare este acolo"
dimineața următoare mă trezesc din vis
și nu-mi vine cred totul a fost real.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Eu

Eu... din miile de fluturi
Care zboară-n asfințit,
Când vrei soarele să scuturi,
Doar pe tine... te-am iubit.

Eu... din păsările toate,
Care cântă prin livezi,
Te-am ales pe tine, poate,
În văzduh... să nu te pierzi.

Eu... dintr-un alai de stele
Călătoare, trist, pe cer,
Te-am luat în palme grele,
Dezgolită... de mister.

Eu... din curcubeu și rouă
Risipite-n dimineți,
Împart dragostea în două
Doar cu tine... de mă ierți.

Eu... din razele de soare
Într-o lacrimă... te pun
Și pe-o floare de cicoare
Jur... cu tine să rămân.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Debarcând acolo în '31, fără știu mare lucru, cu memoria agasată de relatările unor pedanți, dau peste omul de pe stradă. El mă înhață, mă înșfacă, nu mai văd altceva decât pe el. Mă iau după el, îl urmez, îl însoțesc, convins fiind că împreună cu el, mai presus de orice, cu el, cu omul care cântă la flaut, și cu omul care joacă într-un teatru, și cu omul care dansează și gesticulează, am ce trebuie ca să pricep totul... cu aproximație. Împreună cu el, pornind de la el, reflectând, străduindu-mă urc pe firul istoriei.

în Un barbar în Asia (2008)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Viata in pliuri" de Henri Michaux este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -27.94- 19.99 lei.
Constantin Triță

Simetrie

Ochii tăi
Seamănă cu ochii mei
Fără alte detalii
Gura ta
Seamănă cu gura mea
Și zâmbetul în colțul buzelor
Doamne cât semănăm
Față de trup
Față de suflet
Amândoi două jumătăți
Dintr-un întreg
Care seamănă a început
Și nas și pleoape
Și gândurile fumegă la fel
Sub cerul tău
Sub cerul meu
Din ce în ce tot mai
Aproape

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După un chef

După-un chef de-o noapte plină,
Vin acasă-n zori de zi.
Soarele pe cer s-alină,
Din prag, soața îmi zâmbi.
Cum în casă am intrat
Ea în brațe m-a luat.
Nu-mi așază de mâncare,
Nu-mi dă patul de culcare,
Franș, îmi zice, vrea să facă,
Să mă vândă ca pe vacă!
Ea de mână mă luă
Și la târg se-avântă.
Bucuroasă c-a ajuns
La geambaș iute s-a dus.
Discutase, nu prea mult.
Cred c-a obținut ce a vrut.
Iar geambașu-n gura mare
Strigă fără încetare:
- Hai la bărbat de vânzare!
Lăudând cu vorbe mari,
Mai ceva ca pe măgari.
Ascultându-l eu așa,
Mai că-mi vine a striga:
"E minciună tot ce spune,
Vrea s-adune multă lume!"
Deodată-n jur se adună
Lume multă, lume bună.
Doamne care mai de care
Vrea dea un preț mai mare.
Veni una cât un cal,
Ea credea sunt măgar.
Mă privi, se socoti,
Cu geambașu-un pic vorbi.
El răspunse bucuros:
- E-un bărbat încă frumos.
Și e bun cum altul nu-i!
Dar ce pot eu spui!?
Și-n București de-ai căuta
Nu găsești așa ceva.
Ea, analizând în grabă,
Auzii cum ea -l întreabă:
- Dar la pat, îi bun, îi bun?
El răspunse:
- Îi bun, îi bun!
Cum se culcă, doarme tun!
- De băut, se-mbată des?
- O... e lucru de-nțeles.
Orice bărbat, se știe,
Trece pe la prăvălie.
Când primește el salarul,
E prieten cu paharul.
Bea o sută, poate două,
Cu prietenii, vreo nouă.
Dar când a ajuns acasă,
Restu-l pune tot pe masă.
Niciun ban el nu-și oprește,
Că doar dă, Doamne ferește,
El familia-și iubește.
Ce-nțelese doamna oare
De dă prețul așa de mare!?
Geambașul bucuros
Spre soție s-a întors.
Întrebă de prețu-i place
Târgu' ea îl poate face.
Soața stă și se gândi
Și pieziș mă și privi.
Eu cu ochii în pământ.
Strigă ea:
- Încă nu-l vând!
De știam că-i așa bun,
Nu băteam atâta drum!

Dragi confrați,
Tot ce faceți gândiți bine,
Ca să nu pățiți ca mine!
Nu se știe soața ta
Ce geambaș o mai avea.
Și-o să te trezești deodată:
Ești vândut ca pe o vacă.

poezie de din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2017)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Norman MacCaig

Despre tine

Când puiul de drac, panica,
începe rânjească și să țopăie
în inima mea, în mintea mea, în mușchii mei,
mi se arată drumul pe care l-am pierdut
prin ceața munților.

Eu scriu despre tine.

Când durerea care mă doboară
este pe punctul de a deveni de nesuportat,
o mână rece
îmi pune o pastilă pe limbă, iar durerea
slăbește și apoi dispare.

Eu scriu despre tine.

Sunt focuri care trebuiesc suportate,
flacăra cruzimii, fierbintea coacere
a dorului de nestins, chiar
blânda lumină din candela păcii
frige de asemenea.

Le îndur pe toate. Supraviețuiesc.

Eu scriu despre tine.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Adrian Păunescu

Singuri

Dar hai sa privim cum se cade
atat cat se poate vedea,
prapadul din frunzele toamnei,
prapadul din inima mea.

Caci noi, fara frunzele-acestea,
ce astazi din nou nu mai sunt,
ca pasarea fara de pene,
asa am ramas pe pamant.

La ora cortinelor rupte
si-a noptilor lungi de la nord,
prapadul, el singur, vorbeste,
si-apoi tot el nu e de-acord.

Samanta bolnava de sine
in brazda se-aseaza umil,
si vantul de toamna loveste
in firma acestui copil.

Dar hai sa privim omeneste
prapadul ca ultimul nord,
dar reazama-ti capul de mine
si hai impreuna pe pod.

Impresia nu are putere
sa treaca din simturi in grai,
si iata de ce suntem singuri
noi doi si perechea de cai.

poezie celebră de din Sunt un om liber
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Iertare definitivă

Noaptea mă mai consolează încă,
împart cu tine inima să nu ajungă în beznă,
iertarea din suflet este definitivă
ca și timpul care trece nepăsător
prin ochii tăi triști în oglindă.

Mă rotunjesc în cercurile lumii
încerc să-mi ocrotesc lumina
și-mi caut locul
în dragostea care m-a rostuit de la început
dincolo de cuvinte,
crezul meu este din ce în ce mai viu,
sunt ca o pasăre care-și hrănește puii
dintr-un zbor fără prihană.

Și când totul e destinat sfârșitului
cresc din mine alte aripi
fără frângeri,
doar viața și un poem dăruit ei
cu iubirea mereu apropiată de suflet
mă străbate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum traducem în turcește "burduf planetară auto"? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!