Ceva miroase a putred

în danemarca mea
poate că-i inima care
sare coarda prin parcuri
joacă şotron cu păianjenii
şi cântă despre prăbuşirea
împreună cu frunzele toamnei
ce curg ca dintr-un robinet stricat
pornind o hemoragie planetară
şi-o insomnie ce destrăbălează
până şi cuvintele
poate că-i fărâma din tine doamne
totemul care nu-mi mai zice salt
şi care se vrea extirpat
pe cearşaful acestui poem
sub o mare agitaţie de corbi
tu te uiţi la mine şi-mi spui
delirezi sau ce dracu
hai să traversăm
şi ceaţa
din care soarele iese
ca un fetus scăldat
în leşia nopţii
seamănă leit
cu albeaţa de pe
ochii bunicii

poezie de Cezar Florescu din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!