graba

Mareea vieţii

Fiecare val care urcă pe faleza albă
Se străduie să părăsească plaja-n grabă,
Să se-întoarcă iarăşi acasă,-n mare;

Asemeni lui Hristos, în mâna înălţată
El va purta stigmatul şi-a ţărânii pată
Întru eternitate,-n neuitare.

poezie de Tabb,John Banister, 1845-1909, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sa stau si sa ma predau?
NU... nu pot sa stau
Vreau sa stiu, sa inteleg
Si sa vad incotro merg

Sunt descult si vulnerabil
Am vointa, sunt capabil
Cioburi ce ma taie in talpa
Nu ma fac sa merg in graba

poezie de Virgil Raicu
Adăugat de Virgil Raicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la un timp

De câţiva ani
procesul de mortificaţie a poeziei
s-a accelerat

am observat
că versurile noi
publicate prin săptămânale
se descompun
în decurs de două trei ore

poeţii morţi
pleacă repede
vii
debordând în grabă
cărţi noi
de parcă ar vrea să înfunde cu hârtie
o gaură.

poezie de Tadeusz Rozewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţa de vie

Soare aer şi culoare
Toate-n bob sunt adunate,
Ruginiu de vii-ntomnate
Urcă-n strugur, dau valoare;
Graurii şi-o porumbiţă
Uită-se din zbor la viţă
Rup ciorchinele în grabă,
Urmăriţi îşi văd de treabă,
Lasă jos doar o bobiţă...

Lasă jos doar o bobiţă
Urmăriţi îşi văd de treabă,
Rup ciorchinele în grabă.
Uită-se din zbor la viţă
Graurii şi-o porumbiţă;
Urcă-n strugur, dau valoare
Ruginiu de vii-ntomnate,
Toate-n bob sunt adunate
Soare aer şi culoare...

[...] Citeşte tot

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retro

şi nu mă uita
la capătul lumii
spre lună şi vis

alungă-mi teama

adoarme o floare pe încheietura ta
şi cerul apasă uşor pe fereastră
adormi la mine în inima-mi obosită
lasă o tristeţe chiria de noapte
stinge lumina în graba uitării

acoperă-mi plecarea
cu prezenţa ta

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă plângeţi

dacă am să mor,
lacrimele voastre
sunt produsul finit
al unei despărţiri
prestabilite.
Aplaudaţi-mă,
ca pe sicriul lui Paler
ieşit din muzeu,
nu ca pe un artist,
nici ca pe un poet,
ci mai de grabă
ca pe un om
care a ştiut
toată viaţa
că moartea
e doar o tăcere individuală...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt pentru cei înţelepţi ( grook )

Lăsaţi lumea să curgă-n acord cu propriul joc;
aveţi grijă să nu fiţi prinşi, din grabă,
în laţul ei – amintiţi-vă, singurul caz scuzabil
pentru a vă afla într-un anume loc
este să n-aveţi pe-acolo nicio treabă.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonsai

grădini
încap în podul palmei
într-o şoaptă rostită fără
grabă
am croit răstimpul
ultimei îmbrăţişări
când voi urni cărările spre
tine
să nu-ţi fie alb-negru cadrele
oglinda-n care mă ştiai
să nu-ţi pară zăbava mea
rătăcire

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul mă-întreabă

Astăzi sufletul mă-întreabă:
"De ce dai fără să ceri?"
I-am răspuns în mare grabă:
La fel şi tu îmi oferi.

De la tine am primit
această încredere.
Nici tu nu îmi ceri nimic
Şi nu eşti în pierdere.

poezie de Dumitru Delcă (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe în noapte

prin geamuri sparte de gânduri
treceau timpuri în grabă
venisem să cânt o baladă
la plecare a rămas doar cuvântul

uitase să ningă
rămăsesem blocat între fulgi
veneau oameni grămadă să vadă
eu priveam la distanţă de un an

uneori mai croiam câte-o toamnă
eram absentul grăbit dintre voi
mai chemam iarăşi în grabă
cuvântul rătăcit între sfinţi

eram tu şi eu
două drumuri pe un deal
în cutia poştală
a rămas un cuvânt ireal

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!