intepatura

Cred ca va fi iarnă

Cred că va fi iarnă când o să revină.
Pe albeaţa insuportabilă a drumului
se va ivi un punct, atât de negru, încât ochii se vor înceţoşa,
se va apropia mult, mult timp,
făcându-i absenţa comparabilă cu sosirea,
iar pentru mult, mult timp va rămâne un punct.

Un fir de praf? O înţepătură în ochi? Şi zăpada,
nimic altceva, doar zăpada –
şi mult, mult timp nu se va mai vedea nimic,
şi el va da deoparte draperia înzăpezită,
va căpăta formă şi trei dimensiuni,
va continua să se apropie, aproape, tot mai aproape...
Asta-i limita, mai mult nu se poate apropia. Dar el se apropie,
acum e prea uriaş pentru a mai putea fi măsurat.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împotriva ordinii universale

iubite,

Rilke a murit de la o înţepătură de trandafir.
ce moarte gingaşă, simbolică.
iartă-mă! nu sunt masochistă.
s-ar putea să ai dreptate. nu îmi iese.
vrei să suferi. tu pe cine vei înţepa cu spinii?
pe oricine ce te prinde în mână?
înţep doar dacă-mi pasă. altfel nu are rost.
şi vrea să îţi simtă parfumul?
înţepi de drag. tu simţi lumea?
în general, cică dacă iubeşti, simţi.
eu pe tine te-am simţit ca o prezenţă în suflet.
în duh. simt când te opui.
când nu îţi convine.
dar eu încerc să te chem. să te păstrez.
eu nu rămân mult, de cele mai multe ori plec.
ai o energie care consumă,
eşti rebel şi împotriva ordinii universale uneori.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gripa legumă

O gripă cânească, porcească, păsărească
Găti carnea mea intr-o legumă
O codimentai cu pilule
Cu leacuri băbesti,.. minune
Lăuda, cotcodăcea, râma nebuna
Mai tare mă fierbea
Nu-i chip să scap de ea,.. era drăcească
O singură soluţie, să vină popa să mă spovedească
Sau... să simt cum mă inţeapă cu furca
Să mă invăt cu metalul rece de coasă
In tratamentul pe fese răstignit
Cu ace lungi şi dureroase,... am înviat
Şi dacă la atâtea înţepături am rezistat
Când m-oi întâlni cu neagra doamnă
O singură intepătură si te ia la tratament,.. suplă
Cum cu metalul am înviat
Voi invia din nou si poate ne-om întâlni pe lumea cealaltă
Cu doctor mortea şi tratament coasa

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio stare

epuizarea vine frenetic dinspre oameni
de-aia te ia cu gol la stomac... cu monde à l'envers
nu aprofundezi dai pagina îţi faci de lucru
cu gâza exasperată să se insinueze întru ale tale

acaparat până peste poate dincolo de o fereastră
planurile cosmosului cu tine se amână salutar
[nu ştii nici tu cum faci dar nimeni nu bagă de seamă]

personal nu-ţi propui
marea cu sarea
vrei numai să ajungi
la frunza cea mai frunză
a smochinului dintr-o cale
care la o adică poate fi calea ta

... să eviţi înţepătura unei insecte
să o fentezi printr-o piruetă printr-un trompe l'oeil
simulând apartenenţa la acelaşi regn
[ai exclude din start toate teoriile fratricide]

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a înţeles

îmi doresc ca-n fiecare noapte Dumnezeu
să-mi lase pântecul deschis. ca un ochi de apă verde
să se ştie de la intrare, la mine-n casă
nimeni nu are voie să pronunţe cuvântul moarte
pentru că oriunde privesc tu respiri

mişc cu mâinile mele limbile acestea de foc
mi-au tot spus că sunt o femeie frumoasă
dar nimeni nu ştie cum pot să păstrez în tăceri mici dragostea
că în fiecare noapte cineva a decis doar un singur vis pentru mine

mă privesc ca şi când aş fi singurul vinovat
că nu am intrat împreună în acest anotimp
mi-am desenat dintr-o singură culoare rochia de mireasă
am probat-o. mă îmbătrânea ca o ceaţă de început de lume
era singura ocazie când nu puteam să urc, să cobor

în sfârşit, mama îmi cântă din nou
cel mai îndepărtat cântec de leagăn
sortit a supravieţui morţilor. cântă în surdină

[...] Citeşte tot

poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloanţe oarbe

bineînţeles că iubesc cu toate coastele scoase din raiul sânului
mărturia cerului spălat de ispită se citeşte în
fiecare umbră captivă sub limbă
bat mătănii sub pielea mea creez arşiţă în serpentinele ploii cu ruga
din literele pământului pline de obedienţă
zăbovesc poate prea mult
în rama icoanei pentru echilibru şi-o frântură de pace reflectată
de vitraliile destinului

înţepătura unei albine pe mâna care îmi coace vara
nu-mi va răpi gustul mierii din buză şi nici seara albastră din litografia ursitei
chiar dacă am ratat slujba de dimineaţă
din pelerina primăverii târzii
exist sub pietrele golgotei cu răstignirile contabilizate strict
de gravitaţia degetelor temătoare
peste care tălpile oamenilor frământă curcubeie
şi spaimă de moarte

bineînţeles că nu pot opri tornadele cu icari
(aşa cum nu cred că ar trebui să ne dezicem de orgiile visului

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţială

În planetele cereşti
Există spirit uman,
Pentru că un... marţian
În cugetu-i... Marţial
Şi profund filozofal,
Ne dă sfat prin cosmogramă
Să ferim de epigramă
Persoanele pământeşti,
Ci să combatem prin ele
Doar năravurile rele.

Pilulele curative
Din versuri educative
Că nu aveam lea... vedeam,
Însă nu mă dumiream
De ce oamenii se-nşeală
Căzând mereu în greşeală...
Şi secole au urmat
Sfatul rău ce li s-a dat,
Persoana s-o menajeze,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pregătit

armez arma şi mă gândesc
să trag pentru că trebuie
ceva de undeva izbeşte
cutia mea craniană
aproape că e desfăcută ca un ceas
se-nvârte totuşi ceva

#
număr unu doi oare mai am unul?
de câte ori am tras
oare mai am cartuşe?
cântăresc pistolul în mână
după ce-mi îmbrac haina largă de piele
e beretta cu cinsprezece cartuşe

#
cine a dat fără milă în ţeastă mea?
am un cartuş şi armez pistolul
o să trag cu atenţie
oare mai am un cartuş? cine ştie

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Salut. Deci, domnişorică, aşa ai înţeles tu să ai grijă de pacientul meu?
Nick: Maria a avut grijă de mine aşa cum trebuia.
Stela: Aşa deci... Se vede. Şi ce face pacientul meu? Cum se mai simte el?
Nick: Grozav, Stela! Complet refăcut, ca nou. Numai că injecţia ta m-a cam durut. Priveşte doar cum mi s-a umflat şi mi s-a înnegrit braţul în locul respectiv.
Stela: Eh, doar n-ai de gând să te plângi pentru o micuţă înţepătură. Ea este cea care te-a vindecat.
Nick: Poate... Şi nu vreau să mă plâng de metodele voastre de vindecare, numai că eu nu sunt obişnuit cu aşa ceva.
Stela: Lasă, că ai să te obişnuieşti tu! Şi să zici mersi că te-am înţepat în braţ şi nu în altă zonă a corpului; să nu precizez şi-n care anume...
Nick: Poftim?! În altă zonă?! În care?
Stela: Ah, eşti curios... Vrei să-ţi arăt, chiar acum?
Nick: Nu, mulţumesc! Nu sunt chiar aşa de curios.
Stela: Stai liniştit! Nici nu intenţionam să-ţi arăt; glumeam doar, desigur. Dacă te simţi bine, atunci totul este în ordine. Asta-i tot ceea ce mă interesează, să ştiu că tratamentul meu şi-a făcut efectul, deci a fost eficient. În rest... Nu contează!
Nick: Desigur. Ai dreptate. Scuză-mă, Stela. Sunt cam mofturos. Îţi mulţumesc că m-ai tratat.
Stela: N-ai pentru ce să-mi mulţumeşti, drăguţule. Mi-am făcut doar datoria, fiind medic... Nu cred că mai e nevoie să te consult pentru a constata că eşti complet vindecat. Mi-e destul de clar acest lucru.
Nick: Să mă consulţi?!
Stela: Mda... Dacă vreodată va mai fi nevoie, vei afla şi ce înseamnă acest lucru. Acum însă, dacă n-aveţi nimic împotrivă, haideţi pe puntea principală. Ceilalţi sunt nerăbdători să vă vadă; mai ales sora ta...
Nick: Îmi închipui. Haideţi!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascundeţi timpul netrăit!

Ascundeţi-mi oglinda şi ceasul!
Nu vreau să privesc şi să aud cum trece timpul!
Cum anii mei se scurg,
Ca şi o lacrimă ce -mi curge acum pe obraz,
În timpul ce merge doar înainte,
Prea repede ni se duc anii.
Şi ne trezim din nou,
Cu mintea şi apucăturile unui copil...
Ne apropiem din nou de unde am plecat...
În brânci, pe pământul pe care l-am călcat.
Mai întâi în patru labe,
Aşa cum ne-am şi transformat din regnul animal..."Euglena Viridis"...
În brânci, ajungem să ne rugăm, să nu intrăm în el.
Pământ! Tu care ne-ai dat apă şi mâncare,
Şi am gustat din tine, muşscând, prin primii paşi...
Pământ! Pe tine te-am lovit cu sapa, să ne hrănim.
Şi din tine făceam pat, să ne odihnim... în veci!
Când astăzi sufletul aleargă spre nemurirea dragostei,
Nici nu ne dăm seama că noi,
Iubind sau refuzând, vrând nevrând,

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!