filozofie

Dansul nefardat al frunzelor

în ideea de a fi ramura din salcia rondului
inspir a doua tinereţe
respir prin zâmbetul cuminte
când buzele nesătule de înţelesuri
îşi odihnesc taina pe trupul flămând
picior peste picior
sămânţă şi rod
din timp

frunza-şi dansează culoarea din iubirea verde
în trecere alunecarea prin vreme
eternitatea zilelor
ieri o generaţie
azi tulburătoare metaforă a tainei
pe margine de viaţă

meditaţia repovesteşte idealul într-un exil de fapte
între a vrea şi vrere oglinda palmelor
în poala molcomă a speranţelor
o reverenţă

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebel şi egocentric

Rămas-a mică haina cuvintelor nespuse,
Pieptarul încă arde... nedijmuite ploi
Şi rândunici vândute tăcerilor impuse
Iluminează zborul durerilor din noi.

Mai flutură eşarfa metaforelor mute
Şi clopote uitate răsună-n călimări,
Dar cine să-nţeleagă şi cine să asculte?
Ninsorile albite de dor... în trecători.

Veni-vor înţelepţii şi magii poeziei,
Figuri de stil pitite sub pene de păun,
Modificând psaltirea şi-a ei filozofie
Cu libertăţi păgâne şi-aromă de tutun.

Ibricele... fierb vinul beţiilor discrete,
Lăute ne-ntrecute... ispitele-ncălzesc
Şi degete grăbite, în ritm de menuete
Pun nebunia clipei pe sânul îngeresc.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau dragoste şi armonie să strâng

Anii trec greu după o despărţire
Şi toate îţi vin în minte ca o amintire,
Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor
Că nu se ştie când am să mor.

Tu eşti acum în viaţa mea,
Dar simt că bate mai greu inima,
Vreau să te cunosc mai bine
Ca să-mi fie zilele mai senine.

Vreau ca din noapte până-n zori
Să visez la ochii tăi strălucitori
Şi te rog nu mă-ntreba
Cum aş putea asta schimba.

Multă căldură îmi doresc,
Ca toată viaţa să te iubesc.
Vreau s-avem doar armonie
Că-n viaţa noastră e multă filozofie.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezmăţ şi desfătare

Poate fi noaptea dulcea simfonie,
O zbatere de pleoape sau destin,
Când curge luna-n valuri argintie
Abia simţit şi-aproape-n simetrie
Cu timpul, categoric şi puţin.

Ispitele se prind în dans, nebune,
Arzând păcate... şi plăcerii târzii,
În aşternutul alb, care nu spune
Unde-i ascunsă marea pasiune
Şi flacăra... atâtor... erezii.

Oglinzile... minţi-vor... arogante,
Încinse şoapte şi prelungi tăceri
Pentru-a părea şi-a fi interesante
Ca sensul, neştiutelor constante
Puse-n formula magicului ieri.

Tu nici nu ştii fecioară, epilogul,
Discreţia de-acum ţi-e inutilă,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu nefiind

Tot copil sunt, tot un pui
Într-o inimă şi-o minte;
Ce le am la fel, pe-un cui,
M-aşteptând să mor cuminte.

La-nceput visam să fiu
Altfel decât ce eram;
Curios ce-o să deviu...
N-aveam timp, nu-l suportam!

Într-un timp, am fost ce-am vrut,
Sau s-a vrut ce-a fost să fie;
Ce părea neîntrerupt...
Doar etern, filozofie.

Şi-ncet nu mai vreau să fiu
El, în care stau schimbat;
Mă revăd ades iar fiu,
Cu părinţi, amorezat!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostie

Cred că prostia-i sfântă
că duduie-n biserici,
'n mulţimi ce nu cuvântă
se prosternând la clerici...

... dar e şi-n şcoli, duium,
ce-au devenit ghetouri
cu plata în uium,
la scos multe... zerouri...

... a devenit criteriu;
că prostul te numeşte
nu să-i distrugi imperiu...
că el te sfătuieşte!

... şi de-ar fi doar privată,
vreo şansă poate-ar fi;
să stea handicapată
şi stearpă de copii...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul

Privesc o poză: "Mărul pe zăpadă",
şi parcă văd şi urmele de dinţi,
atât de bine că îmi ies din minţi,
căci nu ştiu cui putea, muşcat, să-i cadă.

Să fie măr, să fie-o făcătură
în Photoshop sau într-un editor
din cele care, pe-un calculator,
te fac şi miss, dar şi caricatură?

Să fie din povestea cu piticii
şi-o albă care a muşcat din el?
Păi, în poveste nu era defel
zăpadă - doar copaci şi ăia micii! -

Să fie cel muşcat, cu care Raiul
a fost definitiv pierdut? Şi cât
din el să fi muşcat, de-a stat în gât
doar lui Adam? Cu Eva, care-i baiul?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofie irlandeză

Sunt doar două lucruri care te pot îngrijora:
ori eşti sănătos, ori eşti bolnav.
Dacă eşti sănătos,
n-ai de ce fi îngrijorat.
Dacă eşti bolnav,
sunt două lucruri care te pot îngrijora:
ori te faci bine, ori mori.
Dacă te faci bine,
n-ai de ce fi îngrijorat.
Dacă mori,
sunt două lucruri care te pot îngrijora:
ori vei merge în Rai, ori vei merge în Iad.
Dacă vei merge în Rai,
n-ai de ce fi îngrijorat.
Dacă vei merge în Iad,
vei fi atât de ocupat dând mâna
cu prietenii tăi
încât nu vei avea timp să fii îngrijorat!!
AŞA CĂ N-AI DE CE FI ÎNGRIJORAT.

poezie de autor necunoscut/anonim (Irlanda), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţa Anelor

fabulos înfloresc fluturii-n zbor
prin înfloriţii tei exterior clepsidrei
cu necrezul că dioptria senzaţiei
se poate îneca şi se distruge
în strigătul întreg al necazului
şi sub infirma apăsare a unui gând.

raţiuni mereu suspendate de taină
şi îndreptate
spre falsul lunii din liniştita oglinda a bălţii
în care fără anticipări
barza-si priveşte sosia
ea, în piciorul de serviciu nemişcată stând
şi veghind sfioasele nedumeriri ale cerului
coborât pe ritm de cotidian amar.

şi deodată o tresărire deloc evazivă:
" hei, tu, ăla scufundat eşarfei freamăt...
da, tu, ăla, care luneci pe o muchie de melancolie
şi ronţăi mereu îndărătnică filozofie

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crochiu de filozofie

În clopoţeii dimineţilor frustrante de alarme
Se-ncântă timpul, petrecând spre trudă...
În fluxul nesfârşit, robotici toţi, cu viziunea nudă
Se scurg în lumea -de-un diurn epuizată- pân-adoarme...

Printre războaie automate, tricotând visări,
Femei îşi scriu în "office" viaţa-n treceri efemere
Pentr-un voiaj, de o vacanţă sau un coş de mere
Şi multele speranţe de-mpliniri şi avansări...

Încartiruiţi în dogmele de-a fi sau de-a nu fi
Bărbaţi-şi topesc muşchi şi nervi într-un grotesc
De rupere de inimi, mâini, coloane... minţile-şi sfârşesc
Pentr-un simbol de stâlp... Ocrotitorii de copii.

Ce anticrist explică tot efortul silnic în exces
Şi unde ascunde-un inutil de plus valoare evidentă,
De nu-i pretenţia nebună a unei nedreptăţi extrapotentă;
Că singurul succes e-n ban, iară credinţa-i un eres.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!