Ciocoii politicieni

Ciocoii politicieni, au fost şcoliti in alte vremi,
Foşti politruci, foşti activişti, se dau astăzi capitalişti...
Din mari intenţii declarate, ei le-au bulibăşit pe toate,
Şi-n sărăcie ne-au adus, făcând, spunând, ce au de spus.
Politica o fac cu banii, strânşi cu mult chin de toţi sărmanii ;
Au secretare, limuzine şi toţi se vor oameni de bine!
Se ceartă intre ei ca chiorii, cu-atâta sârg că-ţi dau fiorii,
Iar ţara au lasat-o baltă, cu multe biruri şi indatorată.
Nu au obraz, nici vreo ruşine, ne mint pe tine şi pe mine...
Cum că va fi cândva mai bine!
Toţi, deputaţi şi senatori, nişte-nbuibaţi şi nişte trădători,
Toacă bugetul în neştire, fară să dea vreo mulţumire
Poporului ce i-a votat... pretind că au de redactat
Vreo lege cum au mai făcut şi camarila au satisfăcut.
Poporul rabdă că-i recesiune, al lor salariu e-n ascensiune...
Au privilegii, pensii şi diurne, fond forfetar ( ca de pe altă lume! )
Cu ei n-avem nici o speranţă, să ţină ţara-n vreo balanţă,
Oportunişti şi infantili, se poartă ca nişte vechili...
Fabrici, resurse au vândut şi-astăzi trăim din împrumut,
Toţi, fară de excepţie, sunteţi pentru popor decepţie.
Aţi merita un Ţepeş să v-adune, in Bărăgan ca-n vremurile "bune"...
Cu palmele să câştigaţi tainul şi poate aţi comensura veninul,
Cu care-aţi otrăvit acest popor... Ruşine să vă fie, porcilor!!!

parodie de Nelu Preda (8 mai 2012)
Adăugat de Nelu Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza buclucaşă

Nuţi şi cu frunzuliţa
Vâlvă fac, ea ne zâmbeşte,
Nu se sperie domniţa,
Toacă banii cum pofteşte.

Nu conteaza că e criză
Şi bugetu-i pe butuci,
I-a făcut pe toţi remiză,
Fac la gură toţi clăbuci.

Spumegă rău cârcotaşii,
Este mare tărăboi,
Se dau mari, toţi fac pe aşii
Şi cu Nuţi dau război.

Astfel, fără nici un chior,
Nuţi-şi face promovare,
Mai aruncă un oscior
Cârcotaşilor mâncare.

Clar, "succesul" o să iasă,
Frunza o-nghiţiră toţi,
Cârcotaşii cad în plasă,
Latră ca nişte roboţi.

Frunza şi cu beţişorul
Varsă valuri de cerneală,
Cum deschid televizorul
Toţi se iau la păruială.

Toată noaptea, toată seara,
Ziua în amiaza mare
Frunza dur o scuturară,
Am ajuns la disperare.

Teamă-mi e să mai privesc
În dulap sau frigider,
S-ar putea ca să găsesc
Frunza stând în raft stingher.

Toţi o toacă şi-o condamnă
Frunza asta-afurisită,
Trag nădejde că la toamnă
O să cadă ruginită.

poezie de Mariana Dobrin (2 august 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi văzut vreodată?

Aţi văzut vreodată
Nişte tigri zburători?
Sau vreo capră care
S-ascunde printre nori?

Aţi văzut vreodată
Un şoarec cât un om?
Sau vreo vacă care
Se urcă drept în pom?

Aţi văzut prasade
Cum se coc pe tei rotat?
N-am văzut nici eu, desigur,
Dar aşa v-am întrebat.

poezie de Cornel Banari (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Cornel Banari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada politicienilor mioritici

"Puşca şi cureaua lată",
Ce săraci eraţi odată!
Astăzi, toată lumea ştie,
Cum v-aţi scos din sărăcie.
Singura preocupare
Este pentru-nscăunare.
Toată ziua –hai la vot!
Şi apoi vă doare-n cot.
Cu un mic şi cu o bere
V-aţi făcut stăpâni pe miere,
Cu discursul mincinos
Aţi pus mâna pe un os.
Şi aşă, din an în an,
Osu-a devenit ciolan.
Pentru el, ca nişte fiare,
Aţi ajuns la-ncăierare.
V-aţi organizat în găşti,
Iar pe noi ne luţi de proşti,
Numai buni de jumulit,
Despuiat şi umilit.
Zeci de taxe-aţi inventat
Şi nu v-aţi mai săturat.
Vă-ngropaţi în saci de bani,
Parc-aţi trăi mii de ani.
Pe buget v-aţi năpustit
Până l-aţi secătuit
Şi-n prăpastie ne-aţi dus,
Ţara-n coada lumii-aţi pus.
Mi-e ruşine că trăiesc
Pe pământul românesc.
Vă blesteme Dumnezeu
Pentru tot ce-aţi făcut rău!
Ne-aţi lăsat copiii goi,
Trăiţi bine numai voi.
N-avem slujbe, n-avem case,
Doar la voi sunt cefe grase.
Sufletul ne-aţi mai lăsat,
Astăzi ne impozitat,
Dar nu este prea târziu,
Diabolici, cum vă ştiu
Şi pe suflet să luati bir,
Zău, că nici nu mă mai mir.
Rătăci-v-aţi pe pustiu,
De voi nu mai vreau să ştiu!
Ce-aluat o fi în voi?
Ce plămadă şi ce soi?
Nici satane, dac-aţi fi,
Parcă nu ne-aţi chinui
Cu atâta-nverşunare,
De ne-aţi dus la disperare.
Genocid e-n toată ţara!
Nu ştiu cum vom trece vara?
Zău, sunteţi descreieraţi!
Dac-o să ne lichidaţi,
De la cine mai furaţi?

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, ţara mea frumoasă

Vai, ţara mea frumoasă, bogată Românie,
Ce ai trecut prin veacuri, cu stimă şi mândrie!
Şi s-au luptat vitejii alor tale neamuri
Să-ţi apere pământul şi fiinţa, şi să-ţi aducă glorii!

Acum eşti umilită, eşti scoasă la mezat
Duşmanii dinăuntru te-au sacrificat,
Au jefuit şi au vândut a ta bogăţie,
N-a mai rămas nimic, din a ta faimă, Românie!

Duşmanii cei de-aici, ce cu impostură îşi zic români,
Ţi-au secătuit averea, muncită de bătrâni,
Uzine, fabrici, pământul şi petrolul au fost înstrăinate,
Şi peste tot în ţară se-mparte nedreptate.

Pădurile se taie, se fură în disperare,
Când cu buna ştiinţă legea nu se aplică,
Rămâne în urmă un dezolant pustiu, şi se explică:
De ce ecosistemul se distruge, şi fauna dispare?

Românii pleacă afară, slugi la străini
Ca să-şi câştige pâinea pentru ai lor copii
Rămân familii dezmembrate,
Şi te apucă un fior,
Când vezi atâta nepăsare,
Că n-ai în ţara ta un viitor.

Pe străzi domneşte teama de criminali, violatori şi hoţi
Bătăi şi violenţe la orice colţ le întâlneşti
Nu mai ai siguranţă
Şi liniştea n-o mai găseşti,
Când legea este slabă
Şi nu e pentru toţi.

Clanuri de interlopi
Se bat în ţară pentru teritorii,
Ca, din prostituţie şi droguri,
Să-şi ridice adevărate imperii.
Poliţia-i veghează,
Dar nu ca să îi prindă,
Ci isonul să le ţină,
O mâna să le-ntindă.

Corupţia în ţară s-a metastazat,
Tentaculele ei au sugrumat
Mai toate instituţiile, chiar şi cele de drept,
Ce-au fost viciate de acest virus infect.

Educaţia în şcoală
Devine acum, o vorbă goală,
Când violenţa la copii atinge cote nefireşti
Şi nu găseşti metode, să poţi s-opreşti.

Cultura ne este astăzi un lucru străin
Tot ce înaintaşii noştri ne-au lăsat să ştim,
Este dat uitării, şi este schimbat,
Cu o pseudocultură, cu tot ce-i deformat.

Personaje dubioase şi show-uri de doi bani,
Populează audio-vizualul, de ani şi ani
Asişti la paradigme bizare, şi te-ngrozeşti
Când vezi cum unii consideră virtutea fără folos
Şi vor să schimbe lumea, s-o întoarcă pe dos.

De acest haos şi atâta disperare
Voi, politicieni, conducători, nu sunteţi responsabili oare
De dezastrul ce l-aţi orchestrat
Cu o rea voinţă?
Şi nu v-aţi întrebat
De ce acest popor încercat,
Trebuie să-ndure o aşa sentinţă?

Voi, politicieni, conducători,
Vă mai numiţi români,
Când în furnalele nepăsării voastre aţi topit
Speranţa de mai bine, a acestui popor necăjit

Voi, politicieni, conducători,
Vă mai numiţi români,
Voi, când cu cinism
Aţi dat avuţia tării la străini
Pe oarbă servitute, pe un jalnic servilism?

Voi ce aţi făcut averi nemăsurate
V-aţi dat salarii şi pensii îndestulate!
Voi ce nesocotiţi şi batjocoriţi
Triumful tinerilor de la optzeci şi noua,
Voi n-aveţi dreptul să vă mai numiţi români
Ruşine vouă!

Voi, politicieni, conducători,
Voi, numiţi democraţie
Când furaţi şi falsificaţi voturi,
Fără ruşine,
Călcând în picioare, de bună seamă
Voinţa populară
Şi vreţi să veniţi la putere fără legitimitate, fără simţire?

Voi ce în clica voastră, adunaţi în neştire
Oameni necinstiţi şi farsori lacomi de îmbogăţire
Şi când orice promisiune a voastră s-a dovedit deşartă
În voi, poporul mai poate să se-ncreadă?

Români, salvaţi frumoasa Românie!
Nu mai permiteţi furtul, umilinţa şi promisiuni false
Şi nici nedreptăţi să mai fie!
Cereţi legi româneşti, egale pentru toţi şi ferme,
Ca oricine ar îndrăzni să facă rău şi să le-ncalce
Să ştie a se teme!

Puneţi conducători cinstiţi,
Şi adevăraţi români
În fruntea acestui popor
Ca voi şi această ţară, s-aveţi un viitor!

poezie de Gheorghe Alionte (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Vai de ea, săraca ţară!
Tinerii-au plecat afară.
S-a desfiinţat armata,
Cu patriotismu-i gata.
Nu mai sunt azi patrioţi,
Ţara-i plină doar de hoţi.

Amară străinătate
Cu familii destrămate
Şi copiii fără de carte.

Vin străini din multe părţi,
Să ne-ajute - ne spun toţi.
Toţi ne zic – binele-ţi vor!

Vor să-l ia să fie a lor.
Toţi ne împrumută bani,
Ne fac slugă pe mulţi ani.
Un leu îţi dau pe datorie,
Tu le dai înapoi o mie.
Ne fac drumuri asfaltate
Care duc în altă parte.
Ele pleacă de la noi
Şi ne lasă în nevoi.
Au mai fost, demult, romanii,
Hunii, chiar şi otomanii.
Apoi ruşii au venit
Şi în două ne-a-mpărţit.
A făcut hotar din apă,
Prutul, ca să ne despartă.
Pe români i-a dus..., i-a dus...
În Siberia, în sus.
Înapoi, ruşi a adus.
Vrut-au ca neamul să piară
Din frumoasa noastră ţară.
Aşteptam americanii
Dar au revenit germanii.
Iar când timpul va veni
Alţi stăpâni ne vom găsi.

Vai de ea săraca ţară
Şi de viaţa noastr-amară.

Ei ne pun conducătorul,
Nu pe cel ce-l vrea poporul.
Toţi votează cu folos,
Dar din urnă, altu-i scos.
Ajunge conducător
Numai coada de topor.
Căci pădure de români
E temută de stăpâni.
Cu conducători aşa
Ajungi slugă-n ţara ta.
Nu gândesc ei la popor.
Ei gândesc la banii lor.

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ţări...

... sunt ţări incluse-n miliard de aur
a mea e-n tagma miliardului furat
mai sunt şi ţări în care limba e tezaur
în ţara mea nici limbă nu-i nici stat...

există ţări ce au economie
şi-n care toţi au pâine şi la pâine
în ţara mea o neagră sărăcie
ne-a coborât pe toţi la rang de câine

există ţări cu libertatea de-a alege
şi-n ţara mea aceiaşi libertate
am delegat-o hoţilor în lege
şi hoţii judecă şi fac dreptate...

există ţări în care parlamente
alese de popor chiar sunt pentru popor
în ţara mea un grup de (excre)elemente
exprimă numai interesul lor

există ţări cu presa necoruptă
cu opoziţie fără balast şi plaur
în ţara mea mereu se duce lupta
între extremele aceluiaşi balaur

sunt ţări incluse-n miliard de aur
din care vreau mereu să vin acasă
să fac din ţara asta un tezaur
şi colţ de rai
dar hoţii nu mă lasă...

poezie de Iurie Osoianu (7 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum l-ai înţeles mata, l-am înţeles toţi. Nu vorbesc numai de mine. Mă gândesc la ai mei. Niciodată, dar absolut niciodată, nu i s-a făcut nici cea mai vagă aluzie la vreo datorie pe care ar fi avut-o faţă de mine. Nu vezi mata că nu şi-a aranjat "oficial" nici interesele lui? S-a mulţumit să-mi spuie mie ce trebuie să fac, ca să fiu pe urmă întrebată de ai lui: – "Ai ceva scris la mână? Dacă nu, cine-o să te creadă?" M-au crezut toţi, afară de ai lui. Dar, ei aveau drepturi, pe care mi le-au aruncat în obraz mie, şi i le-a aruncat în obraz lui, când nu mai era.

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politrucilor de la Partidul Mişcarea Populară, foşti PDL-işti vopsiţi, care pretind la tembeliziuni că sunt nişte cavaleri fără teamă şi fără prihană

Politruci gălăgioşi,
Ce turnaţi mereu gogoşi,
Faceţi toţi pe caballero;
Fără Băse sunteţi zero!

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (14 martie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de sfârşit

Am multe observaţii să vă
fac, nici nu va trece viaţa şi
voi spune, de ce n-aţi dat
săracilor cărbune. să poată
merge lumea în alt veac?

Nici nu era nimic dacă lăsaţi
să mai consume lumea nişte
pâine şi nu loveaţi în ea ca-n
bot de câine ce muşcă fără
noimă kilowaţi.

Aţi economisit aşa puţin
că uite-acum în galantar se vede
prin zornăitul tragic de monede
c-aţi consumat mai mult pentru venin.

Dar, înainte de a încheia, o
întrebare, totuşi, cea mai
mare, cum nu v-a fost
ruşine de popoare că-ntr-un
târziu vor întreba ceva?

Am multe observaţii să vă fac,
dar nu ştiu dacă azi mă mai
ascultă acei ce-n larma
larmelor ocultă, ne-au
prefăcut într-un popor sărac.

Şi, totuşi, mai încerc să vă
explic nu veţi rămâne numai
la putere.
situaţia stelară vă va cere
sa vă întoarceţi şi la postul mic.

Ce veţi minţi popoarele atunci?
Cum vor veni răspunsurile-n gură
când împrejur va fierbe numai
ură dinspre Eroii amărâtei
munci?

Cum aş putea acum să vă mai
schimb privirea oarbă în privire
vie, ca să vedeţi real, nu-n
teorie, ce face neamul vostru.
Mai e timp!

Treziţi-vă, treziţi-vă acum, priviţi
poporu-n ochi, vedeţi ce spune şi
daţi-i şansa regăsirii bune, a
întoarcerii pe-acelaşi drum.

Acum, nici observaţii nu mai
am,". îmi e de-ajuns să cred, ca
într-o lege, în faptul simplu că
veţi înţelege ce crede pătimitul
vostru neam.

Atâta tot de-ar fi şi pot să
mor, să văd cum se ridică iar
din sine spre-ncredere şi
faptele de bine acest cinstit
şi răbdător popor.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii cenzurate
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste veche

Am încălecat pe cal
Şi-am ajuns într-o poveste
Cum o alta nu mai este
Dela Decebal.

Se făcea că-n lumea dacă
Între marile hotare
Vieţuia unu'-ntr-o stare
Afrodiziacă.

Foarte gras era Vomyllus,
Vesel, şi era în stare
Să-l facă să râdă tare
Chiar şi pe Coryllus.

Cu privirea-i acvilină,
De pe tronul său de rege,
Încerca, se înţelege,
Ca să se abţină.

Dar putea? – cu gura plină,
Povestea cum el cu vărul
Căutaseră-adevărul
Într-o bute plină

Cu un vin adus de-acasă,
Căci la neamul lui din Roma,
Nici tăria, nici aroma,
Nu-i de viţă-aleasă.

Au băut întreaga noapte
S-au distrat, au tot zis "Ave!",
I-au servit vreo zece sclave,
(El a avut şapte.)

S-au spălat într-un thermarum,
Şi-au plecat să viziteze
Roma, să se uşureze
Pe la buzunarum.

Sau, mai bine, în chimir, că
Poartă-aşa ceva la piaţă
Ca să facă la hoţi faţă
După vreo poşircă.

A făcut, cu mintea trează,
Trei afaceri cu romanii,
Că de-acolo-şi face banii:
‘I-aprovizionează.

Cu un Vomyllus în vervă,
N-apuca nici să se-nfrupte,
Râdea regele pe rupte,
Fără vreo rezervă.

Pentru el romanii-s doară
Soldăţoi fără morală;
Tarabostes-ii de fală
Sunt aici, în ţară.

Ei vor doar s-adune lauri,
Tribul lor mult prea războinic
Şi-a dorit rege destoinic
Pe alte coclauri.

Fostau toţi nişte comati
Ce-au plecat demult din ţară
Ca să prade pe afară
Ca nişte pramatii.

Legea tribului străbun e
Ori uitată, ori schimbată,
Căci se uită ca să bată
Popoare mai bune.

Au ei nişte zei, dar banii
Sunt cei la care se-nchină,
Om fi veri, vorbim latină,
Dar ei sunt... rromanii.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cult a devenit incult!

Când omul cult a devenit incult,
Şi pe multă lume el intrigă.
Nu toţi s-au prins că nu-i desculţ,
Mafiotul ce pe toţi hoţii îi strigă.

Cu al său partid fondat în 1991,
Ce are statut de centru-stânga.
Nu mulţi îl priveau ca pe nebunu,
Din filmul românesc Osânda.

Un om cu un caracter jalnic de fier,
Ce nu recunoaşte că-i place.
Politica nu-i deloc murdară pentru el,
De aceea a rezistat de atâta timp încoace.

Nu are obraz, nu are ruşine, şi ne minte,
Că vrea să facă bine, şi multe legi sfinte.
Vadim Tudor ce pe toţi corupţii i-a înjurat,
Iar pentru turul doi el cu Ponta s-a cuplat.

poezie de Ovidiu Kerekes (7 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

A votat poporul

A votat poporu-n duşmănie
Şi avem parlamentari în câmpul muncii,
Câţi oşteni avea Mihai în bătălie,
La Călugăreni, când a luptat cu turcii.

Avotat poporul numai floare;
Mă scuzaţi căci faună am vrut să zic:
Şi penali şi vulpi şi căprioare,
Lei, bursuci şi oameni de nimic.

A votat poporul în neştire:
Femei, bărbaţi şi vârstnici în baston:
Pentru aleşi, confort şi preţuire,
Cureaua să o strângă nea Vasile, Gheorghe şi Ion.

N-au fost uitaţi nici cei care-şi plătiră orţii,
Pe o list'-aparte, specială,
Au fost aduşi forţat la vot şi morţii,
Încât să nu rămână nicio listă goală.

Nu are ţara pentru toţi fotolii,
Dar merită aleşii câte-un tron,
Să le creăm confortul contra oboselii,
Cureaua să o strângă nea Vasile, Gheorghe şi Ion.

Şi-au creat aleşii ministere,
Să ajungă pentru oricare intrus,
Aşa a reieşit după negociere,
Ce mai două-trei sute-n plus?

Maşini la scară, sedii, secretare,
Aşa a vrut poporul... să avem pardon,
Bugetele sunt mari, costisitoare,
Cureaua să o strângă nea Vasile, Gheorghe şi Ion.

Mai dă-o-ncolo de democraţie,
În faţa legii doar nu vreţi să fim egali,
Egalitatea e o utopie,
Aleşii noştri sunt mai speciali.

Legile-s făcute pentru proşti,
Aleşii se-ngrădesc cu alte legi,
Iar tu popor să nu-ndrăzneşti,
Ce ţi se-ntâmplă azi să înţelegi!

Alesii nu au vina că se-îmbogăţesc,
Că şi-au făcut din lege bastion;
Aleşii au doar drepturi, e firesc,
Cureaua să o strângă nea Vasile, Gheorghe şi Ion.

Are poporul ceea ce-a votat:
O viaţă grea... a fost cu ghinion!
Fie poporul preaslăvit, şi-apoi iertat;
Să trăiţi bine!... Nea Vasile, Gheorghe şi Ion!

poezie de Nicu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă parlamentarilor...

Vezi, la oala cu smântână
Cum se-avântă azi, motanul?!
Vezi cum lună după lună,
Toacă bani parlamentarul?!

Vezi flămândul corb cum urlă
Împroşcând mereu injurii?!
Unde-i, unde-i caşcavalul?!
Liniştiţi... îl papă unii...

Vezi? Sunt vulpi pândind în coadă
O greşală, apoi sar...
Sar la gâtu oemnirii
Şi de nicăieri apar...

Toţi vor bani... lichizi... Ori poate
Vile mari în Cotroceni...
Vor maşini.... mulţi cai putere...
Dar teren la Ungureni?!

Opozanţi sau neam integru,
Pentru un ciolan mai mare,
S-au înscris acum vreo lună
La Europarlamentare.

Iar noi, piele doar... şi oase,
Nu avem servici, nici casă,
Poate nu avem ce pune
Pruncilor flămânzi la masă.

Ce ne pasă nouă dacă,
Vulpi sau corbi, ori porci sau lupi,
Cum i-a botezat poporul,
Dorm cu roiul lor în stupi?

Toate trec... Şi-n agonie
Este biet popor român,
Turmă păşunând lumina
Şi mereu fără stăpân...

Se va scrie în istorii
De istoria prezentă...
Biata naţie română
În durere penitentă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă parlamentarilor...

Vezi, la oala cu smântână
Cum se-avântă azi, motanul?!
Vezi cum lună după lună,
Toacă bani parlamentarul?!

Vezi flămândul corb cum urlă
Împroşcând mereu injurii?!
Unde-i, unde-i caşcavalul?!
Liniştiţi... îl papă unii...

Vezi? Sunt vulpi pândind în coadă
O greşală, apoi sar...
Sar la gâtul omenirii
Şi de nicăieri apar...

Toţi vor bani... lichizi... Ori poate
Vile mari în Cotroceni...
Vor maşini.... mulţi cai putere...
Dar teren la Ungureni?!

Opozanţi sau neam integru,
Pentru un ciolan mai mare,
S-au înscris acum vreo lună
La Europarlamentare.

Iar noi, piele doar... şi oase,
Nu avem servici, nici casă,
Poate nu avem ce pune
Pruncilor flămânzi la masă.

Ce ne pasă nouă dacă,
Vulpi sau corbi, ori porci sau lupi,
Cum i-a botezat poporul,
Dorm cu roiul lor în stupi?

Toate trec... Şi-n agonie
Este biet popor român,
Turmă păşunând lumina
Şi mereu fără stăpân...

Se va scrie în istorii
De istoria prezentă...
Biata naţie română
În durere penitentă!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi PSD-iştii sunt oameni de onoare, a spus cu tupeu Marcel Ciolacu, preşedintele PSD, un individ agramat şi cu fracturi de logică în exprimare

Dé sunt oameni de onoare,
Cum de-ajung la închisoare?
Dragnea, Adrian Năstase ‒
Cel numit şi "Şapte case",

Mazăre, Sorin Oprescu,
Nicuşor Constantinescu,
Miron Mitrea, Ghe. Nichita
(Cel ce-şi urmărea iubita),

Şova, Niţă, Severin,
Maior, Voicu Cătălin,
Bunea Stancu, Hrebenciuc
(Traficantul politruc),

Preşedinţi ai PeSeDe,
Mulţi foşti membrii-ai PeCeRe,
Senatori şi deputaţi,
Toţi cu legea rău certaţi,

Mari escroci, destui inculţi,
Nu ţi-i spun pe toţi, că-s mulţi,
Infractori de România,
Înfundat-au puşcăria.

În final, te-ntreb din nou,
Literar, nu în argou,
De sunt oameni de onoare,
Cum de-ajung la închisoare?

poezie satirică de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (7 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politică de trei parale

Ne dăm pe mâna orişicui, că iată, nu avem ce-alege,
Toţi sunt o apă şi-un pământ, ei n-au credinţă şi nici lege.
Ne tot lăsăm îmbrobodiţi, când vin din patru-n patru ani,
Cu vorbe mari, sforăitoare şi cu discursuri de doi bani.
Promisiuni de viaţă bună şi miere multă peste tot,
Nu au măsură la minciună să prindă cât mai mulţi la vot.
Iar după-aceea... noroc bun! De noi, în cot pe toţi îi doare,
Prioritatea-i pentru ei s-apuce osul cel mai mare.
Se sfâşie ca nişte fiare, pe viaţă şi pe moarte-i lupta
Se folosesc de orice arme şi crâncen îşi păzesc reduta.
Ca nişte stoluri de lăcuste rod tot ce întâlnesc în cale,
În urma lor, pe trupul ţării rămâne doar potop şi jale,
Un biet popor încovoiat de-atâtea biruri şi ponoase,
Abia mai poate respire în case mici şi friguroase.
E sărăcie peste tot şi deznădejdea-i tot mai mare;
La ştiri auzi că un biet om s-a sinucis din disperare.
Nici Dumnezeu nu te mai scapă, nici toată inchiziţia
De-o să ajungi prin tribunale afla-vei ce-i justiţia.
Pe-un amărât de cum l-au prins, c-un sac de boabe c-a furat -
Adio, sfânta libertate! La puşcărie l-au băgat...
Cam vreo cinci ani, ba chiar mai mult, justiţia e foarte dură,
Doar legea este pentru proşti, nu pentru grangurii ce fură
Şi-atâtea au devalizat: uzine-ntregi, maşini, vapoare,
Pământul ţării l-au furat şi din păduri mii de hectare.
Ei nu acceptă că sunt hoţi, voi, însă, ştiţi cum se numesc,
Ei spun că fac " privatizare " când faptic fură cât poftesc.
Şi dacă-aşa,... dintr-o "eroare", un avocat "nepriceput",
Mai bagă vreunul la-nchisoare... se ştie ce e de văzut:
Cum se găseşte câte-un doctor, ce foarte prompt ne dovedeşte-
Că are-o mare suferinţă şi închisoarea nu-i prieşte.
Pe loc, e pus în libertate şi ne sfidează clar, pe toţi.
Se-aplică legea la cei mici, ea nu e pentru marii hoţi.

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă (2000)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne pleacă copiii

Ne pleacă copiii departe în lume
Ne pleacă copiii să câştige o pâine
Ne pleacă copiii departe, departe
Ne pleacă copiii uneori către moarte

Ne pleacă copiii departe in lume
Ne pleacă copiii sperand ca‐i mai bine
Să aibă ce pune pe masă la prunci
Dar suferind mult de dorul de‐aici

Rămân măicuţele plângand la poartă
Rugându‐se Domnului să le dea o soartă
Prin care să le fie bine în lume
Dar să se întoarcă în anul ce vine

Ne pleacă şi mamele pruncilor mici
Răman întristaţi doar cu ai lor bunici
Sau cu vreo mătuşa bătrână, bolnavă
Se roagă poporul strigând Domnului "Slavă "

Se roagă măicuţele la Dumnezeu
Şi Măicuţei Sale pentru traiul cel greu
Ele nu cer mai mult decat sănatate
Pentru cei de aici şi cei de departe

Ajută‐i, o, Doamne, sa fie‐ împreună
Să‐şi ţină măicuţele pruncii de mână
Să‐şi câştige pâinea aici în ţara lor
Să nu‐i mai chinuie sentimentul de dor

O, Doamne, Doamne Sfinte, dă‐ne pace în lume
Şi locuri de muncă... noi nu putem spune
Nimanui decat Tie, O, Bun Dumnezeu
Cât de greu ne este şi‐i plângem mereu

O, Doamne Iisuse, pe Cruce Răstignit
La mine la uşă atât ai bătut!
Eu n‐am ştiut Doamne ce mult mă iubeai
Şi doar o bineţe, atât aşteptai

Am multe păcate dar trăiesc în lume
N‐am unde mă plânge, doar numai la tine
Că nimeni nu m‐ajută şi‐mi‐e tot mai greu
Nu ştie ce‐i cu mine, nici fratele meu

Unii au de toate şi‐s date de Tine
Ei cred că‐împaraţesc vesnic o lume
N‐au milă de mine sau de pruncul flămând
Dar goi pleacă, Doamne, când intră‐n mormânt

Iţi cer acum iertare, Doamne, ştii bine,
Pentru copii mei, părinţi, pentru lume
Să avem mulţumire şi‐un mic ajutor
Cerem doar mântuire, pentru‐ntregul popor

O, roagă‐te Măicuţă, Bunului Dumnezeu
Să ne dea minte bună prin Duhul Sfânt al Său
Să ne întoarcem ochii mai mult la credinţă
Să trăim în iubire, nu în suferinţă

poezie de Ligya Diaconescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscoală

Toţi Vizii de cultură, avizii de hoţii
Din Videle de minte s-au pus a ne minţi
Că ne dau bunăstare, măresc nivel de trai...
Şi, îşi fac legi să scape de puşcării... Nu-i bai
Când fac benzina scumpă şi euro de aur,
Ne înzecesc în taxe, ne păcălesc că-s faur
Ei... Ne pun pumnu' în gură când vrem păs a ne spune,
Fac numai legea lor, vor ţara a o răpune
Dintr-un Teleorman, tâmpit de sărăcie...
Vor România întreagă la fel şi ea să fie!
S-au strâns o golănime bandită, mitocană
Să ne arunce afară din Patria, o mamă...
Reneagă Europa şi ajutorul ei,
Ne vor ajunşi prostime... Ei, şleahta de mişei
S-au pus cu toţi, pungaşii, cu şcoala de maidan,
Cu "diplome" furate, "masteri, doctori", baştan
Să ne rupă grumaz, nerozi s-ajungem, vite
Şi-ei tâmpii plini de bani, din braţe ostenite
-Ce-n loc să le întindem să mângâiem copii,
În Parlament îi ţinem -ne înjosesc de vii,
Şi ne-ar vrea morţi curvarii, cu curvele lor slute,
Să nu mai fim popor, doar ei vreo şase sute...

Să ne unim ca dacii, ostaşi 'n Mărăşti, Oituz,
Eroi din '89... să fim exemplul dârz,
Să ne jurăm că azi cu Dumnezeu vom fi
Şi-i vom da jos din jilţuri şi NOI vom pedepsi
Familii ce-au, conace le vom lua înapoi...
Oh Doamne, ajută ţara, Popor vom fi toţi... NOI!!!

De prin spitale, uzine -câte-or mai fi- din şcoală
Să ne sculăm bolnavi, breslaşi, elevi... RĂSCOALĂ!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atentat la popor

Azi ţara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?

Şi haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascaţi oneşti, din ce-s... orori!

Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiţi
din nespălaţi, în preamăriţi
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!

Toţi fără carte, huligani,
sau diplomaţi prin alţi parşivi
la fel de lepre... inventivi
şi-au reclădit moral... pe bani!...

... Bani luaţi din gura celor mulţi,
săraci, muncind din noapte-n noapte,
cei caşti, oneşti, cu multă carte
să ţină leneşii cu burţi?!?

Ciuma, cum mâzga, a invadat
tot Statul, demn de al său neam,
înhămând naţie cu ham,
s-o ducă-n hăţ... către mezat?!

Sunt spuma supei, de-aruncat,
mizeria, necomestibil,
sunt hoarda, sursa de oribil...
ce ne vor moarte... lor, regat!?

Ne-au făcut legi, făr' să dea seamă,
să fure ei nestingheriţi!
Cu barda au dat în necăjiţi,
să n-avem drept la ţara mamă!!!

Ne vor pe toţi, ca mine, afară,
să fie numai ei în hotar.
Pământul, patriei, de dar
şi-l vor doar lor... Bestia, fiară!!!

Câţi "proşti" om fi, cum ne cred ei,
dar mulţi, mai mulţi suntem şi, buni
să strângem cloaca de nebuni...
Să întemniţăm pe derbedei!!!

Cât încă avem patriotism,
mai ne iubim copii, părinţi,
să ne-adunăm şi muşchi şi minţi...
să jugulăm hoţi, cretinism!!!

Oh, Doamne, dă-ne Tu putere
s-aruncăm ochelari de cal
şi noi, poporul, ca un val
să nimicim zoaia de himere!!!...

... Să-i punem pe parşivi la zid,
la hoţi să le luăm ce-au furat!!!
Să fim, de ambiţii, dezlegat
popor din nou... El, nou partid!...

... Al celor mulţi, cu cultul legii
crescuţi toţi şapte ani de-acasă,
cât încă, Doamne, avem casă...
să stârpim hienele fărădelegii!

Să-i pedepsim, pentru popor!!!!!!!!

Să-i arză dracii-n iadul lor,
cu averi, să aibă foc s-aţâţe!
Tot neamul lor din lei, în mâţe
să-i îmblânzim... De nu, cu-omor!!!

Că morţii mei, străbuni, o vor,
căci criminalii... nu-s de-ai lor!!!

Of, ţara mea, al meu popor,
oh, drag ce-mi sunt, aş vrea să mor,
protest doar să rămân, un dor...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, mamă patrie, adio!

Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viaţa noastră blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim acelaşi tragic simţământ
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi.
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?
Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.

Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă
Şi-acum, se aude clopotul final.

Vin vremuri de urgie şi de grindini
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine – aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!