La moartea unei ființe dragi
Iubito,
îți dormi somnul cel de veci.
Ești moară... moartă...
o ce cuvânt îngrozitor...
trăiești doar în amintirea mea...
vei deveni tot mai palidă
până când umbrele întunecate și reci
mă vor chema și pe mine.
Iubito dragă,
este prima ta infidelitate,
căci nu m-ai luat și pe mine cu tine.
Ascultă-mă pentru ultima dată:
îți jur credință...
fidelitate față de mine însumi,
așa cum ți-ai dorit.
Ah, iubito dragă...
nu...
să nu-ți dormi somnul cel de veci
de una singură.
Sufletul meu... inima mea,
te va însoți...
poezie de Cezar Cătălin Viziniuck (2 decembrie 2000)
Adăugat de Cezar Cătălin Viziniuck
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre infidelitate
- poezii despre fidelitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.