Iertarea e floare rară
Bucăți din mine-am dăruit,
Tu sufletul mi-ai năruit.
Ți-am regalat minutele,
Tu mi-ai purtat sâmbetele.
Lumină ți-am pus pe frunte
Și-n mărgele flori mărunte,
Tu în schimb mi-ai dat doar focul
Ca să-mi ardă busuiocul.
Nu-i ușor, o știm prea bine,
Să treci prin furci caudine
Ca s-ajungi desăvârșirea,
Atingând nemărginirea.
Iertarea e floare rară,
Crește-n blocul de carrară,
E piatra de temelie
Și a inimii chilie.
Nu pregeta să o găsești
Când în noroi te-mpotmolești,
Ea îți este începutul,
Al iubirii conceptacul.
Tortura să aibă fine,
Iartă-te întâi pe tine!
Spre iertare te apleacă,
Pe trecut acuma calcă!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre iertare
- poezii despre flori
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre minute
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.