intepatura

Problemă

Din aluatul nedospit
Simplă cuminecătură;
O furcă de pescuit
Prinde prin înţepătură;
Orificiu la inimă,
Cel ce o ştie... cu stimă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La caderea noptii

Pe lumina zilei, asemeni celorlalti
simt intepatura intunericului
cum o simti si tu, trist, cenusiu,
la caderea noptii

Coboara linistea pe pamant
un ciudat presentiment
ma face sa cred
ca-i renasterea mea.

Sunt atat de luminoasa, launtric
Nu te ingrijora
Iubeste-ma daca-ti plac
Alunga-ma nu-s psalmul tau
Eu sorb nectarul intunericului
sarbatoarea sufletului meu
Iarasi ma simt renascand, singura
intr-un cort necunoscut.

Cu zorile se trezeste lumea

[...] Citeşte tot

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi de trandafiri

Iubirea e o scară
de trandafiri agăţători
dincolo de stele şi nori
cu mulţi ce se prăbuşesc nevăzuţi
la primi spini simţiti
şi rar cu câte vreun nebun
sau o Julietă ce-l aşteptă
să-i înflorească din întepătura otrăvitoare
din picătura de sânge
ce curge şi doare
pe spini pe care păşeşte
şi vânjos în palme-i strânge
trandafiri de azur nemuritori
desprinşi in fluturi
spre infinituri
de sublim şi mirări
murind si renăscând şi alte zări
in iubirea fără clipe hidre
cu miros de opt copt
in două priviri unite

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Îţi făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată.
Pentru prima oară îţi vei vedea porii deschizându-se
ca nişte boturi de peşti şi-ţi vei putea asculta
rumoarea sângelui în galerii
şi vei simţi lumina lunecându-ţi pe cornee
ca trena unei rochii; pentru prima oară
vei înregistra înţepătura gravitaţiei
ca un spin în călcâiul tău,
şi omoplaţii te vor durea de imperativul aripilor.
Îţi făgăduiesc să te fac atât de viu, încât
căderea prafului pe mobile să te asurzească,
să-ţi simţi sprâncenele ca pe două răni în formare
şi amintirile tale să-ţi pară că-ncep
de la facerea lumii.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe vârful degetelor respiraţia ta e un talisman
deşi părul nu-mi curge pe umeri, ci e tuns scurt franţuzeşte
înot cu spatele şi tocurile pantofilor taie podeaua cu înţepătura lor
cei trei paşi înapoi şi crucea lor sunt semnul meu de femeie
umerii tăi mişcători şi pieptul înalt sunt semnul tău de bărbat
între aceste puncte de viaţă atingerea e o biserică
între nişte dansatori care merg pe sârmă
ei se împleticesc aşa cum le porunceşte stăpânul tangoului
femeia ar vrea să facă mai multe mişcări spre cer cu piciorul ei deşuchea
t dar bărbatul îi strânge umărul într-o menghină
şi nu o lasă să plece în lume decât împreună cu el.

poezie de Ruxandra Cesereanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred ca va fi iarnă

Cred că va fi iarnă când o să revină.
Pe albeaţa insuportabilă a drumului
se va ivi un punct, atât de negru, încât ochii se vor înceţoşa,
se va apropia mult, mult timp,
făcându-i absenţa comparabilă cu sosirea,
iar pentru mult, mult timp va rămâne un punct.

Un fir de praf? O înţepătură în ochi? Şi zăpada,
nimic altceva, doar zăpada –
şi mult, mult timp nu se va mai vedea nimic,
şi el va da deoparte draperia înzăpezită,
va căpăta formă şi trei dimensiuni,
va continua să se apropie, aproape, tot mai aproape...
Asta-i limita, mai mult nu se poate apropia. Dar el se apropie,
acum e prea uriaş pentru a mai putea fi măsurat.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împotriva ordinii universale

iubite,

Rilke a murit de la o înţepătură de trandafir.
ce moarte gingaşă, simbolică.
iartă-mă! nu sunt masochistă.
s-ar putea să ai dreptate. nu îmi iese.
vrei să suferi. tu pe cine vei înţepa cu spinii?
pe oricine ce te prinde în mână?
înţep doar dacă-mi pasă. altfel nu are rost.
şi vrea să îţi simtă parfumul?
înţepi de drag. tu simţi lumea?
în general, cică dacă iubeşti, simţi.
eu pe tine te-am simţit ca o prezenţă în suflet.
în duh. simt când te opui.
când nu îţi convine.
dar eu încerc să te chem. să te păstrez.
eu nu rămân mult, de cele mai multe ori plec.
ai o energie care consumă,
eşti rebel şi împotriva ordinii universale uneori.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gripa legumă

O gripă cânească, porcească, păsărească
Găti carnea mea intr-o legumă
O codimentai cu pilule
Cu leacuri băbesti,.. minune
Lăuda, cotcodăcea, râma nebuna
Mai tare mă fierbea
Nu-i chip să scap de ea,.. era drăcească
O singură soluţie, să vină popa să mă spovedească
Sau... să simt cum mă inţeapă cu furca
Să mă invăt cu metalul rece de coasă
In tratamentul pe fese răstignit
Cu ace lungi şi dureroase,... am înviat
Şi dacă la atâtea înţepături am rezistat
Când m-oi întâlni cu neagra doamnă
O singură intepătură si te ia la tratament,.. suplă
Cum cu metalul am înviat
Voi invia din nou si poate ne-om întâlni pe lumea cealaltă
Cu doctor mortea şi tratament coasa

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio stare

epuizarea vine frenetic dinspre oameni
de-aia te ia cu gol la stomac... cu monde à l'envers
nu aprofundezi dai pagina îţi faci de lucru
cu gâza exasperată să se insinueze întru ale tale

acaparat până peste poate dincolo de o fereastră
planurile cosmosului cu tine se amână salutar
[nu ştii nici tu cum faci dar nimeni nu bagă de seamă]

personal nu-ţi propui
marea cu sarea
vrei numai să ajungi
la frunza cea mai frunză
a smochinului dintr-o cale
care la o adică poate fi calea ta

... să eviţi înţepătura unei insecte
să o fentezi printr-o piruetă printr-un trompe l'oeil
simulând apartenenţa la acelaşi regn
[ai exclude din start toate teoriile fratricide]

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a înţeles

îmi doresc ca-n fiecare noapte Dumnezeu
să-mi lase pântecul deschis. ca un ochi de apă verde
să se ştie de la intrare, la mine-n casă
nimeni nu are voie să pronunţe cuvântul moarte
pentru că oriunde privesc tu respiri

mişc cu mâinile mele limbile acestea de foc
mi-au tot spus că sunt o femeie frumoasă
dar nimeni nu ştie cum pot să păstrez în tăceri mici dragostea
că în fiecare noapte cineva a decis doar un singur vis pentru mine

mă privesc ca şi când aş fi singurul vinovat
că nu am intrat împreună în acest anotimp
mi-am desenat dintr-o singură culoare rochia de mireasă
am probat-o. mă îmbătrânea ca o ceaţă de început de lume
era singura ocazie când nu puteam să urc, să cobor

în sfârşit, mama îmi cântă din nou
cel mai îndepărtat cântec de leagăn
sortit a supravieţui morţilor. cântă în surdină

[...] Citeşte tot

poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!