temelie

Mărturia scrisă

Eu văd şi cred că fiinţa ta senină
S-a-nchis de multe suferinţi trăite
Şi arde-ascuns în jaruri de lumină
Şi-n mistuirea ta pot fi şi eu de vină,
C-am fost inert la jertfele-ţi tacite.

Dar azi sunt umbra simţurilor tale
Şi vin să te înalţ fără zăbavă,
C-am fost sortit să te-ntâlnesc în cale
Să te ridic pe tronuri triumfale,
Să fii regina mea de-aprinsă slavă...

Şi-astfel mi-ai devenit stăpână mie,
Iubindu-mă cum te iubesc şi eu,
Căci veşniciei i-ai pus temelie
Atuncea când mi-ai scris pe o hârtie:
"În veci voi fi a ta, stăpânul meu!"

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz şi agonie

picură dragostea din cerul albastru
ca ploaia fericirii semn de seninătate
cu visul meu de dor cuprind un astru
care nu mă trădează nici nu are păcate.

e târziu în noapte iar am insomnie
trec prin mine sentimentele bizare
trăiesc momente de extaz şi agonie
slove de suflet îşi iau zborul în zare.

născută din cenuşe ca pasărea rară
speranţa sapă-n mine pănă la temelie
ţine moartea departe în cuget este vară
mă învălui cu mireasma de camelie.

o minune în noapte vreau să apară
din condei curg lacrimi de melancolie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolidarea stâlpilor la case

Timpul presează stâlpii la case
Şi oasele noastre scârţie-avan,
Florile ferestrele miroase
Din temelie până în tavan.

Mirosim şi noi a ceară şi-a tămâie
Dar nu lăsăm din cer visul să cadă,
Plătim flăcăi să pună mânzu-n frâie
Să ne ascundă dorul de zăpadă.

Dărâmă şi ridică noi ferestre,
Tencuiesc şi cerul de pe scară,
Pun soarele pe coamele ecvestre,
Tot ei amână moartea pentr-o seară.

S-anunţă coduri galbene de ploi
Şi timpul putrezeşte pân' la oase,
Întoarcem visele cu rădăcina-n noi
Şi ne zidim în stâlpii de la case!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oftatul

din marea de cuvinte fără sens
şi fără pic respectuos de fantezie
o piatră pescuiesc de temelie
şi-o culc pe malu-i ca o pâclă - dens
apoi din vârf de munte coerent
şi conştient de vaga-i măreţie
mai smulg o piatră care cine ştie
cum a ajuns acolo sus, prin ce curent
am două pietre şi un mal cam turbulent
mai am nisipuri radiind a veşnicie
pe care valuri de materii cenuşie
şi fără urme, se preling strident
şi în sfârşit din piatră, mal, nisipul lent
materia mai mult ca cenuşie
şi-ncă ceva dispus să nu mai fie
scot un oftat adânc şi virulent...

poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

lacrimi învie în culori

Lacrimile învie în culori,
libertatea pe aripi de fluture.
Tâmpla muntelui soarbe
simfonia cerului din dalbul norilor.
Sfinxul aruncă-n temniţa privirii
ultimul apus al soarelui.
Cel din urmă mag rătăcit adună
din stalactite agăţate de cer
rugă a Celui ce se naşte
în psalm rămas fără amin...

Fiinţa îmi măsoara timpul
în minutare de suflet
trecute în al doisprezecelea ceas
dincolo de firul de nisip,
lăsat dintr-o altă viaţă
temelie în cale de valuri,
faclie în calea întunericului...

Ce-mi sapi cu durerea, suflete,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tine însuţi

Trudesc străbuni de-o veşnicie,
Să sape-n suflet o grădină,
Să stea măreaţă temelie,
Pentru biserica creştină.

Pe-acel tărâm să îngrădeşti,
În suflet, doar o părticică,
Din tine însuţi să zideşti,
În taină, o capelă mică,

În care, neştiut de lume,
Când te încearcă viaţa greu,
Sau când norocul are nume,
Obol să-i dai lui Dumnezeu...

Să-ţi fie ruga liniştită,
Să simţi prezenţa Lui divină,
Şi de nu fiva-ţi împlinită,
Să-ţi însuşeşti întreaga vină...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa sufletului

Voi face iar o casă nouă
Cea veche s-a crăpat
Un uragan a rupt-o-n două
Un zid din ea s-a dărîmat

Nu mai incep din temelie
Căci timp eu nu mai am
Acoperişul pun din veselie
Pereţii din iubirea ce o am

Şi piatră peste piatră pun
Zidesc iubirea in granit
Iar timpul il măsor in pumn
Nu risipesc ceasul grăbit

Alerg cu gândul prin livadă
Privesc la pomii ce-nfloresc
Doi oameni pe o verandă
Privesc la cer si se iubesc

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desenăm

Hai şi tu, nu este greu,
priveşte desenul meu!

Întâi, creta alburie
pune casei temelie.

Din margini, pe rând luate,
linii drepte-s ridicate.

Un pic mov, portocaliu,
roz deschis ori purpuriu,
toate-ajută să compui
căciuliţă cu ţugui.

Ferestre - şi mari, şi mici;
între ele, cam aici,
colorăm şi potrivim
uşa pe care-o dorim.

Pe urmă, în pom rotat,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N.D

... ne-om întâlni cândva la Chişinău
cu-atâtea vremi trecute, la o masă
vei comanda încetişor cafea, iar eu
voi bolmoji că nu-i nevoie, lasă...

tu vei privi în ochii mei, senin
cum savurez această bătrâneţe
şi cafeluţa, lungă ca un chin
se va prelinge-n suflul dimineţii...

în aer vor pluti şi păpădii
şi puf de plopi alergici ca o grijă
şi eu voi insista ca tu să ştii
că port în suflet drept trofeu o schijă

treptat, cafeaua ta se va răci
trecând în stări fireşti de entropie
iar eu voind în ea să poţi ghici
m-oi clătina încetişor din temelie....

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea e floare rară

Bucăţi din mine-am dăruit,
Tu sufletul mi-ai năruit.
Ţi-am regalat minutele,
Tu mi-ai purtat sâmbetele.

Lumină ţi-am pus pe frunte
Şi-n mărgele flori mărunte,
Tu în schimb mi-ai dat doar focul
Ca să-mi ardă busuiocul.

Nu-i uşor, o ştim prea bine,
Să treci prin furci caudine
Ca s-ajungi desăvârşirea,
Atingând nemărginirea.

Iertarea e floare rară,
Creşte-n blocul de carrară,
E piatra de temelie
Şi a inimii chilie.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!