Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Maria Elena Chindea

Gloanțe oarbe

bineînțeles că iubesc cu toate coastele scoase din raiul sânului
mărturia cerului spălat de ispită se citește în
fiecare umbră captivă sub limbă
bat mătănii sub pielea mea creez arșiță în serpentinele ploii cu ruga
din literele pământului pline de obediență
zăbovesc poate prea mult
în rama icoanei pentru echilibru și-o frântură de pace reflectată
de vitraliile destinului

înțepătura unei albine pe mâna care îmi coace vara
nu-mi va răpi gustul mierii din buză și nici seara albastră din litografia ursitei
chiar dacă am ratat slujba de dimineață
din pelerina primăverii târzii
exist sub pietrele golgotei cu răstignirile contabilizate strict
de gravitația degetelor temătoare
peste care tălpile oamenilor frământă curcubeie
și spaimă de moarte

bineînțeles că nu pot opri tornadele cu icari
(așa cum nu cred că ar trebui să ne dezicem de orgiile visului
să bem cucuta realului din zori cu smerenie)
explozia staminelor prefigurând războaiele rodului în tranșeele verdelui
și vulturii care țâșnesc din cuiburile oaselor
în țesătura respirației

prea puțin din dedal i-a masa cu îngerul în ruinele inimii înecate de iarbă

gâtul poemelor mele e plin de crisalide
închei catarama copilăriei peste toți virușii care trag cu gloanțe oarbe
din retina insolvabilă a ursitoarelor
și râd

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Maria Elena Chindea

Noapte la post-restant

(oul cubic)

e noaptea celor care pleacă din mine
precum numele
deja mumificat de câte picioare i-au bătătorit formele geometrice
transcriu pe curat relația cu semințele și căldura pietrei
în care odihnesc veghea
adun scad melodiile oaselor curcubeie mulse de sevă
pentru recuperarea vederii dintâi
pun plasturi peste pleoape prea groase rănile
smerenia genunchiului bătătorit
și vânturile

licitez entuziast zile pentru o noapte perfectă

ferestra luminează de foame
grădina de pe limbă e irigată de sânge
mă invită să ne hrănim cu lumile ascunse în inima inimii

dincolo de gesturi dialogul impur cu acei ce m-au locuit fără viză
bolduiește înțelesurile unei hărți din care mă strecor
clandestin
ca un miracol cu tunica arsă

iertarea păcatului de-a fi prea viu în fiecare moarte
mi-o aduce
contemplarea vibrației unei aripi de fluture

culorile
consolidează fântânile din palmă și-mi deconspiră noaptea

pocal cu apă vie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nick: Maria, iubirea mea... Îmi pare rău! Sincer, îmi pare rău m-am îndoit de tine, de dragostea ta! Te rog, iartă-mă! Poți oare mă ierți?!
Maria: Nick, iubitule... Nicky... Bineînțeles că pot, prostuțule... Te iert. Atâta timp cât nu o să mai crezi vreodată despre mine aș putea ...
Nick: Ssst... Te rog, nu-mi reaminti că am fost în stare să cred un asemenea lucru despre tine. Ce tâmpenie! Îmi pare rău! Nu se va mai întâmpla! Niciodată! Iar dacă s-a întâmplat acum, a fost doar din cauză te iubesc. Te iubesc mult, mult de tot! Poate prea mult, prea mult... Nu aș putea trăi fără tine! Nu-mi pot imagina cum ar fi viața mea fără tine; probabil foarte tristă. Nu vreau te pierd! Nici pentru el, nici pentru altcineva. Nu, nu vreau...
Maria: Nici n-o să mă pierzi, prostuțule!
Nick: Și mă vei iubi mereu la fel de mult ca și până acum?
Maria: Desigur, dragul meu. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată nimic. Poate chiar și mai mult, dacă se va putea.
Nick: Mulțumesc, iubito.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Inima inimii

nu cer fiu înțeleasă
știu că am să mor ca un șoim ars de ultima silabă căutându-și țara din inimă
mărturisesc îndoiala din litera cărnii
hrană tuturor viselor și putințelor mi-au fost înserările lumii
nu regret nici un fulger cuibărit între mine și înțelesuri

îndelung te-am așteptat iubite în răscrucea cuvântului care deschide zorii
în sângele meu
am țesut toate războaiele în care te-ai rătăcit
după ce ți-ai scufundat în ispite insulele și pețitorii de întuneric

ne-am privit de-atâtea ori într-o frunză nașterea murindu-ne împreună
încât mâna lui dumnezeu se umple de cioburi de timp
colorate

împărtășirea din setea de unul nu costă decât apa din viziunile tăcerii

odiseu sunt eu chiar dacă imaginea nu-și suprapune iluzia perfect în rama oglinzilor
pentru tine iubito ies din spuma dimineților cu poalele candorii suflecate
degetele știu culeagă din lucruri aievea ca o boare
aritmetica simplă a iubirii
în care nimic nu se-adună ca suprataxă lui
este

te pipăi ca pe-o minune în pielea mea carnivoră
copilărindu-ne în bobul de rouă pe toate dimensiunile tălpilor
pelerinajele umbrei extrag ithaca din sânge ca pe o
miere polifloră

o carte își cartonează filele fragile între zalele rănii și-a bucuriei curate

ochiul a fost lăcuit îndelung de-o revelație
tunica lui nessus e mărime universală

întind brațele vântului împănate de șoimi și-o trag ușor peste inimă
ithaca îmi soarbe adâncul

poezie de din Ithaca sub pulbere de stele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acelui poet

acelui poet
pe care l-am iubit
aș vrea îi spun
îmi e dor
tăcerea mușcă din omoplați
ca un șarpe al înțelepciunii
încolăcit pe pragul de-acasă
a fost prea devreme
întotdeauna va fi
trimite-mi o scrisoare din rai
în fiecare dimineață
când îmi beau cafeaua
din ceașca albastră
singurul adevăr
în care mai cred
de atunci

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu pune semnul minus...

Nu pune semnul minus
stării mele!
Poți să o numești cum vrei,
poți să o pipăi,
poți să o cântărești,
să o pui sub lupă,
poți să o și guști, dacă vrei!
Poate vei spune că e prea dulce,
că prea mult zahăr
face diabet.
Sau vei spune lucrurile nu sunt
așa dulci cum par,
că ar trebui să mai scormonesc puțin
în inima lor,
în plămânii lor,
în ficatul lor,
pentru că undeva,
sigur,
voi descoperi amărăciunea,
fierea lucrurilor și a sentimentelor.
Poate vei face grimase de dezgust
pentru că am pus prea mult întuneric,
și-mi vei scoate ochii cu lumina
pe care o vezi pretutindeni,
că așa ar trebui să fac și eu...
Poți faci ce vrei cu starea mea!
Ți-o ofer pe tavă.
Ia-o!
Disec-o!
Poți fii unilateral,
multilateral,
univalent,
plurivalent,
dar să nu pui semnul minus
stării mele,
pe care o recompun
din greu,
mereu,
mereu,
din ochii tăi,
din ochii mei,
din vorba ta,
din vorba mea,
din inima ta,
din inima mea!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Chimioterapie

numărătoare inversă

ruginește ușor
un gând molatec la încheietura somnului

în artere literele morții armează cuvântul

pe corzi de-ntuneric
nu cuiburile de vultur ale inimii se escaladează

din hrube ies greieri
decojind din elitre vise cancerigene

stelele sucombă în vene

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înțeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun sunt inadaptabil, fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii și îi privesc cu interes prin geamul din fața casei mele. Cred ca fiecare duce ceva bun cu sine, și, dacă nu sunt toți la fel, de vină sunt împrejurările care diferă de la individ la individ. Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca le aduc vreo supărare.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Maria Elena Chindea

Curbura inimii

rabatasem încărcătura de revolte
înainte de micul dejun
pâinea bine unsă cu spaimă rămânea mucezească pe farfurie
în mâzga discursurilor politicienilor
o pupă mușca puțin din lumină
dincolo de voință
gratiile scoteau umbra din oameni
furiile îmbrăcate de la solduri erau zdrențe pe mine
vântul își ridica vela argintie
nu-mi păsa
pielea fermenta de sori minusculi
ochiul
pivota în adâncuri
ce nu știam se desprindea din piatră
cioburi de suflet construiau
un templu

străjuiți de sfinx
un vultur și un prometeu filtrau
pragmatici
visul din oameni

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Verbul inimii

[priveghi în lacrimă]


verbul în care mă mișc bântuie lumea ca o fantasmă
uneori renegat
la toate protestele
mâinilor lunecătoare le lipsește țipătul
vântul din velă
încătușat

ticăie
inima ta învață iasă din mare

din șolduri legănate curg voluptăți striate
surpă curcubeie însângerate dinții mei scăpați din varnița morții
lumea întinsă pe-o roată pătrată
își caută în tortură
echilibrul

verbul meu despică fulgerul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Despletind fuioare din lună

– Ariadne în recluziune –

e iarnă prea vastă-ntre noi
suntem prea roșii sub unghia albă-a memoriei
oasele ni se izbesc de cer
trag fără milă gloanțe de carne-n rafale
blurează timpul
face ravagii crivățul sângelui
artere oarbe împodobesc drumuri fragile
fără de noi strigătul ne albește nisipul
de invazia măștilor clepsidra se umflă râul de spațiu
devine o mare
ce nu ne poate cuprinde

în clopotnița trupului o alunecare pe geana abisului ne e semnătură

e iarnă
ceaiul clocotește în cană
aburul ne desparte ochiul în două dinții ciobesc arderi deșarte
printre ciute o haită de lupi sparge blândețea în schije de foame
noaptea se scurge în pântec sideral de sălbatic
caldă ca o rană flămândă

golul exhibă esențele
mâna prea rece zadarnic te cheamă
amintirile se retrag în tranșeele sinelui curbează sunetul până se frânge în sine
îndoliate
înstrăinări prin firide desfac în panglici nume destrămate
la capete
prea ades numărate de neguri

vertebrele gemene declanșează apocalipse frenetice

trombe de inimi fără zăbală ne iau în copite
ne frâng în ispite pe tipsie de lună
frământă focul fără de flacără lichefiază femurul vântului
gonim fără odihnă cu lasoul strâns peste coaste
nu contează
râsul ne este cusătură măiastră
înveșnicește dimineața
genunchii devin ciutură în fântâna pupilei
setea din vârful degetelor scrâșnește
ca un balaur
de piatră

dacă ți-s grele orbitele goale soarbe-mă ca pe-o cuminecătură iubite

să ne prindem umbra strălucitoare
sub noi dăltuim trepte acasă vom fi în pururea roșii de sânge
cu tiară de rege pe capul din coșul călăului
pereții de aer casant se depărtează
din ce în ce mai mult frig înghit
în cascade
ceaiul alunecă fierbinte pe gâtul ursitei
feliază
înțelepciunea îmbrăcată în zgură
bisturiul cuvântului

nimic nu e nou deși cel știut de straie se schimbă mereu

lumea respiră tremură și mușcă din mine
tu țipi sacadat în atele de-azur
e iarnă pe marginea cărnii
ca un abur de gheață mă-nfășor dorului de-a fi unului poem infinit

e iarnă și încă o moarte albă despică viață
în cruce

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Jefuiri

(arheologii lichide)

roata hamsterului unge morții perfect
plecări inocente spărgeau în mine un val de o carne flămândă
chiuretată de-un azi prea sticlos
mâine încolțește timid
sub un aisberg

potopul asurzește aerul din pupilă
în gamelă credințe vechi prind iz de mucegai
mirele calcă apa trupului precum un mesia căzut din icoane
nuntașii ca și păsările fură toți zorii căzuți în pliuri
de neîncepute ape

arunc buchetul pe urmele celor care am mers
și-am tot mers
valea plângerii mi-a încrețit buza
dinți sălbatici înfierează apocalipse de seară scoase la licitații

pasărea-liră scoate imperii din colbul genunii ruleta sângelui
câștigă sau pierde ursite

cert vântul că nu-i destul de sărat n-am nevoie de ochi matlasați cu tenebre
marea își face prea mult loc pentru un somn inodor
răsar păduri în cauc de memorie le las picure peste orașe pustii
nasturi care încheie hainele morților
nuntașii se strâng precum o cheie sol în sămânță
curcubeiele au atins temperatura maximă
străzile
își etalează albul privirii din talpă

moartea întoarce brazda oaselor
în fânețele vieții se coace un timp fără ochi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețea mea de joi seara

tristețea mea de joi seara
mi-a intrat adânc
în măduva oaselor
de prea mult timp -
o simt în fiecare dimineață
când mă trezesc
și apoi în fiecare seară
când mă chinui adorm

tristețea mea de joi seara
nu este nici măcar
a mea

este tristețea omului
postmodern
de pretutindeni
pe care o aud
o simt
și o miros
în orice atom de materie
și particulă de praf
oriunde fug prin lume
încercând tot scap de ea

atât de plictisit
din cauza rutinei
a alergăturii
și al inutilului instalat implacabil
în cele mai mărunte
lucruri pe care le fac
și chinuit țin pasul
cu ritmul tot mai rapid
al acestui secol minune
în care unii zic
sunt norocos să exist
sunt nevoit mă întorc
zi de zi
la nenorocita mea de tristețe
de joi seara
care nici măcar nu este a mea

poezie de
Adăugat de cretumadrianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să fii a mea...

Eu te iubesc cu lume și cu stele,
Cu versu'-n care astăzi te zidesc,
Să fii a mea... cu bune și cu rele,
Un dor pe bolta gândului ceresc.

Să fii a mea cu primăveri și verde,
Cu toamnele-nrobite peste noi,
Cu timpu'-n care lacrima se pierde,
Să fii a mea... cu cântecul din ploi.

Să fii a mea peste tăcerea nopții,
Să te alint... cu zorii ei târzii.
Rătăcitori, pierduți în voia sorții,
Să fii a mea, mereu a mea, fii.

Să fii a mea cu prunci și curcubeie,
Cu zâmbetul cuprins de vindecări,
Cu plânsul și surâsul de femeie,
Să fi a mea cu tot cu desmierdări.

Să fii a mea cu nopțile din păr,
Pământul de sub pași, bătută cale,
Albastrul prins, în ochii tăi de cer,
Să fii a mea cu gândurile tale.

Să fii a mea și dincolo de toate...
Și peste teamă, dragoste să-mi pui,
Iubind și veșnicia de se poate,
Să fii a mea... a mea și-a nimănui.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Goteanschii

Perspectivă scenică

cerul a fost azi
de o ciudățenie spectaculoasă
cu rădăcini nervoase
și bucăți
de oameni împrăștiate
peste tot

îmi era și frică
la un moment dat
să nu cadă toate astea
peste mine

ar fi fost o baie de carne
inutilă
din care nici poezie
n-aș fi putut face

poate doar m-ar fi trezit
din acest somn
al realului
în care viața e
o microcameră de spionaj
în care e montat capul
meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Poem fără țintă

nu pot să fiu frumoasă în fiecare zi
când te gândești la mine
nici măcar poetă nu pot să fiu
îmbrăcată în cuvinte
apar
din senin
la ușa ta
nu
nu pot să fiu ceea ce ar trebui să fiu
o femeie care intră și iese din mintea ta
ca dintr-o casă de amanet
unde a lăsat o parte din suflet

nu
nu-mi cere fiu frumoasă în fiecare zi
nu-mi cere pun într-o parte minutele
când te iubesc mai mult
și să apar
așa din senin
cu ochii plini de neînțelegere
în fața ta

nu-mi cere nimic
mai bine dă-mi înapoi
ce mi se cuvine
dacă ai suflet
sufletul meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Any Drăgoianu

Poem fără țintă

nu pot să fiu frumoasă în fiecare zi
când te gândești la mine
nici măcar poetă nu pot să fiu
îmbrăcată în cuvinte
apar
din senin
la ușa ta
nu
nu pot să fiu ceea ce ar trebui să fiu
o femeie care intră și iese din mintea ta
ca dintr-o casă de amanet
unde a lăsat o parte din suflet

nu
nu-mi cere fiu frumoasă în fiecare zi
nu-mi cere pun într-o parte minutele
când te iubesc mai mult
și să apar
așa din senin
cu ochii plini de neînțelegere
în fața ta

nu-mi cere nimic
mai bine dă-mi înapoi
ce mi se cuvine
dacă ai suflet
sufletul meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Maria Elena Chindea

Pe lamelă

pe vreme de secetă
bei iubire nefiltrată din oameni
este cea mai periculoasă opțiune de supraviețuire
atâtea soluții de-a pășii prin poveste desculță
stau gata -ți pice în poală
ca o nucă putredă
vâslitul prin magma zilei
chiar travestit în mumie este rebeliune
cu acordaje fine
controlată de moarte subită
foamea își rupe colții în ziduri de spaimă
molfăie carnea flască
a clipelor
pân-o destramă

pe respirația acestei clipe
era fim fericiți
ciutura mâinilor putea încapă
neamendată
rația de curcubeie permisă
spălării pe față
după ce-a vărsat nopții ultima îmbrățișare
și ți-a smuls sărutul din buză
ca pe-o otravă

un zburător îți fură chipul
pentru testele necesare imunității la umbră
tu surâzi depărtării din tine și mergi
-ți dezinfectezi mâinile

explozia unui soare în oase singurul pașaport cu viză lizibilă
iubirii necondiționate

respirația devine un poem de flăcări
tu poți ieși din piele
fără mască

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

S-a dus amorul...

S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora.

Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece,
Și nici pe buze nu-mi mai vin,
Și nici prin gând mi-or trece.

Atâta murmur de izvor,
Atât senin de stele,
Și un atât de trist amor
Am îngropat în ele!

Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine!
Cu câte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!

Cum străbăteau atât de greu
Din jalea mea adâncă,
Și cât de mult îmi pare rău
nu mai sufăr încă!

nu mai vrei te arați
Lumină de-ndeparte,
Cu ochii tăi întunecați
Renăscători din moarte!

Și cu acel smerit surâs,
Cu acea blândă față,
Să faci din viața mea un vis,
Din visul meu o viață.

mi se pară cum că crești
De cum răsare luna,
În umbra dulcilor povești
Din nopți o mie una.

Era un vis misterios
Și blând din cale-afară,
Și prea era de tot frumos
De-au trebuit piară.

Prea mult un înger mi-ai părut
Și prea puțin femeie,
Ca fericirea ce-am avut
Să fi putut steie.

Prea ne pierdusem tu și eu
În al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitarăm toate.

Și poate că nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atât de sfânt noroc
Străbătător durerii!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Dacă aș putea mă strecor prin una din ușile care au mai rămas întredeschise în urma mea, L-aș ruga pe Dumnezeu să-mi dea o singura zi, una de vară, pentru a mă pierde în (ne)cuprinsul ei cu inima pe care am avut-o fiind copil. Și L-aș ruga să îmi dea puțin din priceperea omului adult, nu mult, doar atât cât să pot înțelege locul numit copilărie, acela în care nu se moare, în care părinții sunt tineri și bunicii încă suficient de sprinteni – este singurul paradis pe care omul îl poate locui fără ca, mai întâi, treacă prin moarte.

citat din
Adăugat de seieinfachSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Scrisoare catre fiul meu" de Cosmin Neidoni este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -23.10- 16.99 lei.

Dacă aș putea mă strecor prin una din ușile care au mai rămas întredeschise în urma mea, L-aș ruga pe Dumnezeu să-mi dea o singura zi, una de vară, pentru a mă pierde în (ne)cuprinsul ei cu inima pe care am avut-o fiind copil. Și L-aș ruga să îmi dea puțin din priceperea omului adult, nu mult, doar atât cât să pot înțelege locul numit copilărie, acela în care nu se moare, în care părinții sunt tineri și bunicii încă suficient de sprinteni – este singurul paradis pe care omul îl poate locui fără ca mai întâi treacă prin moarte!

citat din
Adăugat de seieinfachSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook