Mărturia scrisă
Eu văd și cred că ființa ta senină
S-a-nchis de multe suferinți trăite
Și arde-ascuns în jaruri de lumină
Și-n mistuirea ta pot fi și eu de vină,
C-am fost inert la jertfele-ți tacite.
Dar azi sunt umbra simțurilor tale
Și vin să te înalț fără zăbavă,
C-am fost sortit să te-ntâlnesc în cale
Să te ridic pe tronuri triumfale,
Să fii regina mea de-aprinsă slavă...
Și-astfel mi-ai devenit stăpână mie,
Iubindu-mă cum te iubesc și eu,
Căci veșniciei i-ai pus temelie
Atuncea când mi-ai scris pe o hârtie:
"În veci voi fi a ta, stăpânul meu!"
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre simțuri
- poezii despre prezent
- poezii despre monarhie
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre hârtie
- poezii despre devenire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Mi-ai dăruit
Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Și încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ți-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură și trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Și m-ai suit în cerurile Tale.
Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire și credință.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Și m-ai îndepărtat de neputință.
Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele și luna
Și-n mâini mi-ai pus toiagul și măsura.
Așa ai vrut să mă iubești, Isuse,
Așa m-ai învățat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ți-s supuse
Și că din toate m-ai ales pe mine.
S-au împlinit o sută de cuvinte
Și încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălțat în locurile sfinte
Și mi-ai zidit ființa în Lumină...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre trandafiri, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre numere
Eu te vreau și Domn și Mire
cum Isuse să mă-nchin
înaintea Ființei Tale
căci o iată astăzi vin
Tu să-mi fii viață cale
și cum Ție să-ți slujesc
scufundat în umilință
pentru Tatăl meu Ceresc
de har plin și de credință
cum Isuse să-ți depun
a mea ființă-n palma Ta
Ție doar să mă supun
Domn pe Tine a te avea
astăzi cum să mă smeresc
Doamne până în cenușă
o Isus să te primesc
nu să stai la a mea ușă
vreau Isus să fiu al Tău
eu să gust a Ta-ndurare
să-mi fii Domn și Dumnezeu
eu să fac a Ta lucrare
ia-mă Tu acum de mână
Tu Isus să mă conduci
dragostea având stăpână
și nu azi alte năluci
în țărână să-mi smeresc
și sufletul și ființa
pe Tine să te iubesc
viața dându-ți și credința
vino dar în ființa mea
Tu Isus să-mi fii stăpân
cât va fi ziua de grea
lângă Tine să rămân
căci te vreau și Domn și Mire
ca o stâncă să-mi rămâi
prin a Ta neprihănire
să-ți dau dragostea dintâi
ia-mi Tu ochii inima
chiar un rob Isus să-ți fiu
viața mea să fie a Ta
într-a lumii greu pustiu
vreau Isus să fiu plăcut
înaintea Ființei Tale
eu doar pumnul cel de lut
Tu să-mi fii lumină cale
și-un izvor de împlinire
a Cuvântului cel Sfânt
până la a Ta venire
să mă iai de pe pământ
voia Ta să fie a mea
în har și-n neprihănire
să te pot Isus vedea
și în cer după răpire
slavă cinste și onoare
glorie Isus iubit
Tu îmi ești a mea salvare
pururi dar o fii slăvit
poezie de Ioan Daniel Bălan (22 iulie 2018, B. Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre stânci, poezii despre sclavie sau poezii despre salvare
Îți aduc Isus onoare
Îți aduc Isus onoare
Și te laud și îți cânt
Căci ne-ai dat a Ta salvare
Oamenilor pe pământ
Cânt iubirea ta Divină
Și eu Numele-ți cinstesc
C-o viață fără vină
Tu mi-ai dat și te iubesc
A ta milă eu o cânt
Și iubirea Ta cea vie
Cât voi fi pe acest pământ
Căci privesc spre veșnicie
Îți cânt Doamne a Ta Ființă
Pururea eu te slăvesc
Și Isuse prin credință
Ființa mea îți dăruiesc
Cânt Isus a Ta lumină
Al Tău har ce mi l-ai dat
Căci mă vreau fără de vină
Să fiu Doamne mai curat
Mai aproape azi de Tine
Și Isus de-al Tău Cuvânt
Să văd ziua care vine
Când ne duci în cerul sfânt
În Lumina Feței Tale
Ființele să ne zidești
Să ne fii izvor și cale
Pe brațe să ne primești
Să fim Doamne o lumină
Din Lumina Ta Isus
Cu-o viață fără vină
Și un duh Ție supus
Umple-ne de-al Tău Cuvânt
Să trăim neprihănirea
Viața-ntreagă pe pământ
Să ne dărui mântuirea
Ca să fim ai Tăi Isus
În veci și în veșnicie
Să-ți cântăm în ceruri sus
Slăvit Numele îți fie
21,21-01-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri
Stăpână și străină...
Stăpână salcie îmi spune,
De-ai adunat în ochii tăi
Toți nuferii pictați pe lume,
Oare azi ce-ai făcut cu ei?
Mi-ai dat cândva și mie unul,
L-am așezat pe infinit,
I-am pus un nume cum niciunul
N-a fost atât de mult iubit!
E-adevărat că într-o noapte
A vrut să vină să mi-l ia
O stea ce dănțuia în șoapte
Chiar peste-mpărăția ta?
Tu frământai tăceri cu sete,
Privirile-ți urcau spre cer
Iar steau-avea ca să îmbete
Tot universul de mister.
Eram plecată-n miazănoapte,
Aveam o cină de trecut,
Prea bună salcie, se poate
Să spui că nu m-ai cunoscut?
În tine-am pus nectar și miere,
Din scorburi mi-am făcut brățări,
Le-am prins în suflet cu plăcere
De ce îmi ceri și alte dări?
Tu știi c-am stat în sfori legată
Tot căutând în gând ceva?
Speram să plece steaua-ndată
Dar tot mai sus ea strălucea...
Nmic sub soare nu e sigur,
Mi-am zis, cu gândul în ecou,
Dar deodat-un nufăr singur
Se arătă pe chipul meu.
Avea în ochi o zi senină
Iar albul plin de-nțepături,
Străină salcie, porți vină
C-am ciugulit fărâmături...
Dar știi, pe nufărul din mine
Stă scris cu litere de jar:
Nu vei găsi între ruine
Lumina din al vieții far!
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Gina Zaharia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre plăcere
Prin credință
Cum să fac, Te-ntreb, să nu mai plâng
Să Te văd, o, Doamne, lângă mine
Frunzele s-au scuturat în crâng
Și-au plecat apoi să Ți se-nchine.
Am rămas cu arborii golași
Fără frunze, fără de veștminte,
Am rămas cu urmele de pași
Înșirate spre luare-aminte
Le-am citit cu sufletul flămând
Bâjbâiam cu mâinile pe ele,
Mi-au deschis în inima și-n gând
O potecă dincolo de stele.
Dincolo de stele am ajuns,
Dincolo de-a cerului zidire,
Duhul de lumină m-a pătruns
Și mi-a dat un duh de nemurire.
Îngerii zburau în jurul meu
Se-nchinau și Te slăveau întruna
Și erai acolo, Dumnezeu,
Te-am văzut când mi-ai întins cununa.
Adiere molcomă de vânt,
Fără chip și totuși o ființă,
Îmi lăsasem trupul pe pământ
Și primisem altul prin credință.
Abur fără formă, însa viu,
Întrupat cum n-a mai fost vreodată,
Și-am știut, o, Doamne, ca Te știu,
C-am mai stat în casa Ta odată.
După chipul și din duhul Tău
Mi-ai făcut și mi-ai crescut ființa,
Mi-ai zidit un univers din hău
Și i-ai pus ca pecete CREDINȚA.
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre trup și suflet, poezii despre religie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre plâns
Tu ai știut
Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă și supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri și sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învățat multe în viață,
când eram neputincioasă.
Tu ai știut să-mi atingi sufletul,
când alții au știut să mă rănească.
Tu ai știut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.
poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tristețe, poezii despre supărare, poezii despre promisiuni, poezii despre muzică sau poezii despre minciună
Vreau Isuse eu să ard
Cum Isus să-ți mulțumesc
pentru a Ta vie-ndurare
prin care și eu trăiesc
și mai sunt pe-a Ta cărare
cum să-ți laud azi Ființa
cinste dând Duhului Tău
căci îmi dărui biruința
și-mi ești Domn și Dumnezeu
vin Isus acuma dar
și în Fața Ta mă-nchin
c-am gustat al milei har
din izvorul Tău Divin
leagă-mă cu-a Ta iubire
să te laud și să-ți cânt
viața de neprihănire
să mi-o dărui pe pământ
în lumina sfințeniei
să îmi scald sufletul meu
și pe culmea bucuriei
să îți cânt o Domnul Meu
ochii Tu mi i-ai deschis
să văd și eu azi lumina
ca s-alerg spre Paradis
să-ți cânt Doamne-ntodeauna
în lumina Ta cea sfântă
și-n privirea Ta de foc
așează-mi a mea ființă
în lume să n-am vr-un loc
ci prin Tine și cu Tine
Viața Sfântă s-o trăiesc
până-n ziua care vine
pe Tine să te-ntâlnesc
Doamne vreau a Ta Ființă
să mă ia pe-a Tale brațe
să trăiesc azi prin credință
Duhul Tău să mă înalțe
până-n patria iubirii
și Isus pe brațul Tău
florile desăvârșirii
să le dau Lui Dumnezeu
Doamne-n palma Ta mă pune
să îți cânt Numele Tău
să trăiesc prin rugăciune
slava Ta de Dumnezeu
fă-mă dar precum voiești
să îți cânt a Ta Ființă
până-n slăvile cerești
Tu să-mi dărui biruință
cânt de aceea a Ta lumină
și iubirea Ta o cânt
a Ta Ființă să mă țină
câct voi fi pe acest pământ
vreau Isuse ca să ard
de iubire de dor plin
pe brațe eu să îți cad
o Isuse Miel Divin
în iubirea Ta adâncă
vreau Isus să mă topesc
să-mi fii soare să-mi fii stâncă
pentru veci să te iubesc
legătura sfințeniei
ființa mea să o cuprindă
pe cărarea biruinței
dorul azi să mi-l aprindă
dorul Isus după Tine
și azi dup-a Ta Ființă
până-n slăvile Divine
să ne umple de credință
căci pe Tine noi te vrem
chiar în noi Tu să domnești
Numele să-ți lăudăm
căci Mire Isus ne ești
prinde-ne acum de mână
ne pune-n poporul Tău
dragostea să ne rămână
căci ești Domn și Dumnezeu
iar noi vrem ascultători
de Tine în veci să fim
ai iubirii sfinți fiori
pururea să îi simțim
ai Tăi Doamne-n veșnicie
pe toți fă-ne să-ți cântăm
chiar în patria Ta vie
cu drag să te lăudăm
poezie de Ioan Daniel Bălan (6 ianuarie 2019, Betania Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre laudă sau poezii despre dor
Ea
În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau și le judec de nebun,
Să înțeleg cine-i de vină...
Pe calea tristă ce-ai ales,
Eu n-am sa pot păși vreodată,
Sunt trist că nu te-am înțeles,
Poate voi ști cu altă fată.
Vei fi mereu o amintire,
Și sunt dator să-ți mulțumesc,
Din partea mea a fost iubire,
Tu m-ai făcut să o trăiesc.
A fost real sau ireal,
Eu am simțit, a fost divin,
În palma ta, purtat de val,
O întâmplare, un destin...
Pare c-am fost copii, o clipă,
Mi-a fost mai greu mie să cresc,
Dar simt că n-au fost o risipă,
Acei o mie "Te iubesc!".
Nu înțeleg a cui e vina,
O fi a mea, o fi a ta,
În rădăcini cuprind grădina,
Acolo-i ultima cafea.
Ne-am reproșat atât de multe,
Puteam s-o facem c-un sărut,
Când inimi nu vor să asculte,
Atunci chiar totul e pierdut.
Îmi beau cafeaua, sunt rănit,
Amară-i ea, amar sunt eu,
Să nu regreți tot ce-am trăit,
Ai fost cândva motivul meu.
În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau și le judec de nebun,
Să înțeleg cine-i de vină.
Știu, zace-n mine un regret,
Dar poate e mai bine-așa,
Am crescut greu, am mers încet,
De azi îți jur, mă voi schimba!
Voi fi matur,
Nu pentru tine,
Pentru ea.
Cine e ea?
Nu știu, dar voi afla! ❤️
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre cafea, poezii despre sărut sau poezii despre schimbare
Copilul meu (Pentru fiul meu, Eduard)
Aseară ai dormit cu mine,
Odorul meu cel scump și sfânt,
Din tot ce am, etern pe tine,
Eu te iubesc pe-acest pământ!
Mai mult de toate, eu sunt mamă
Și am să-ți vin mereu în vis,
Adâncul inimii te cheamă
Și-n versul care-acum l-am scris.
Și te veghez îndeaproape,
Copilul meu, ce suflet blând!
Lumina sfântă să se-adape
Întotdeauna-n al tău gând.
Tu, pentru mine ești iubirea
Nemărginită pe pământ
Și-a stelelor mi-ești strălucirea
Cu chipul tău, de veșnic sfânt!
Și te ador dintotdeauna,
Chiar dinainte de a fi
Pe cer, deasupra, însăși luna
Regină-n multe poezii.
Tu, fiul meu, frumoasa-mi cale,
Cu chip de înger minunat,
În lacrimi mi-ai pus alinare
Și-n gândul meu ești împărat!
Îți doresc viața în lumină
Cu stele-aprinse în priviri
Și-o rază-a soarelui senină
Să-ți fie-n suflet, în iubiri.
Și-ntotdeauna să fii dulce,
Așa cum eu te văd mereu
Căci cerul însăși te conduce
Cu orice pas la Dumnezeu.
poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre visare
Mi-ai răspuns
Mi-ai răspuns atât de clar
Când am apelat la Tine
Consemnez în calendar:
"Totdeauna mă susține."
Mi-ai răspuns nu cum am vrut
Ci conform cu-a Ta gândire
Iar la urmă am văzut
Partea mea de moștenire.
Mi-ai răspuns cu glas duios
Să primesc mesajul vieții,
Să-nving valul furios,
S-aleg starea frumuseții.
Mi-ai răspuns și-am înțeles
De ce-a fost "întârziere":
Spre-a avea deplin acces
Și la har și la-nviere.
Mi-ai răspuns Iubitul meu
Cu atâta-nțelepciune
Căci ești Fiu de Dumnezeu
Azi trimis-ai o minune.
Mi-ai răspuns oricui am spus
Cum lucrezi, cu ce putere,
Cum balsam a fost adus
Să calmeze o durere.
Mi-ai răspuns, Îți mulțumesc
De favoarea acordată
Da, în ea mă odihnesc
Căci e binecuvântată.
Mi-ai răspuns cu NU sau DA
Și pot spune: totu-i bine
Traiul mi-l vei acorda
Doar cu stările divine.
Mi-ai răspuns, m-ai cercetat
Cu o sfântă cercetare
Și apoi mi-ai arătat
Cerul tot în sărbătoare.
poezie de George Cornici (7 august 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cercetare, poezii despre sărbători, poezii despre odihnă sau poezii despre mulțumire
Mă-ncred în Tine
Mă-ncred în Tine, Domnul meu divin,
Smerit mă plec și-n fața Ta mă-nchin,
Din cerul Tău măreț mă cercetează,
Și calea către Tine-mi luminează.
Condu-mă Tu pe calea Ta mereu,
Cu Tine vreau, căci singur 'mi-este greu,
Singur nu pot înainta, știi bine,
Tăria mea ești Tu, puterea ce mă ține.
Mă-ncred în Tine, Doamne Dumnezeu,
Sprijin mi-ai fost în ceasul cel mai greu,
Când am crezut că nu mai am scăpare,
Mi-ai arătat să văd puterea-Ți mare.
M-ai ridicat din pulbere, de jos,
Mi-ai spus: Cu Mine ești victorios.
M-ai luat la pieptul Tău, m-ai mângâiat,
Iertare, mântuire, Tu mi-ai dat.
Mă-ncred în Tine azi și-n veci de veci,
Din viața mea Te rog să nu mai pleci,
Nu mă lăsa să rătăcesc pribeag,
Cu Tine vreau să merg Isuse drag.
Amin!
poezie de Ica Drăgoi (26 septembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre superlative, poezii despre smerenie, poezii despre mântuire sau poezii despre iertare
Din lacrimă m-ai plămădit
(Cameliei Rogojinaru)
Din lacrimă m-ai plămădit, mamă,
Fiindcă fecior ți-ai fi dorit, mamă.
Tu n-ai știut, când am să cresc,
Iubire c-am să-ți dăruiesc, mamă.
În leagăn mi-ai pus busuioc, mamă,
În viața eu să am noroc, mamă.
Știai cât suferă o fată
De n-are noroc de la soartă, mamă.
Mi-ai pus arnici cules din ie, mamă
Și-n păr floare de păpădie, mamă
În leagăn, mamă mi-ai cântat,
De tine, mamă, m-ai legat, mamă.
În cântul meu ți-aduc cinstire, mamă,
Căci mi-ai dat viață și iubire, mamă.
M-ai legănat cu drag și dor,
Iar azi îți sunt de ajutor, mamă.
Măicuță, mâna îți sărut, mamă,
Și pentru tine îngenunchi la icoană.
Îți dăruiesc inima mea,
Măicuță bună, mama mea, mamă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre păr, poezii despre noroc sau poezii despre mâini
Tu🌸
Tu mi-ai pus stele căzătoare
în păr
și lacrimi de lalele in inimă.
Mi-ai fost încurajare
în serile de toamnă
când ploaia-mi zgâria pereții sufletului...
Și suspinul ultimei picături de vin
din versurile amar de pătrunzătoare
ale vieții.
Tu mi-ai mângâiat pustiul inimii
din nopțile pline de dor
și m-ai încălzit cu văpăia visului răscolitor.
Mi-ai fost
și-n moarte
și-n viață
mărturisire a propriei povești.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre încurajare, poezii despre versuri, poezii despre toamnă, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre seară
Poem
Tu mi-ai pus stele căzătoare
in păr
și lacrimi de lalele in inimă.
Mi-ai fost încurajare
în serile de toamnă
când ploaia-mi zgâria pereții sufletului...
Și suspinul ultimei picături de vin
din versurile amar de pătrunzătoare
ale vieții.
Tu mi-ai mângâiat pustiul inimii
din nopțile pline de dor
și m-ai încălzit cu văpăia visului răscolitor.
Mi-ai fost și-mi ești
și-n moarte
și-n viață
mărturisire a propriei povești.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zic si eu...
Noi daci am fost și suntem încă
Și vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;
Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-același spirit de-avanpost,
Așa o fi și-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...
Sunt conștient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...
Totuși prefer să-mi apăr țeasta,
C-am devenit puțin anost,
Susțin răzbit, cu asta-basta,
Că țara mea mi-e adăpost!...
A fost un stih cu politețe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Și zic și eu, cu-acuratețe
Tu țara mea, ai toată stima!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre prostie, poezii despre patrie, poezii despre jocuri sau poezii despre bunele maniere
Ceasul al treisprezecelea
O, Viață, Viața mea,
corolă de lumină dintr-o stea,
cum aș putea să-ți mulțumesc
pentru tot ce-mi este omenesc?
Pe brațe de zefir m-ai legănat,
prin poieni cu bujori m-ai preumblat
dar și munți de piatră seacă mi-ai ordonat
să escaledez în zori și pe-nserat,
fără a scrâșni sau lamenta,
căci doar așa puteam a învăța, lecția ta...
Și câtă bucurie tu mi-ai dat,
nu-ncape-n universul peste mine aplecat...
Cu tine de mână până la Cer am zburat,
sufletul cu zâmbete mi-ai mugurat,
dar tot tu mi-ai trimis pe-alocuri,
furtuni cu bolovani și focuri,
să-învăț a depăși ce-i greu...
Pe-un colț de semilună, stau... tot eu.
Înțelepciunea ta mi-ai dăruit,
pe drumu-mi scris am stăruit
în urma mea să las miros de flori
pentru acei ce vor veni în zori...
Și-atunci, când ceasul treisprezece va suna,
o diademă de lumină-mi vei dona
și morții, umbra ta, mă vei preda.
Cum pot eu Viață, Viața mea
să-ți mulțumesc pentru ce-a fost și va urma?
Poate senină s-aștept a mă schimba în stea
în acel ceas, al treisprezecelea.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre înțelepciune, poezii despre munți sau lecții de engleză
Ne-am fost...
Mi-ai fost și muză, dar și scuză
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost și râset, dar și plâns,
Ți-am fost "mușcat de buză".
Mi-ai fost și lună, dar și soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristețe, dar și bucurie,
Ți-am fost ce ai vrut la picioare...
Mi-ai fost și înger, dar și necurat,
M-ai luminat, dar și întunecat...
Ai fost bordei, dar și palat...
Ți-am fost ce am, ce ai visat.
Mi-ai fost gând negru, dar și alb,
Mi-ai fost și ploi, și curcubeu...
Ai fost și "noi", și "tu", și "eu",
Ți-am fost ce ai avut mai dalb.
Mi-ai fost și minus, dar și plus,
Ne-am înmulțit, ne-am împărțit...
Ai fost și nou, dar și-nvechit,
Ți-am fost ajuns și neajuns.
Mi-ai fost și-ntreg, dar și pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost și viață, dar și moarte,
Ți-am fost ce nu o să-ți mai fiu...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre întuneric sau poezii despre râs
Mi-ai dat, Doamne
Ca să fiu ce-am fost în viață,
mi-ai dat primăveri și toamne.
Mi-ai dat zori în dimineață,
mi-ai dat flori, mi-ai dat și poame.
Mi-ai dat cer senin și nor,
așa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat și multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar și chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar și chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat și înțelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat și încercări.
Plecat îți fac mulțumire
și urc dincolo de zări.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre dimineață
Să-ți cânt Isus mereu
Isus Domnul meu îți mulțumesc
Pentru pacea Ta Divină
Azi Isuse îți cinstesc
A Ta Ființă și-o iubesc
Căci îmi dai a Ta lumină
Și mă faci fără de vină
Pentru toate ce îmi dai
Ți-aduc Doamne mulțumire
Mulțumesc Isus că vreai
Să mă duci la Tine-n Rai
Și prin veșnica-ți iubire
Tu mă-mbraci în fericire
Mulțumesc Isus mă-nchin
Înaintea Feței Tale
Și o iată astăzi vin
Ți-aduc sufletu-mi senin
Să-mi fii Doamne veșnic cale
Prin cântări de osanale
Vreau să fiu un rob al Tău
Pentru veci de veci Isus
Tu să-mi fii dar Dumnezeu
Eu să-ți cânt Isus mereu
Dându-ți sufletul supus
Căci iertare mi-ai adus
Glorie Isuse Ție
Iată-ți cânt și te slăvesc
A Ta cinstea de acum fie
Și onoarea-n veșnicie
Numele eu ți-l măresc
Căci Isuse te iubesc
Cum Doamne să-ți dau mai mult
Astăzi din a mea ființă
De Tine doar să ascult
Nu cu sufletul pierdut
Ci eu plin de-a Ta credință
Să îți cânt în biruință
Fă-mă Tu tot mai aproape
O Isus să fiu de Tine
Căci și inima-mi încape
La a Tale sfinte ape
Să-ți cânt slava care vine
Domn al slăvilor Divine
Vreau Isus a Ta Ființă
Mai aproape să îmi fie
Tu să îmi fii năzuință
Pururi scop și năzuință
Mire să-mi fii pe vecie
Să îți cânt iubirea vie
11 noiemb. 2021 M.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă...
Iartă-mă că m-am crezut stăpână,
Iartă-mă, c-am fost atât de rea
Iartă-mă, despovărează-mi mâna
Ca să pot să Te adun în ea.
Iartă-mă, despovărează-mi mintea
Să Te-adun acolo în cuvânt
Să mă plec umilă înaintea
Celui care-a fost și este sfânt.
Iartă-mă, despovărează-mi gura
Să Te-adun în cântece mereu
Sufletul mi-l iartă și făptura
Iart-o, Doamne, Dumnezeul meu.
Iartă-mă acum, despovărează
Inima și tot ce azi însemn
Golgota e-n mine și veghează...
Iartă-mă că Te-am ucis pe lemn...
Iartă-mă, am pus să Te omoare
Și despovărează-mi mâna mea...
Te-am lovit, Isuse și mă doare...
Iartă-mă c-am fost atât de rea...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lemn