satisfacut

Felinarul

Ah, felinarul stins, la colţ de casă,
Stingher, pătat de gaz şi de rugină,
Satisfăcut că-n cer e lună plină
Şi că de-acuma toţi în pace-l lasă
Să doarmă liniştit şi să viseze
În tihna străzilor nemăturate...
În noapte are viziuni ciudate,
Când pomii-n juru-i se deprind s-ofteze:
El intuieşte epoci viitore,
Cu stâlpi – în lucu-i – de metal vopsit
Şi cu lumini puternice pe creştet,
Ce strălucesc ca nişte stropi de soare...
Se simte mic, uitat şi-atât de veşted
În toropita nopţii atmosferă!...
Un singur gând îl mai înviorează:
C-aşa, umil, cum paşnic vegetează,
El şi-a-mplinit modesta lui menire,
Şi astăzi – în obşteasca devenire –
Simbolizează un sfârşit de eră.

poezie clasică de I.M. Raşcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care de altfel e primăvara dragostei. Acolo sălăşluieşte fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Ank
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul a fost cel mai însemnat cenzor al moravurilor, arma ascunsă dar tăioasă a spiritului critic al gânditorilor prin propunerea de exemple, prin contrastul binelui şi răului, totodată o reproducere dar şi o cenzură a epocelor pe care le-a înfăţişat. Arlequin, Paiaţă, cei care plângeau cu un ochi şi râdeau cu altul, au fost precursori ai fabulei. Teatrele, care sub formă glumeaţă, sau severă, confruntă omul cu sine. O lume întreagă, cea antică, cu pasiunile ei a rămas oglindită în operele dramaturgilor. De la început teatrul a avut nu numai scopul de a amuza ci şi pe cel de a aşeza în faţa contemporanilor o oglindă în care să-şi privească diformităţile şi anume pe cele mai bine ascunse, pe cele morale. Teatrul care urmăreşte un scop pur distractiv e o anexă secundară, dispensatoare a unei plăceri de ordin inferior, de aceea chiar mai lesne de satisfăcut.

Hortensia Papadat-Bengescu în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene improvizate

Ca o cometă fără coadă
Ai apărut pe firmament
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, -
Dar n-ai talent.

Ai tot ce-ţi trebuie: hârtie,
Cerneală, public indulgent,
Parale şi tipografie, -
Dar n-ai talent.

Te-ai instalat în Capitală
Ca să creezi şi tu curent.
Vrei să te-afirmi ca cap de şcoală, -
Dar n-ai talent.

La cafenea când vii alene
Îţi iei un aer grav, absent...
Satisfăcut te umfli-n pene, -
Dar n-ai talent.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocoii politicieni

Ciocoii politicieni, au fost şcoliti in alte vremi,
Foşti politruci, foşti activişti, se dau astăzi capitalişti...
Din mari intenţii declarate, ei le-au bulibăşit pe toate,
Şi-n sărăcie ne-au adus, făcând, spunând, ce au de spus.
Politica o fac cu banii, strânşi cu mult chin de toţi sărmanii ;
Au secretare, limuzine şi toţi se vor oameni de bine!
Se ceartă intre ei ca chiorii, cu-atâta sârg că-ţi dau fiorii,
Iar ţara au lasat-o baltă, cu multe biruri şi indatorată.
Nu au obraz, nici vreo ruşine, ne mint pe tine şi pe mine...
Cum că va fi cândva mai bine!
Toţi, deputaţi şi senatori, nişte-nbuibaţi şi nişte trădători,
Toacă bugetul în neştire, fară să dea vreo mulţumire
Poporului ce i-a votat... pretind că au de redactat
Vreo lege cum au mai făcut şi camarila au satisfăcut.
Poporul rabdă că-i recesiune, al lor salariu e-n ascensiune...
Au privilegii, pensii şi diurne, fond forfetar ( ca de pe altă lume! )
Cu ei n-avem nici o speranţă, să ţină ţara-n vreo balanţă,
Oportunişti şi infantili, se poartă ca nişte vechili...
Fabrici, resurse au vândut şi-astăzi trăim din împrumut,
Toţi, fară de excepţie, sunteţi pentru popor decepţie.

[...] Citeşte tot

parodie de Nelu Preda (8 mai 2012)
Adăugat de Nelu Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindă de seară

Un copil cu păr şaten. Negricioasă dogoare
Alungă un pas în umedă-nnoptare undă
În negrul-auriu al soarelui floare;
Un moale animal in roşii perne se scufundă

O umbră pe oglindă se strecoară
Şi-ncet răsare din albastre stele
O gură roşie, sigiliu misterios,
Şi negri ochi lucesc din ramuri, ele.

Al roşului arţar orbeşte
Şi zidul părăsi un trup molatec
O strălucire-albastră se sfârşeşte.
Vântul răsună peste străzi un cântec.

La geam orele veştejesc
Îndrăgostiţii. Norii se plimbă anodini
Legaţi de-nsinguraţii ce pălesc.
Privirea argintie cade pe maro grădini.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcind printre gânduri

Când o raza de lumină creatoare
Candela de pe altarul cerului poetic îmi aprinde,
Nu mă întreba unde alerg grăbită...
Căci vreau cu ochii visului satisfăcut, să o întâmpin!

#

M-am întrebat deseori,
de unde vine acest puhoi de gânduri răzvrătite,
care rup toate stăvilare timpului meu de odihnă,
ca apele furioase, ce se revarsă necontrolat, după o furtună puternică,
făcându-mi nopţile albe,
impunându-mi să descifrez enigmele ascunse ale sufletului,
ca şi ale Lunii...
şi să scriu dictarea şcolărească, din Abecedarul Divin;
doar nu sunt pui de Eminescu.
Toate acestea m-au abordat după ce el, omul meu, s-a prăpădit.
Am crezut pe moment,
că din nou mi-a lăsat libertatea de-a lucra până la epuizare,
cum era obişnuit şi deseori spunea cu mare satisfacţie:

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mistere

Sus, în 'naltul cerului,
Deasupra Pământului,
Sus, pe bolta cea senină,
Ce de oameni nu-i străină,
Stau de veghe nopţi în şir
Neobositele făclii,
Înşirate pe un fir,
Firul de mătase al nopţii.
Şi cu astfel de mărgele
Perdeaua nopţii e ţesută;
Ele-s minunatele stele,
Ce stăpânesc zarea tăcută.
Pe Pământ totu-i pustiu
Şi cuprins de nemişcare,
Privind sus, pare mai viu
Cerul cel plin de mistere.
Doar Pământu-i adormit
Şi-n tăcerea lui absurdă,
Uită de faimosul infinit
Şi pare a fi o planetă surdă;

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a dat şi are; dar eu?

(Ioan 3,16)

Minunată-i şi adâncă, Doamne, Sfânta Ta Scriptură!
Cât de plină e de taine şi de sfântă-nvăţătură!
Cât de minunat e Duhul pe care ni L-ai trimes
Să descuie-a' ei mistere, să ne dea nouă acces
La comoara cea ascunsă, la Domnul Isus Hristos,
Ca s-o facă pentru oameni de efect şi de folos.
Cât de plin e fundul mării şi-al oceanelor de ape,
Aşa ne-nconjori Tu, Doamne, cu Isus prin Sfânta Carte.
Dar ce trist, să vezi mulţime printre noi atât de seci,
Ca şi piatra care seacă-i de-o ţii-n apă pentru veci.

Mai deunăzi-ntr-o seară, cugetam cu-amărăciune
La atâta bogăţie, însă-n mine, goliciune.
Se-ntâmplă cumva atuncea să-mi răsune-n minte tare
Un verset pe care-i ştie tot creştinu-n lumea mare.
E versetul care spune despre Dumnezeu din cer,
C-a iubit cu-atât-ardoare bieţii oameni care pier,
"Că a dat...", suna în mintea-mi, tot mai clar şi răspicat.

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!