N.D

... ne-om întâlni cândva la Chişinău
cu-atâtea vremi trecute, la o masă
vei comanda încetişor cafea, iar eu
voi bolmoji că nu-i nevoie, lasă...

tu vei privi în ochii mei, senin
cum savurez această bătrâneţe
şi cafeluţa, lungă ca un chin
se va prelinge-n suflul dimineţii...

în aer vor pluti şi păpădii
şi puf de plopi alergici ca o grijă
şi eu voi insista ca tu să ştii
că port în suflet drept trofeu o schijă

treptat, cafeaua ta se va răci
trecând în stări fireşti de entropie
iar eu voind în ea să poţi ghici
m-oi clătina încetişor din temelie....

şi ruşinat voi molfăi cu-acelaşi jind
venit subit în ajutor din tinereţe
c-am obosit şi voi să mă întind
pe patul lui Procust. Şi restul vieţii...

poezie de Iurie Osoianu (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!