forme

Caniculă

O căldură cu forme lascive
de femeie planturoasă
cucereşte străzile prăfuite şi pustii
oamenii stau ascunşi ca şobolanii
între pereţii de beton ai blocurilor
speriaţi de tirania soarelui muribund
nici măcar câinii maidanezi nu şi-au făcut apariţia
aerul clocoteşte deasupra asfaltului fierbinte
pare un oraş părăsit
sau cuprins de vreo molimă
care a dus la dispariţia temporară a vieţii
totul este împietrit
iar timpul s-a oprit şi el
sub razele ucigătoare ale soarelui
care stă să moară.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din jurnalul unei zile (falsificatori de istorii...)

Descompune-mă-n cuvinte
în titluri de cărţi
în istorii inventate
( cu sânge rece)
de bolnavi incurabili
... rămăşiţe ale materiei
nemodelate
în forme...

Aruncă-mă în fiecare
răscruce
în calea anotimpurilor
ce urlă a pustiu
preschimbând
fiecare gând
în boabe de rouă...

Lasă-mă pradă
lupilor iernatici
pe drumul bătătorit

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Becart din Obsesia deşertului (16 iulie 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala era aproape plină. M-am îndreptat spre locul meu. Ca la majoritatea conferinţelor din creative industry, participanţii se adună în ultimul moment, iar toate cele trei intrări din plexi transparent, identice şi cu logo-ul W Company şablat ferm, erau acum forţate de o multitudine de forme umane, variaţii între supraponderali IT-işti cool, cocoşaţi art cu ochelari 100% clişeu, dar cu ramă lată, dinţi strălucitori á la sales, coate vintage pe sacouri de velur purtate cu două numere mai mici de cei de la development sau arhiprezentul trenci negru petrol, semn al investitorului din noul val.

începutul de la Malad de Alexandru Voicescu (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminitate

De ce-ai înlănţuit, tot zile,
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă,
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârşit, Evă, Dalile...

De ce te îmbraci mereu în floare,
Făcând Pământ şip de parfumuri,
Urnind mulţimi, alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.

De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme,
Să unduie visări enorme
De suavu-ţi gât, fin, de egretă.

De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să înveţe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu ştie liric, vers?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floricele de porumb (pop-corn)

Când boabele se încălzesc,
Deodată toate "înfloresc";
De-aceea, din bătrâni, pe ele
Noi le numim şi floricele.

La noi în ţară, cu temei,
Se mai numesc şi cocoşei.
Au două forme: fluturaşi
Şi ciupercuţe (bulgăraşi).

Au gust cum nu s-a m-ai văzut
De când Pământu-a fost făcut,
Culoare albă, minunată,
Şi un miros ce chiar te-mbată.

Când sunt sărate cum se cere,
Merg excelent cu nişte bere,
Privind TV-u-admirativ,
La vrun eveniment sportiv.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (7 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de ştire

Echilibristică concavă,
Voit perversă şi bolnavă,
Sindrom de ins bătut în cap,
Fără de vlagă şi posac,
Chemarea unui timp pierdut,
Distant, funebru şi tăcut,
Regrete, jale, plâns şi dor,
Scheleţi dansând în dormitor,
Idei pierdute în văzduh,
Schiţate vag dar cu năduf,
Forme schimbate între ele,
Colbul săltat de-un joc de iele,
Un suflet între aripi gri,
Album de poze cu copii,
Un mecanism fără de noimă,
Fluier, brădet, legendă, doină,
Doi lei, o chiflă şi-un iaurt,
Smucire, vaiet, fugă, furt,
Înot, ţigan, mal, înecat,
Răsfăţ în taină, soare, iaht,

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grivan (ridicându-şi capul):... Iată pentru ce mi-am luat eu masteratul în epistemologie... Dar, filozofic vorbind, ceea ce s-a întâmplat, probabil trebuia să se întâmple. O raţionalitate inteligibilă dirijează mişcarea lumii... Non-existenţa este necorporală, fiindcă nu poate fi gândită. Dar eu exist, pentru că gândesc. Exist, dincolo de orice transcendenţă! Exist şi sunt contingent cu mine însumi! Ce forme degradante poate lua uneori lupta pentru existenţă! Latru, deci exist! (Pauză). Această ontologie duce la concluzii epistemologice surprinzătoare! Dacă nu există nimic în afara existenţei, dacă aceasta este imuabilă şi nedevenită, atunci lumea noastră rămâne doar o iluzie... Va trebui să analizez noua mea situaţie în termeni raţionali. Pentru că doar gândirea raţională duce la adevăr. În teoria cunoaşterii, logosul rămâne instanţa supremă... (Pauza). Existenţa mea a intrat într-o fază nouă de evoluţie. Să recapitulăm! Mi-am găsit un loc de muncă... Sunt câine senatorial şi probabil am dobândit statut de funcţionar public... Voi fi un patruped obedient şi politicos. Altfel, aceşti vajnici cavaleri ai libertăţii mă vor pune pe liber! Câtă dreptate avea Socrate: binele sau mizeria individului sunt dependente de calitatea statului în care trăieşte...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea albă (poezie scrisă în anul 1947, în timpul guvernului Groza)

Pâine albă cu cartelă,
Jimblă cu obraz prăjit,
Sau simpatică franzelă,
Eu îţi zic: "Bine-ai venit".

După despărţirea dură
Te vedem din nou în piaţă,
Iarăş albă la făptură,
Iarăş rumenă la faţă.

Cu emoţii toată strada
Îţi admiră iar aspectul,
Pâine albă ca zăpada,
Te salut cu tot respectul.

Nu constat nici o schimbare
Ai aceleaşi forme pline,
Numai preţul e cam mare
Dar altminterea, eşti "bine"...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu (1947)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marcus Aurelius Eşti pregătit să te dedici Romei?
Commodus: Da, tată.
Marcus Aurelius: Nu vei fi împărat.
Commodus: Care bătrân mai înţelept îmi va lua locul?
Marcus Aurelius: Maximus mă va succeda, el va deţine puterea până când Senatul va fi pregătit să conducă din nou. Roma va redeveni republică.
Commodus: Maximus?
Marcus Aurelius: Da. Eşti dezamăgit de decizia pe care am luat-o?
Commodus: Mi-ai scris odată, amintind cele patru virtuţi: înţelepciunea, dreptatea, tăria de caracter şi cumpătarea. Când le-am citit, am ştiut că nu posed niciuna. Dar am alte calităţi, tată. Ambiţie. Şi aceasta poate fi considerată virtute când ne face să excelăm. Ingeniozitate, curaj, poate nu pe câmpul de luptă, dar... există multe forme de curaj. Devotament faţă de familie şi faţă de tine. Dar niciuna dintre acestea nu s-au regăsit în lista ta. Se pare că de atunci nu m-ai vrut ca fiu.
Marcus Aurelius: Commodus! Exagerezi.
Commodus: M-am supus zeilor... ca să găsesc calea prin care să îţi fac pe plac, să fii mândru de mine. O vorbă bună, o îmbrăţişare... în care să mă strângi, mi-ar fi luminat sufletul pentru o mie de ani. Ce urăşti aşa de mult la mine?
Marcus Aurelius: Taci, Commodus.
Commodus: Tot ce mi-am dorit a fost să mă ridic la înălţimea aşteptărilor tale, Caesar! Tată.
Marcus Aurelius (îngenunchează): Commodus. Greşelile tale ca fiu sunt reflecţia greşelilor mele ca tată. Vino! (Îl îmbrăţişează pe Commodus.)
Commodus (îl îmbrăţişează pe Marcus şi plânge): Tată. Aş fi măcelărit întreaga lume dacă m-ai fi iubit! (Commodus începe să îl axfisieze pe Marcus în timp ce se îmbrăţişează. Marcus se zbate.)

replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!