Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Mistere

Sus, în 'naltul cerului,
Deasupra Pământului,
Sus, pe bolta cea senină,
Ce de oameni nu-i străină,
Stau de veghe nopți în șir
Neobositele făclii,
Înșirate pe un fir,
Firul de mătase al nopții.
Și cu astfel de mărgele
Perdeaua nopții e țesută;
Ele-s minunatele stele,
Ce stăpânesc zarea tăcută.
Pe Pământ totu-i pustiu
Și cuprins de nemișcare,
Privind sus, pare mai viu
Cerul cel plin de mistere.
Doar Pământu-i adormit
Și-n tăcerea lui absurdă,
Uită de faimosul infinit
Și pare a fi o planetă surdă;
Surdă, adormită, mută,
Dar zarea albastră o înfruntă.
Și-și arată tot ce are
Mai frumos, mai de mirare.
Toate minunățiile
Și miracolele toate,
Le adună cu miile,
Le adună în fiece noapte.
Dar cine să le privească
Din lumea cea adormită?
Cine să le preamărească,
Când e lumea obosită?
Cine dorește a vedea
Minunea bolții – o stea?!
În a nopții grea putere
Și în adânca tăcere?
Cine să cunoască vrea
Și dorește ca să știe,
Poate să privească o stea
Și a ei minunăție.
Dacă-ți trezește interesul
Mai poți afla chiar și restul:
Într-o carte de astronomie,
Găsești informații – o mie;
O mulțime ordonată,
Ca la carte aranjată;
Asta-i o poveste aparte,
Ce e scrisă ca la carte.
Dar în cartea naturală
E-o altfel de-ngrămădeală,
Care-n loc să lămurească
Toate lucrurile-n parte
Și-n loc să le limpezească,
Le încurcă, tot ca-n carte!
Însă totul se descurcă
Dacă ai răbdare multă.
Căci știința așa este,
Nu-i doar o simplă poveste.
E ceva mai complicată,
Dar poate fi descifrată,
De-o minunată ființă,
Ce-i făcută pentru știință.
Omul e ființa care
În taine poate pătrunde,
Omul e-o creație mare,
Nimic de el nu se ascunde.
Fiindcă umana făptură,
De curiozitate împinsă,
Înțelege întreaga natură,
Ce se recunoaște învinsă.
Însă nu-n totalitate,
Ci numai în mică parte.
Căci natura își păstrează
O parte din a ei putere
Neînvinsă, dar treptat cedează,
Spre a omului plăcere.
Și când totu-i cunoscut,
Omul privește satisfăcut,
Cu ochii săi luminoși,
Ai omului ochi frumoși.
Două stele vii, aprinse,
De întuneric cuprinse.
Dar în bolta cea cerească
Minunea pare să crească.
Cu cât ceru-i mai cunoscut,
Cu atât ne ascunde mai mult.
Dacă ceva s-a lămurit,
Apare altă taină mai mare;
De și aceea s-a limpezit,
Apar multe alte semne de-ntrebare.
Natura ne demonstrează
Că multe secrete și le păstrează
Mai intacte ca oricând.
Ea ne arată neputința
Omului în fața ei,
Atâta vreme cât știința
Nu dă răspunsuri cu temei.
Căci natura-i mai puternică,
Chiar dacă-i și darnică.
În Univers ea e stăpâna
Și așa va fi întotdeauna!

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Universul

*

Explodează supernove,
Se formează nebuloase,
Se duc multe alte nove,
Stelele se fac frumoase.

Se ivește o cometă,
Cade un meteorit,
Se-nvârtește o planetă,
Lângă ea – un satelit!

Se "văd" multe "goluri negre",
Luminează un pulsar,
Răsare al nostru Soare
Și apoi dispare iar.

Se nasc mii de stele duble
Și milioane de asteroizi
Și omul s-a gândit "umble"
Printre stelele cu cozi.

*

Vorbim despre galaxii,
Le facem metagalaxii,
Iară vorbind de sisteme,
Nu avem de ce ne teme.

Trimitem de pe Pământ
Mesaje aruncate-n vânt,
Spre alte civilizații
Ce-s din alte constelații.

Cunoaștem sistemul solar,
Știm totul despre un pulsar,
Spunem despre orice quasar
vine și pleacă iar.

*

Însă multe noi nu știm,
Iară dacă ne gândim,
Foarte multe întrebări
Așteaptă răspunsuri și completări.

Dar cine să le răspundă?
sunt mult prea dificile!
Iar pe-a nopții dulce undă
Apar niște proiectile.

Ele sunt moderne nave
Din acelea spațiale,
Nu-s deloc niște epave
Ce nu fac două parale.

*

Universu' acesta e
Și e plin de mistere,
Iar ca să-l cunoașteți bine,
Studiați-l toți cu mine!

Universu-i infinit,
Capete nu are,
Universu-i nesfârșit,
Nu-i disc ca al nostru Soare.


........................................

*

Poate unii pământeni
Visează la marțieni
Și O. Z. N.-uri visează,
Ce planete cercetează.

Este un basm științific,
Științifico-fantastic,
Un basm despre viitor
Îl vezi la televizor.

Este basm, dar științific,
Este basm, dar electronic,
Este basm de viitor
Și-i fantastic mai ușor.

Pretinde că n-are trucaje
Și ne arată peisaje,
Peisaje de pe alți aștri,
Unde stau extratereștri.

*

Însă acelea sunt doar filme
Despre spațiul nesfârșit,
Frumoase și nostime,
Despre albastrul infinit.

Dar de vezi și adevărul,
Fără pic de ficțiune,
O să crezi că Universul
Nu este chiar ca în filme.

Este negru și închis,
Căci aici domnește noaptea,
Nu-i albastru și deschis,
Așa cum e la noi ziua.

*

Univers – un haos cosmic,
Un pustiu, un neant frumos,
O perdea de întuneric
Întins, măreț și faimos.

Un deșert cu multe case,
Stele – oaze distanțate,
Niște puncte luminoase
Rotunde și-ndepărtate.

Univers plin de mistere
Și de taine mii și mii,
Cufundat într-o tăcere,
Tăcerea adâncă a nopții.

Un regat de întuneric,
Împărăția nopții,
Veșnicia-n spațiul cosmic
Domnește zi de zi.

Univers cu mii de stele,
Ele – adevărate perle;
Un pustiu așa frumos,
Imens, falnic – un colos!

Un mărgean cu multe stele
Înșirate armonios
Pe o salbă de mărgele,
Un peisaj măiestuos.

*

În deșertul atmosferic
Găsești stele mii și mii,
Despărțite de-ntuneric
Prin distanțe și armonii.

Ani-lumină depărtează
Un astru de celălalt,
Depărtează și crează
Probleme la cercetat.

Univers – un hău ciudat,
Plin de stele și aștri,
Universul neîncetat
Crează minunății.

*

Acesta e Universul
Adevărat și real,
Nu vă luați după filmul
Ce-l arată ideal.

El e plin de capcane
Nevăzute, neștiute
Și ascunde secrete multe,
De oameni nebănuite.

Ascunde cu măiestrie,
Cu atenție și migală
Și omul sigur nu poate să știe
Ce-i dincolo de albăstreală.

*

Însă acum s-a mai aflat
Ceva din adevărul adevărat;
Dincolo de zarea albastră
Se ascunde o lume măiastră.

O lume-n expansiune,
Cu stele ce toate vor apune,
Însă altele-n loc vor apărea,
O lume aflată-n continuă schimbare.

În întinderea-i nebună,
Vastă, imensă, nesfârșită,
Ocupă o suprafață
Ce-i enormă, infinită.

El mereu se tot întinde
Și nu vrea să stea deloc,
Se mărește, se extinde,
Ocupă atâta loc.

Un imens laborator
Pentru un cercetător;
Pentru științe spațiale,
Astronomice, mondiale.

.................................

*

Și-n acest spectru stelar
Se formează iar și iar,
Mereu, mereu altă lume,
Ce la rându-i va apune.

Și apar pulberi interstelare,
Prafuri interplanetare;
Organizată-n materie,
Viața-n Univers se-nscrie.

*

Sper că ați aflat adevărul
Pe care l-ați căutat:
Acesta este Universul,
Universul adevărat!

.....................................

*

Toate acestea laolaltă,
Adunându-le-ntr-un vers,
Definesc poezia toată
Prin cuvântul: Univers!!!

poezie de din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cornelia Georgescu

Cosmosul dintr-o privire

Cosmosul dintr-o privire
E-o întreagă amăgire;
Căci tu crezi c-ai văzut tot,
Deși n-ai privit deloc.
Cosmosul crezi că-l cunoști, dar iată
Pe scurt ceea ce ști: o nimica toată!

Se ivesc umbre în întuneric,
Soarele-i un monstru sferic,
Ce dispare și apare,
Apune și apoi răsare;
După nori el se ascunde,
În vest stă să se cufunde
Într-a nopții grea tăcere,
Noapte plină de mistere.

Sus, pe cerul 'nalt, senin,
Strălucesc licurici vii,
Felinare cu venin,
În număr de mii și mii.
Niște surse luminoase
Rotunde și-ndepărtate;
Stele atât de frumoase,
De ani-lumină distanțate.

Și aceste lumini vii,
Naturale ale nopții
Sunt în număr atât de mare
Încât enorm ți se pare.

Și aceste toate stele
Un lucru mai fac și ele:
Ca să nu stea deoparte,
Degeaba, pustii în noapte,
Se-nvârtesc în aiureală
Cu atenție și migală,
După legi precise date,
Toate-nscrise într-o carte,
Marea carte a astronomiei
Ce descifrează tainele
Cu ajutorul științei.
O mare harababură;
Planetă sau rocă dură,
Ce mai atâta tevatură,
Pentru o piatră atâta gură?...

Aici totul se-nvârtește,
Obligatoriu se rotește,
Se mișcă de te-amețește,
Căci orice astru aici pornește
În direcții drepte, strâmbe
Și opuse, apoi rotunde,
Merg înainte și fac tumbe,
Ca-ntr-o casă de nebuni,
În cosmos totul aduni.

Și omul încearcă fără rost
Explicații cu folos;
Să explice-n fel și chip
Universul prototip!

Și-n fond, oare ce contează
Tot ce se realizează?
La ce bun se exploatează
Aștrii ce ne minunează?
Satisfaci curiozitatea,
Aflând astfel noutatea;
Curiozitatea omenească,
Ce nimeni nu poate s-o stăvilească.

Astfel afli într-un cuvânt
Un important amănunt:
Știi că Soarele e-o stea
Și Pământul o planetă,
Luna este și ea
Satelit și nu cometă.

Și toți aștrii îi vezi buni
În doar trei dimensiuni:
O lățime și-o lungime,
Aplicându-le-nălțime;
Și astfel ai obținut
Un astru foarte știut.
Un astru sau o sfârlează,
Oare asta ce contează?
O stea, sau, poate, planetă,
Un meteor, ori cometă,
Poate un meteorit,
Sau mai bine satelit;
Ori o fi cumva pulsar,
De nu-l cheamă quasar?
Sau, probabil, supernova,
"Golul negru", ori, poate, nova.
N-are a face, orice-ar fi
Face parte din aștrii.

Cosmosul dintr-o privire
E-o întreagă amăgire.
Totu-i atât de frumos:
Privești sus și vezi în jos;
Într-un mod misterios
Lumea s-a întors pe dos!

O adevărată aiureală;
Ce să mai înțelegi?...
Că-ți vine amețeală!
Vezi deodată un știu eu ce,
Important pentrue;
Și vrei știi imediat
Ce-i cu astrul observat.

Și astfel se descoperă
O adevărată capodoperă:
Calcule și cercetări,
Precise, cu experimentări!
Definiții, ipoteze,
Teoreme, pioneze...
Demonstrații, descoperiri,
Invenții și năluciri.

Și astfel noaptea nevinovată
Se transformă-n citre toată;
Devine doar geometrie.
Nu-i de ajuns; necesită și chimie,
Fizică, astronomie...

Și deodată, fără teme,
Cerul tot devine semne;
Linii, dungi și punctulețe,
Împrăștiate și răzlețe,
Formând anumite figuri,
Privite din mai multe unghiuri:
Învârtite, răsucite,
În toate felurile privite;
Și din față și din spate,
Pe dreapta sau dintr-o parte,
De sus și apoi de jos,
Mai la stânga și pe dos.

Figuri ce mereu se schimbă,
Căci ele nu stau; se plimbă!
Și oricât ai încerca
Mereu iese altceva.
Pân' la urmă reușești,
Rezultatul îl găsești,
Figura o stabilești,
Însă cum o denumești?

Carul mare, Carul mic,
Stea Polară și nimic...
Mai înaintezi un pic
Și-ai dat peste ceva sferic.
E planetă sau nu e?
Venus, Terra, ori Marte?
Sau cometă poate ar fi
Kohouteck sau Halley?
Vezi acolo constelații
Și roiuri de galaxii;
Descifrezi la puzderii,
Stele, stele, mii și mii:
Steaua Sirius, Alcor, Vega,
Soarele și Andromeda;
Nebuloasa Crabului
Și golurile cerului.

Se vede și Calea Lactee
Cu brațele-i încrucișate,
În spirale aranjate
Și lentilă dintr-o parte.
Ani-lumină nu contează
Chiar dacă le distanțează.
Toate-s puncte mici și mari,
Minunate ca atari.

Și atunci nu-i o amăgire
Cosmosul dintr-o privire?!...

poezie de din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Să lăsăm chestiile astea. Tu ce-ai mai făcut?
Ly: Nimic, ca de obicei.
Lia: Ca de obicei, adică ți-ai petrecut timpul cu Mihăiță. Am sau nu dreptate?
Ly: Cam ai... Totuși, am aflat de la el o mulțime de lucruri interesante despre Terra. Și o studiez în continuare; e o planetă minunată, fascinantă! De abia aștept ajung și eu acolo, deși mai e mult până atunci.
Lia: Destul de mult. Și dacă vrei afli cât mai multe lucruri interesante despre Terra, ar trebui să-ți petreci o bună parte din timp și cu Nis, stai pe lângă el; oricum e el mereu singur și nu-și găsește o ocupație.
Ly: Nis?! Tipul cel înalt?!
Lia: Da, el...
Ly: Și de ce să petrec o parte din timp cu el?
Lia: Pentru că e geograf, de aia. El chiar știe foarte multe despre Terra, mai mult decât oricare dintre noi, de fapt, mai mult decât noi toți la un loc.
Ly: Serios, chiar știe?! Privindu-l, nu pare...
Lia: Ce tot spui?! O părea el aiurit, dar e specialist în domeniul lui, altfel nu s-ar putea...
Ly: Ah, înțeleg... Poateo să-l întreb și pe el câte ceva, dar altădată. Deocamdată, prefer compania lui Mihai.
Lia: Desigur că-l preferi pe Mihăiță... Și el ce mai face?
Ly: El, cu supercomputerul lui... E mereu ocupat.
Lia: Evident, la cât e supercomputerul vostru de mare și la câte informații conține, nu-i de mirare... Dar ce informație foarte importantă a aflat Mihai și vrea să i-o transmită lui Luci? Din întâmplare, nu știi despre ce-ar vorba?
Ly: Habar n-am. Mie nu mi-a spus nimic. De fapt, nici nu l-am întrebat. Poate o să-l întreb, cât de curând.
Lia: Cum vrei...

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Opere de artă vii

Atâtea opere de artă
Ai marilor artiști ai lumii
Prezintă fața minunată
Și gingășia caldă a femeii

Chemarea gingaș-a iubirii
Se vede-n artă peste tot
În florile alese a firii
Și bine le văd cum eu pot

Cea mai gingașă ființă
A omenirii e luată
Și e transpusă cu credință
În arta fină prelucrată

Și chipul gingaș al femeii
În artă parcă e o țintă
Spre ea se-ndreaptă și ateii
Pe orice credincios l-ncântă

În arta fină literară
Femeia-i cea mai asaltată
Cu chipul gingaș— să ne pară
Că ea pe veci e mai curată

Și în scluptură ea deține
Rolul prim de exprimare
Cu însușirile-i divine
Dar adormită astăzi pare

Deși în artă par reale
Nimic nu-i viu ci totu-i mort
Sunt doar închipuiri azi goale
În unic strigăt peste tot

Aceasta-i arta omenirii
Atât de gigașă dar mută
Sub focul gingaș al privirii
Ea doarme și nu te ascultă

Și tace tace— nu-i cuvânt
Și nici umblet să o descrie
Nu își ia din loc avânt
A ei făptur㗠nu e vie

Dar este unul ce din artă
Făcu un sens și o menire
știe dar planeta toată
Căci El lucrează din iubire

Viața— El doar a creat
Și rândunica aici și zborul
Băiatul scump și minunat
Ursul cerbul și cocorul

Și fata tânără fecioară
Aici— e gingășia-ntruchipată
Ce-ți smulge a ta inimioară
Cu-a ei ființă minunată

Dar toate iată aici sunt vii
Și ele viața o trăiesc
De multe nici astăzi nu știi
Dar ele totuși se găsesc

Aceasta-i arta Celui care
Ne-a plămădit cu mâna Sa
Și noi suntem a Lui lucrare
Ce i-am furat chiar inima

Isus Hristos e Creatorul
Cu Tatăl Sfânt cel Prea Înalt
E Cel— ce a zidit izvorul
Și apa— pentru omul însetat

Artistul Sfânt din infinit
Ne-a dat întregă gingășia
C-a Lui pe veci ne-a socotit
Să-i fim de-a pururi— avuția

A Lui e arta și iubirea
A Lui e viața pe pământ
Iar omu-i este moștenirea
Căci El— e-al Tatălui Cuvânt

El e Meșterul Cel mare
Prin care totu-a fost creat
Și lună stele om și soare
Și văzul care ni s-a dat

Idee praf și vârf de munte
Lumină stâncă și talaz
Cu omul viu ca să-l înfrunte
Pe mare ca și pe-un islaz

Isus Hristos e Adevărul
Și Viața este pe pământ
În El ne este pe veci țelul
Căci e-al vieții veșnice Cuvânt

În El ne-am ancorat și-n El
Ne e-nflorită mântuirea
Isus e unicul nost" fel
De aici de-a îmbrăca iubirea

poezie de (29 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odată ce cunoști pătratul lui Pegas, găsești ușor constelația Andromeda, mai cu seamă că am spus cum δ din Pegas e totodată α din Andromeda. Aproape la șir urmează δ, β și γ din Andromeda; α, β și γ sunt stele frumoase, de mărimea 2. Dintre toate aceste stele γ este cea mai frumoasă, dar numai pentru lunetă. O lunetă cât de mică dedublează pe γ într-o stea mare și una mică, cea mare fiind galbenă și cea mică albastră. Cu lunete mai mari, steaua cea mică se împarte și ea în două stele, astfel că γ din Andromeda, sau Almah, cum i se mai zice, e o stea triplă.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mare este lumea

Ce mare este lumea și totuși... și ce mică
De stai te gândești la o adică
munte și cu munte pot să se întâlnească
Darămite om cu om să nu se regăsească!
Cineva de Sus pe toate le gândește
Chiar dacă viața sa, omul și-o plănuiește.
Cel Cineva de Sus pe toate le așează,
Și tot ce-i pe pământ, cu grijă le veghează.
Și ce ți-i scris în "carte", sau ce-ți este sortit
Așa ți se întâmplă, de-i frumos sau urât.
le primim pe toate, fără căutăm,
Răspunsuri la-ntrebări ce nu le dezlegăm.
Că tot ce e de Sus și ne este sortit,
E de la Dumnezeu și e... binevenit.

poezie de (27 august 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Încetați!

Oh, voi, oameni însetați
De a focului putere
De pustiuri și tăcere,
Încetați, voi, încetați!
Ori văzând cum lumea piere
Pentru voi e o plăcere?!

Vreți treceți în neființă
A omului conștiință?
Terra, frumoasa planetă
S-o distrugeți c-o rachetă?
Vreți faceți un dezastru
Din Pământul nostru albastru?!

Catastrofa de-o iubiți
Și de vreți apocalipsul,
Vreți la luptă porniți,
Ca să vedeți paradisul
Și să vă-nfăptuiți visul?

Prea bine! De asta doriți,
Puteți s-o înfăptuiți!
Cerul albastru, 'nalt, senin,
Voi îl umpleți de venin!
Nori negri și fumurii,
Furtuni grele, cenușii,
Ridică-n văzduh nisipul,
De Pământ se alege praful!
Tot se apropie de sfârșit,
Lumea parcă a înnebunit!

Susțineți că este știință
Să treceți în neființă?
A omului născocire
Prin înalta sa gândire...

Dacă mintea poate concepe
Și de creierul percepe,
De oricine se pricepe,
Atunci... toată astă scofală,
Gândind bine, e-o aiureală!

Dar mai bine-i să-ncetați,
Căci prea rău vă înșelați!
Nu vrem arme nucleare,
Nici pregătiri militare!
Nu vrem bombe atomice
Și nici arme cosmice,
Terestre sau chimice!

Nu-ngropați în întuneric
Prin dezastru neutronic
Tot ce s-a realizat
Pe Pământul nostru drag.
Noi nu vrem poluați
Atmosfera, cerul, marea,
Vrem numai să încetați,
ne ascultați chemarea!

Dacă atomul este bun,
Nu faceți din el un tun;
Folosiți-l cu știință,
Să fie de trebuință,
Să dea lumii energie,
Așa cum scrie-n chimie.

Arme noi voi căutați,
Pământul -l terorizați?
Vă gândiți doar la putere
Și priviți cum lumea piere
Fără pic de milă pură,
Ci doar plini de multă ură?
Nici un pic de dragoste
Nu există pentru voi,
Sentimente, liniște,
Le-ați aruncat la gunoi?

Și-n loc să vă dezarmați,
Tot la moarte condamnați!
Asta-i o mare prostie
Lipsită de omenie.

Dar de gândiți doar la omor,
Ce lăsați pentru viitor?...
Numai praf, pulbere, scrum,
Urmate de mult, mult fum?

Civilizația omenească
Voi visați să se sfârșească?
Vreți Pământul un pustiu,
Ca un deșert străveziu?
Lipsiți fiind de manieră,
Vreți -l transformați în seră?

Puneți mâna pe creion,
Calculați cu dușmănie
Și apăsând pe un buton,
Voi operați cu mândrie?!
Trageți simplu de-o manetă,
Declanșând mica rachetă,
Ce totul poate preface
În țepi, pulberi, scrum și ace?!

Pământul îl bombardați,
În aer îl aruncați!
Și asta vă face plăcere,
Căci ați câștigat putere!
Însă când Pământul piere,
Nu există nici putere!
Căci de tot s-a dus, s-a dus;
Iar de totul ați distrus,
Nimic nu ați câștigat,
Ci degeaba ați lucrat!

Dar mai bine încetați,
Căci prea rău vă înșelați!
Noi vrem lucrați cu știință
Pentru oameni, conștiință;
Și-n slujba omenirii,
Nu-n scopul distrugerii.

Cu un simplu avion
Și cu un banal buton,
Cu-a voastră creație
Distrugeți o civilizație?

Vreți puteri politice
Cu arme balistice?
Credeți că astfel câștigați
Tot ceea ce voi doriți?
Toate câte le visați
Astfel n-o să dobândiți!

Rachete intercontinentale
Pe pământ, aer și sol,
În armură și cu zale
Le desfășurați în zbor.
Și vreți pentru viitor
Să fie mai multe în zbor?

Faceți noi antrenamente
Pentru alte armamente
Și mai distrugătoare,
Pe pământ, ori zburătoare.
Întemeiați noi cercetări
În sectorul defensiv,
Pentru a avea întăriri
În momentul decisiv.

Și astfel a-narmării cursă
Continuă la nesfârșit;
Dintr-o inepuizabilă sursă,
Pe un drum lung, ce-i infinit!
Invadați țări subjugate,
Popoare nevinovate,
Tot în cale devastați,
Ucideți și devorați.

Și o nouă armă ați descoperit,
Căci laserul acum s-a ivit,
Puterea din nou ați găsit!
Laser – arma viitorului,
În centrul omorului?

Arma cea distrugătoare,
Raza cea ucigătoare,
Care tot ce întâlnește,
Pe dată, pe loc topește.
Rachetă ori satelit,
Laserului nu se opune,
Căci, distrugător vestit,
El pe dată le răpune,
Fiindcă este iscusit.

Și-narmarea nu se oprește,
Ci din nou la start pornește...
Dar mai bine-i s-o stopați,
Opriți, oameni! Încetați!!!

poezie de din În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Idee abstractă - sau Adevărul

adevărul
unde-i oare
și ce este pe pământ
e-o idee
un cuvânt
ce e adevărul oare
e-o privire mai abstractă
sau
ce este adevărul

mulți
au căutat -l prindă
în imagini și-n idei
mâna
însăși să-i întindă
încrezându-se în ei

adevăru însă
nu-i o umbră
nu-i un mit
o idee ce perturbă
tot ce-n suflet
s-a trezit

nu-i o floare
adevăru
s-o iei tu oricum voiești
fermecat de gingășia-i
s-o expui
azi în ferești

dacă vrei
în adevăr
adevăru -l pătrunzi
știi dar

adevărul
e-o Ființă
e un Duh
numai El are putere infinitu -l supună
-mpletească cu idei tot ce are aici suflare
El Cuvântul ce adună
tot
căci tot ce este
e a Lui lucrare

Creatorul
doar a spus
Eu sunt Calea și-Adevărul
și El este
chiar Isus
multora fiind El țelul

doar Isus a îndrăznit
susțină sus și tare
pe pământ jos am venit
pentru om
fiu salvare

doar Isus a susținut
că El
este Adevărul
altul nimeni n-a-ndrăznit
căci Isus
rămâne țelul

ca Isus nimeni n-a fost
ajute omenirea
să-i ofere
aici rost
susținând

e iubirea

adevărul
și iubirea
se interpătrund
și ne cer
neprihănirea
căci
cu toate se ascund
în Isus Hristos Mesia

El
e Adevărul Sfânt
e-a Lui
Dumnezeu Cuvânt
căci Lumina și Adevărul

ni s-au dat
doar în Hristos
El e Viața și Adevărul

acest lucru
Evanghelia-l susține
cea mai scumpă carte ce s-a scris
vreodată pe pământ
căci a ei învățătură
și azi este în vigoare
inserată în Scriptură
și-a ei
tainică valoare
nu e
de pe acest pământ
ci-i venită
din Cuvânt
Fiul Celui Prea Înalt
El
Salvarea omenirii
și azi
încă prin credință

poezie de (27 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Acum însă, spune-mi, ce altceva mai ești, în afară de astronom șef, elev al domnului profesor Manea, preferatul domnului director, matematician, proiectantul navei și unul dintre constructorii ei?
Lucian: Chiar te interesează, sau de ce mă întrebi?
Lia: Din simplă curiozitate, dar dacă nu vrei -mi spui, n-am insist.
Lucian: Nu sunt decât matematician. Care ți-e verdictul?
Lia: Matematician? Asta știam deja. Dar ce altceva?
Lucian: Matematician și nimic altceva, cel puțin deocamdată, din câte știu. De ce ar trebui să mai fiu și altceva? Nu înțeleg... Ce altceva ai vrea să mai fiu?
Lia: Nu ce-aș vrea eu să mai fii; ce altceva mai ești în realitate?
Lucian: Nimic. Poate doar un Don Juan, nu-i așa? Sau poate un Casanova?
Lia: Nu-i nevoie -mi amintești de impresia pe care o am despre tine, nu crezi?!
Lucian: Și ce se întâmplă dacă sunt numai matematician? Nu e oare de ajuns?
Lia: Ba da, poate e suficient. Credeam doarai mai fi și altceva.
Lucian: Regret, altceva nu mai sunt, decât doar Enka Lucian, dacă-ți convine.
Lia: Păi, tocmai asta nu-mi prea convine mie, că ești chiar acel Enka Lucian a cărui faimă este de mult recunoscută în întreg Institutul și nu se limitează doar la Institutul nostru, însă se paren-am ce face. N-am de ales; sunt nevoită accept ideea că-mi vei fi coleg. Mă întreb numai la ce oare e nevoie de un matematician într-o misiune spațială importantă?
Lucian: Nu se știe niciodată. Poate că totuși e nevoie și de un matematician ca mine, oi fi și eu bun la ceva, poate că vă voi fi de folos vreodată, mă mai pricep și la multe alte mărunțișuri, nu doar la calcule matematice.
Lia: Mărunțișuri? Cine are nevoie de mărunțișuri?
Lucian: Într-adevăr, oare cine?! Oricum, în spațiu, uneori e nevoie și de matematică, printre altele.
Lia: Probabil...

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Zâmbiți, vă rog

Ne stresează piramida
Care pare mai înaltă,
Și obida ca omida
Sastisite stau în haltă

Unde este impiegatul
ne miște de pe șine?
Când fac mâțele șpagatul,
Moare lumea de rușine

Asta-i: nici o bucurie
Neplătită îndeajuns
Când mi-aduc aminte mie,
Nu mi-a stat bine nici tuns

Lăsați gluma la o parte
Domnilor, cât mai e timp
Cumpărați rapid o carte
De intrare în olimp!

Spuneți-mi că nu se poate
Și întorc lumea pe dos
Cine n-o să dea din coate,
O să dea din gură fără de folos

Ziua când îți rupe graba
Lumea haina pe din dos
Mai bine stai degeaba,
Decât lucrezi fără folos

Priviți la băiatul acela cuminte
Cum se uită la noi de sfios:
El l-a învățat pe Arvinte,
Să-și lege pantalonii mai jos

Și la urma urmei, dacă
Am ajuns de tot povară
Numai vorbele de clacă,
Nu ne scot din baltă-afară

Cine otrăvește mărul
Nici nu știe, nici nu-i pare
Rău, dacă ne cade părul,
Ziua în amiaza mare

poezie de din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imigrant

E devenit aproape o rasă
Făr' de culoare definită.
"Exterior" îi este ispită...
S-a săturat, de viață "trasă".

Visează sigur motivat,
Câștigu-i doar mulțumitor.
Își face plan de viitor...
De unde e, s-a săturat!

Nimic nu vrea, nu mai îl leagă.
Renunță fără clipească
La neam, la țara strămoșească;
Nu o mai vrea, nu-i mai e dragă.

Își vinde tot și pleacă-n lume
Căci fiu de neam, este hulit.
N-are nimic, chiar de-a muncit...
Nu-i dintre fortunați, nu-i nume.

Ajuns "aiurea" nu-i ușor,
Muncește mult, de se spetește.
Adună un pic, dar reușește...
Nu-i fericit, dar are spor.

Îi e dor de țară, sau de-o rudă,
Dar timpul trece, uită-ncet.
E drept, trăiește sobru, ascet,
Ban se câștigă greu, cu trudă.

Vine pe-acasă tot mai rar,
Pentru cutume, ce-a lăsat.
Prietenii l-au și uitat,
E ruda, ce aduce dar.

Are mâini roase de la muncă,
Dar are casă și mașină;
Putea să stea, el n-are vină...
Acasă-s hoți, știu doar poruncă.

De ce-i mai bine în altă parte?
De ce, noroc, au numai curve
Și n-are cine să-i perturbe!?
Ne pierdem neam... ne dorim moarte!?!

poezie de (30 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Goethe

Cu cât are mai multă eleganță în mișcări, cu cât îi e vocea mai sonoră, cu cât ființa lui arată mai multă stăpânire și măsură, cu atât e mai desăvârșit. Dacă rămâne mereu același, cu cei mari și cu cei de jos, atunci nu mai e nimic de adăugat, nu-l poți dori altfel. Să fie rece, dar înțelegător; ascuns, dar înțelept. Dacă în fiecare clipă a vieții sale știe să își domine manifestările exterioare, atunci nimeni nu-i mai poate cere nimic altceva și tot ce mai are în el sau în jurul său – aptitudini, talente, bogăție – toate par a fi accesorii.

în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona NituSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Nu-i nimica mai presus

Niciodată nu s-a scris
Altceva mai de valoare
ne ofere-n Paradis
Chiar viața viitoare

Niciodată pe pământ
Altceva nu s-a mai dat
Ca al vieții viu Cuvânt
Pentru sufletul curat

Nu-i nimica mai presus
Ca și scrierile sfinte
Ce ni-l pun azi pe Isus
Nouă iată înainte

Evanghelia cea vie
Cartea Sfântă a lui Ioan
Ne transferă-n veșnicie
Din prinsoarea lui Satan

Căci Isus Hristos Mesia
Ne descrie aici cărarea
S-avem viața — veșnicia
Mila sfântă și-ndurarea

Și această Carte vie
Ni-l arată pe Hristos
Orice om aici să știe
De ea s㠗 aibă folos

Niciăeri și nicunde
Altă carte nu există
Și-n inimă nu-ți ptrunde
Numai ea — aici rezistă

Evanghelia iubirii
Cartea Sfântă a Lui Hristos
Pe drumul neprihănirii
ne ia de aici de jos

Evenghelia aceasta
Ni-l arată pe Isus
Ce ne vrea în lumea asta
Ca popor — unic supus


Și Ea iată ni-l descrie
Pe Isus ca Dumnezeu
Ce-a creat lumina vie
Omul fiind — fiul Său

Doar aici ni se arată
Hristos e Învierea
Și e calea cea curată
Să obținem înfierea

Să fim fii de Dumnezeu
Pentru viața viitoare
Despărțiți de tot ce-i rău
Prin Isus s-avem salvare

Nici-o carte sau ființă
Altu n-a mai susținut
Că în ceruri prin credință
Omul — va avea un scut

Evanghelia iubirii
Nouă ni s-a oferit
Pe cărarea mântuirii
A fi omul fericit

Cartea aceasta ni-l arată
Pe Isus ca blând Păstor
Cel cu inima curată
Să-i fie un slujitor

Și aici ni se vorbește
Despre Uș㠗 de Lumină
Credința ce mântuiește
Într-o dragoste deplină


Aici vedem Creatorul
Despre Tatăl — despre Sine
Vorbind — cum și-nalță dorul
Omul — pentru a trăi mai bine

Doar aici Isus ne spune
Tatăl după cum viața
O are — o iată-n Sine
Și Fiul în lumea asta

Are viața — ca oricine
În El Însuși se încrede
Slăvile de sus Divine
le aib㗠tot ce vede

Nicăieri nu se arată
Hristos în așa lumină
O excepție e dată
Apocalipsa — sora ei Divină

Doar Hristos este Lumina
Viața e și Adevărul
Păstor pentru todeauna
Fericirea — și e țelul

Pentru cei ce sunt lumină
Și trăiesc în Adevăr
Căci în patria Divină
Vor a vieții sfânt mister

Evanghelia iubirii
Ne e țină și chemare
Căcile neprihănirii
le avem în ascultare
02 martie 2018 cluj ninge și e frig

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dracul, în linii mari

e ceva ce nu se manifestă
decât prin contradicții.
acest ceva nu este divin,
căci pare lipsit de rațiune,
nu este uman,
căci e lipsit de inteligență,
nu e drăcesc, căci nu e binefăcător,
nu e îngeresc,
căci arată plăcerea răutăcioasă
de a produce oarecare rău.
Napoleon era demonic,
ducele de Weimar era demonic,
doar Mefisto nu era demonic,
căci era o ființă mult prea negativă,
dracul e inteligent ca filosof,
dar, cam mărginit, în soluții
și s-a apucat dracul facă treabă
a ajuns pună mâna pe cărți
dinadins s-a transformat în om
scoată rodul omenesc din toată răutatea,
mai întâi, a împelițat cuvântul
cel dinainte de veci în firea omenească,
apoi s-a împrietenit cu omul
sau cu forțele drăcești din om
diavolul pierde dacă omul e năzdrăvan
când omul ajunge la dracul cu cărți
el trebuie -l gonească și de acolo
și să-i ia cărțile din mână
doar omul a știut să-i preia
și să-i umanizeze mai toate rosturile
luându-i cărțile din mână
dracul a rămas să stea ca și fără rost,
undeva prin țara nimănui,
adică pe la hotare
dar, așa izgonit de peste tot din lume,
de ți-e mai mare mila
el știe dintr-o dată să se întoarcă
în inima lucrurilor
și dacă nici asta nu e ispravă de drac,
înseamnă că nu există de fel diavol în lume

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hans Christian Andersen

Toate jucăriile erau drăgălașe, dar cea mai drăgălașă era o fetiță care stătea în ușa castelului; era făcută și ea din hârtie, însă avea haine frumoase și pe umeri o panglică subțire și albastră, chiar ca o broboadă. Pe broboadă, drept la mijloc, era o stea strălucitoare, cât fața ei de mare. Fetița stătea cu brațele ridicate, fiindcă era dansatoare și își ridicase și un picior, dar așa de sus încât departe soldatul de plumb nu vedea unde-i și credea că fata are ca și el numai un picior.

în Soldățelul de plumb
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Cele mai frumoase povesti de H.C. Andersen cartonat" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -49.90- 32.99 lei.
Cornelia Georgescu

Păși temător spre curtea casei sale. Înainte de a deschide poarta, privi puțin în sus. Pe cerul senin, stelele sclipeau palide, mai mult din cauza luminilor din oraș; la Institut se vedeau mult mai bine. Oricum, Lucian le recunoștea cu ușurință pe fiecare în parte, doar era astronom, ba, pe deasupra, chiar și șef. Dar oricât de cunoscute i-ar fi fost, tot îi fascinau privirea visătoare, care le cuprindea de fiecare dată cu drag. Și chiar dacă era doar o iluzie, lui i se păreau mereu altfel; niște punctulețe timide, ce brăzdau bolta cerească. Existau; deci, trebuiau explorate, atât cât se putea, atât cât permitea tehnologia existentă în acel moment.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când așteptarea-i lungă...

Poate gândiți, atunci când așteptarea-i lungă,
dușmanul poate veni vă străpungă
Dar nu uitați că planul divin se împlinește
Că-n ceasul hărăzit ajutorul potrivit sosește.

Frământat e sufletul – se vede pe față
Iar înaintea voastră vedeți numai ceață
Dar știți ce urmează după ploaia cea densă:
Un soare ce-aduce o strălucire imensă.

Încrederea din voi n-o lăsați să se stingă
Atunci când întristarea vine vă atingă
Răspuns favorabil, bine-nțeles, veți primi
Puteți liniștiți umbla, puteți liniștiți dormi.

Nu dați ocazie celui rău celebreze,
Să vadă că nădejdea-n voi poate să-nceteze
Priviți chiar acum la experiențe din trecut
Când dorul vostru-aprins a fost satisfăcut.

V-a dezamăgit Stăpânul vostru vreodată
Când problema a fost minoră sau complicată?
Ați văzut intervenția Lui miraculoasă
Și-ați constatat că El, niciodată, nu vă lasă.

Uneori așteptarea pare că-i întârziere
Sau gândiți că Cerul vrea să păstreze tăcere
O, înlăturați ezitarea din inima voastră
Căci veți gusta minunea și rezolvarea măiastră.

Când taina răbdării dispare și nu mai e pace,
Cânt tot ce-ați realizat parcă se desface
Vedea-veți lumina ce la orizont apare
Și-atunci veți înțelege ce-nseamnă așteptare.

Poate vă-ntrebați de ce nu răspunde Dumnezeu
Când aveți atâta nevoie de El pe traseu
Dar El, chiar acum, lucrează fie-mplinire
nu vă-ndoiți, nicicând, de sfânta-i iubire.

Nu-n zadar înălțați mâini curate spre Paradis,
Nu-n zadar parcurgeți, în Carte, tot ce e scris
Toate stările doar spre încredințare converg:
binecuvântări de sus, nicicând, nu se șterg.

poezie de din Nuanțe stelare (28 noiembrie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Te visez

E noapte iar și-n cel adînc al nopții
E trist și norul ce-adoarme sus pe cer,
Și munții falși ce-nșiruie-o poveste
Adorm pe veci în cel uitat mister.

Iar cea cîndva mai galbenă ca ceara
Nici nu privește-n jos peste păduri,
Căci adormită e în taina nopții
Ca o prințesă-a lumii în conduri.

Iar ceața nevăzută-a sorții negre
Întinsă pe pămîntul otrăvit
Mă face roaba unei dulci himere,
Iar tu rămîi un zeu în asfințit.

O frunză verde stă-n creangă nemișcată
Și creanga grea s-atîrnă de copac,
Iar valul argintiu le-mpodobește,
Și eu, privind, ascult, gîndesc și tac.

Privirea ta de-o claritate rece
În ochii mei în taină strălucea,
Dar noaptea a rămas la fel, tăcută,
C-un gînd feeric și pustiu în ea.

poezie de (2008)
Adăugat de Natalia PopusoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

O carte – o poveste

Citesc din cartea scrisă pentru mine...
Povestea noastră poate fi uitată?
Mă săcăie - ceva nu este bine,
E-o parte, undeva, necercetată.

fi greșit ceva la începuturi?
fi-nceput ‘nainte de prefață?
Nu, n-am greșit, iar primele săruturi
Au fost mult mai târziu, spre dimineață.

‘mi-erai în brațe, am dansat sub lună,
Pe-o muzică-n poveste derulată...
Citesc din carte... e atât de bună!
Nu are lipsuri. Nici "A fost odată".

Și-atunci? Cum pot uit o carte care,
Ajunge la final, fără-o furtună?
Ar fi a frumuseții profanare:
O viață de poveste, împreună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteHans Christian Andersen

Într-o bună zi s-a gândit el să se urce și în cer cu oglinda, ca să râdă de îngeri și de Dumnezeu. Dar cu cât se urca mai sus în văzduh, cu atât oglinda tremura și se strâmba și de-abia mai putea s-o ție; s-a urcat tot mai sus și mai sus și oglinda s-a strâmbat așa de tare și a tremurat așa de cumplit, încât i-a alunecat din mâini, a căzut pe pământ și s-a spart în mii și milioane de bucăți. Dar acum oglinda a pricinuit nenorociri și mai mari, fiindcă unele bucăți erau cât un fir de nisip și au zburat duse de vânt peste tot pământul și au intrat în ochii multor oameni și cei cărora le intrau în ochi cioburile acestea vedeau toate lucrurile schimonosite, sau nu mai gândeau acum decât sucit și întortocheat, pentru că aceste cioburi păstraseră toate puterile rele pe care le avusese oglinda întreagă.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este mesajul care se ascunde în ochii unei vipere? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!