Dansul nefardat al frunzelor

în ideea de a fi ramura din salcia rondului
inspir a doua tinereţe
respir prin zâmbetul cuminte
când buzele nesătule de înţelesuri
îşi odihnesc taina pe trupul flămând
picior peste picior
sămânţă şi rod
din timp

frunza-şi dansează culoarea din iubirea verde
în trecere alunecarea prin vreme
eternitatea zilelor
ieri o generaţie
azi tulburătoare metaforă a tainei
pe margine de viaţă

meditaţia repovesteşte idealul într-un exil de fapte
între a vrea şi vrere oglinda palmelor
în poala molcomă a speranţelor
o reverenţă
cu cercei în ureche
luminile priveau în ritmul respiraţiei
o taină
dintr-o filozofie de weekend
mâinile iubitei
sentimentele în cercul de... vreme
al fecundităţii
Divine.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât eşti priveşte peste vreme

la vama unui consens
te străbat în mersul atent
cu timpul prezent zâmbesc în aduceri aminte
iubita mea din drumul unui timp cuminte

nu mă uita în cercul meu de vreme
fără revers spre ieri
la botezul poetului ce se naşte mâine

azi scriu topit în poezie
iubesc metafora din zâmbetul vorbit
cuvânt şi elegie

în noaptea neuitată-n amintiri stă scris la semn
visul împlinit cu veşmânt din răsărit
de poetul dintr-un timp îndrăgostit
la nunta de argint atingerea unor petale
a devenit jurământ

sincere sentimentele noastre
hărăzite-n carte
sens.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în general,
nu încurc dozele sau manierele.
de data asta,
ideea îmi stă picior peste picior,
ca o golancă urcată pe un scaun înalt
într-un club,
atee, arogantă şi inabordabilă.

în urmă cu un minut,
până să-şi pună un picior peste altul,
dragostea părea o religie
cu biblie şi dumnezeu aferent.

acum
îşi priveşte genunchii,
necredincioşi dintr-odată,
parcă sunt mai mişto rotulele aşa,
sărace cu duhul.

trage un fum şi o privire în jur,
scoate o rublă grea din portmoneu,
o lasă pentru consumaţie
pe masă,
a ei e împărăţia absenţei.

ideea asta a mea,
superbă cu liniile din palmă tunse la zero,
îşi dă cu ruj într-un geam negru,
fluieră metale
şi, cu buzele strunjite mură,
ignoră
gropile încă bigote
şi sentimentele lor apoase
de pe bulevard.

în general,
nu încurc dozele şi manierele,
dar...
ideea asta e o golancă
atee.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

‎... S-au contopit într-un extaz tremurător
Cu braţ pe braţ, picior peste picior
Şi însăşi spaţiul l-au transformat în dor
Şi însăşi timpul l-au ascuns în taina lor...

Şi-atâtea şoapte îşi strecoară prin sărut
Şi atâta feerie-n sacrul nud -
Cu braţ pe braţ, picior peste picior
Şi contopit în el şi ea nemuritor...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosiri şi plecări spre timpuri viitoare

în zilele rămasului de viaţă
braţul destinului ne pictează într-un colţ din univers
adunaţi sub gânduri
răspundem
prezent

viaţa strigă catalogul în verde anotimp
imaginea trăirii rămâne printre cuvinte
aşa a trebuit să fim noi
unic poem
amprentă a timpului din cerc

fiecare semn de întrebare respiră silabele iubirii
neuitând să lase uitării
scrie-n surdină alt vers

pentru o clipă celestă mâinile se opresc
împreunate-n veghe în călcâiul de lumină
lângă iubirea virgină dintr-un timp cuminte
sortite mângâie privirile
atent

te caut mereu iubita mea
vom rămâne metafore prin timp
refren din elegie.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc o stare despre noi

păşesc prin timp
între răsărit şi apus
aşez mâinile în poala timpului
cu linişte fixez tâmplele
de fruntea iubirii din micul meu univers

în mijlocul idealurilor mă prinde o lumină
încerc să opresc nuanţele ei
într-o definiţie a conştiinţei trăite
aplec uşor capul în palme
şi-l sprijin ca mod de viaţă
niciodată plecat
trăiesc

între azi şi mâine o punte nepregătită de final
îmi e atâta dor de mâine
de setea-n despletitele frumuseţi
preţuită-i femeia în atlasul existenţei
modelează drumurile mele din lut
ca un întrerupător
umbră/lumină.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul toamnei

Mă îmbrăţişează toamna cu negurile ei,
Şi rece îmi aşterne sărutul ei pe frunte,
Cu ramuri desfrunzite pe vechile alei,
Mă mângâie încet prin tâmplele cărunte.

Şi şoapte la ureche, cu buzele de vânt,
Îmi rosteşte prin frunzele îngălbenite,
Din fiecare freamăt, din fiece cuvânt,
Tâlcuri încerc să-i prind cu mâinile pripite.

Parfumul ei de brumă şi de crizanteme,
Îşi face cuib în mine şi mă ispiteşte,
E vreme de iubire şi-i vreme de poeme,
Sărutul toamnei mă inspiră şi mă linişteşte.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de timp

La margine de timp, cu dorul călător,
te mai zăresc trecând câteodată
prin amintirile ce-ajung în zbor
pe-o aripă de toamnă-ntârziată.
Te pierzi însă prin umbrele rebele
din ceaţa care mi se-aşterne-n cale,
dispari treptat din gândurile mele
cuprinse-n vrăji de magice sucale.
Le deapănă sucalele prin vreme,
nu pot să te aducă mai aproape,
nici din adânc de haos să te cheme
când luna trece-n taină peste ape.

Rugina toamnei se revarsă-n zare,
iar frunzele venite dinspre crânguri
par stoluri lungi de păsări călătoare,
cu amăgiri lăsându-se pe gânduri.
Dispare luna sub un colţ de stâncă,
iar gândurile smulse din sucale
la margine de timp aleargă încă
spre tine să-mi deschidă altă cale,
să te ajung când timpul se opreşte
pe umbrele din toamnă-ntârziată,
să gust din infinitul care creşte
mireasma clipelor de altădată.

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediţia: 12 februarie 2020 (12 februarie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de timp

La margine de timp, cu dorul călător,
te mai zăresc trecând câteodată
prin amintirile ce-ajung în zbor
pe-o aripă de toamnă-ntârziată.
Te pierzi însă prin umbrele rebele
din ceaţa care mi se-aşterne-n cale,
dispari treptat din gândurile mele
cuprinse-n vrăji de magice sucale.
Le deapănă sucalele prin vreme,
nu pot să te aducă mai aproape,
nici din adânc de haos să te cheme
când luna trece-n taină peste ape.

Rugina toamnei se revarsă-n zare,
iar frunzele venite dinspre crânguri
par stoluri lungi de păsări călătoare,
cu amăgiri lăsându-se pe gânduri.
Dispare luna sub un colţ de stâncă,
iar gândurile smulse din sucale
la margine de timp aleargă încă
spre tine să-mi deschidă altă cale,
să te ajung când timpul se opreşte
pe umbrele din toamnă-ntârziată,
să gust din infinitul care creşte
mireasma clipelor de altădată

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un anotimp recunoscător

îmi prind mâinile de umerii serii
spre o altă zi ce se naşte
la cumpăna dintre trecut şi viitor
cuprinsă-n metaforă
o şoaptă

înţelege prudenţa din propria-i soartă
într-o iubire de lungă durată
trăire - şoaptă

o îmbrac în veşmântul memoriei
cu metafora simplităţii
naufragiez în mine de parcă nu aş şti cine sunt
unde sunt şi de ce sunt
pentru ce mai sunt şi cât voi mai fi
ca-ntr-o reclamă din viaţă
adeseori o şoaptă

un spectacol într-o palmă se-nchide
fredonând refrenul unui timp
peste cortina ce cade
cândva acolo un vis
acum o şoaptă.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia – copilul meu fidel

în seva timpului fără iubire nu aş fi ceea ce sunt
verbul dimineţilor
în raţiunea universului curgător nu aş fi înălţimea zborului
versul iubirii

acum ştiu
este frumosul ce putea să mi se-ntâmple
emoţiile în doi
visul din ape prin semnul din ceruri
cuvântul iubirii

visul de sidef din miracolul cu numele tău
în ochii ce înnoiesc imagini
dezvelite-n strălucire pe şevaletul pictorilor
în bucuria de a fi un întreg
solfegiul din zi – seară – noapte
poemul iubirii

trăiesc infinite dorinţe într-atâtea versuri
iubita mea cu drumurile vii
buzele se caută spre partea geamului alb
în patul alb se face seară
cu metafora iubirii

într-un tablou trăieşte culoarea
într-o viaţă puterea cuvântului
culoarea de foc a părului ce arde îmbrăţişarea
la chindie – ziua poeziei
iubirea – copilul meu fidel

poezie de Vali Niţu din Izvorul nesecat de sete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare ardentă

timp posomorât lacrimi se scurg în ceas
din tinereţea mea nimic n-a mai rămas
doar amintiri închise într-un sertar
şi-un dor aprins să am în cer un avatar.

aştept primăvara cu ziua Învierii
când muguri de lumină invadează merii
când fac din cireşe cercei la ureche
şi armonii însufleţesc iubirea mea veche.

aştept curcubeie să-şi ningă culoarea
peste melancolia care agită zarea
nu rănesc natura nu o deformez
cu splendorile ei mereu mă formez.

hai bucurie da o raită prin mine!
să sădesti în minte sămânţa de bine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nagoda

Reascult povestea magicei sucale
depănând prin vreme şiruri de fiori
care vin adesea pe aceeaşi cale
redeschisă iarăşi peste vechi uitări.
Ne ajung din urmă false jurăminte
spuse într-o noapte într-un lan de grâu
când deasupra luna se privea cuminte
în oglinda apei dintr-un ochi de râu.

Te privem aevea, fragedă nagodă,
din neant venită în tăcerea mea
călărind licornul cu şaua tripodă
născocită-n taină pe un ciob de stea.
L-am legat cu frâul de un mac albastru
legănat de vântul dulce şi suav
să sorbim nectarul lângă un jugastru
pe un pat din frunze puse-ntr-un răstav.

Rătăceam cu visul printre vorbe spuse
cu prelungi suspine din adâncul tău
şi gustam năvalnic din licori aduse
noaptea pe răcoare dintr-un curcubeu.
Ne rupeam din vraja nopţii siderale,
dintr-odată stinsă-n margine de râu,
cântecul de taină-al magicei sucale
depănându-şi zorii prin lanul de grâu.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu şi alb – rebelii unui mister

fără iubire nu sunt ceea ce sunt
înălţimea zborului
din atingerea trupurilor
trăiesc infinite dorinţe într-atâtea melodii
solfegiul din noapte
iubita mea cu drumurile vii
e greu când eşti departe
se face seară
buzele mele te caută spre partea geamului alb
în patul alb
dintr-o poveste
sărutul
într-o viaţă
tăcerea cuvântului
atinge culoarea roşie a părului tău
ardem împreună îmbrăţişarea
lumânare la chindie
lumină şi şoaptă.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magica Sucală

Reascult povestea magicei sucale
depănând prin vreme şiruri de fiori
care vin adesea pe aceeaşi cale
redeschisă iarăşi peste vechi uitări.
Ne ajung din urmă false jurăminte
spuse într-o noapte într-un lan de grâu
când deasupra luna se privea cuminte
în oglinda apei dintr-un ochi de râu.

Te simţeam aievea, fragedă nagodă,
din neant venită în tăcerea mea,
călărind licornul cu şaua tripodă
făurită-n taină pe un colţ de stea.
L-am legat cu frâul de un mac albastru
legănat de vântul dulce şi suav
să sorbim nectarul lângă un jugastru
pe un pat din frunze puse-ntr-un răstav.

Rătăceam cu visul printre vorbe spuse
cu prelungi suspine din adâncul tău
şi gustam năvalnic din licori aduse
noaptea pe răcoare dintr-un curcubeu.
Ne rupeam din vraja nopţii siderale,
dintr-odată stinsă-n margine de râu,
cântecul de taină-al magicei sucale
depănându-şi zorii prin lanul de grâu.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu mare

marea revarsă pe ţărm peştii tineri
zâmbetul tău se agaţă ca o clamă de orizont
unde sunt banchizele coloniile de îndrăgostiţi pescaruşii într-un picior
atunci când vaporul se îneacă?

mâinile tale risipesc sare
din ochiul verde al mării curge timpul regal
sunt duna de nisip
din care creşte agitaţia mării
stea cu coamă de aramă sunt
scară pe firmamentul cerului şopârlă verde călătoare

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RESPIR PRIN VERS

mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii şi albe de argint

mi se opreşte pasul uneori
sub ploaia de lumină şi culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins

mă dor şi ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
şi să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi şi mult prea dor de tine.

respir prin vers când cerul e senin
şi tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită

din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi şi clopot de aramă
dar intre ieri şi azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre mâine dinspre azi

într-un azi sunt atât de mâine
în mine cu mine cuvântul mă scrie
într-un jurnal
în tine cu tine poemul dragostei mă citeşte
într-un vers din acelaşi jurnal

în mine cu tine ne cerne clepsidra
înspre alt poem nisipul dintr-un sumar
în tăcere ne curge cu har
în tine dinspre mine trăieşte iubirea
în cercul ce se închide cu tine la hotar

într-un poem cu noi zâmbeşte viaţa
în mersul spre mine
într-un timp ce vorbeşte de la sine
în tăcere ne trăieşte
înspre arcul de cerc cu numele iubire

înspre mine penelul se opreşte din mişcare
în secunda de iubire cu tine
într-un poem cu mine la hotar
în cuvânt e frumuseţea unui sens atât de rar
în tine cu mine metafora unui poet hoinar

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzunarul timpului de la piept

cu mâna la tâmplă preţuiesc o filă din carte
şi-i mulţumesc timpului ca esenţă a unei metafore
pentru femeia cu zâmbetul unui hotar
din colţul meu de cer

în patul verde cu dimineţi odihnite de îmbrăţişări
notez într-un caiet zilele seri şi nopţile zile
ce vor rămâne în urma noastră
memorabilă iubire

alt poem – aceeaşi femeie
cu fiecare vers mă cuprinde o superbă nostalgie
o necunoscută în ciclul ireversibil al întoarcerii
unui arc al ceasului celest

seninul dintr-o trecere fulgerătoare
o supremă delimitare ce este însăşi viaţa
o imagine trecută pe o invitaţie
la timpul prezent

am devenit aşteptându-te
nesomnul odihnit în decenţa puţinului timp rămas
legănându-mă-n cuvinte iarăşi scriu
cu emoţiile amintirilor iubesc şi tot scriu să nu tac

am rătăcit destul ca să înţeleg statornicia
lângă tine sunt reîntâlnirea cu mine
sunt răspunsul la ce sunt
în declinări de verbe am devenit trăirea prin cuvânt.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunând în suflet veşnicie

De mă duc cu gândul în trecut,
să privesc prin vreme încă-odată,
cât-aş vrea să-o luăm de la-nceput,
viaţă dragă-n amintiri păstrată...!

Chiar bătut de iernile prea reci
sau de toamnele-mbrăcate-n ceaţă,
alergând pe vechile poteci,
aş mai vrea să râd cu tine, viaţă.

Prin păduri de fag şi de stejar
noi cărări ascunse să mă cheme,
frunze dantelate de arţar
umbră să îmi fie peste vreme.

Sub înaltul cerului deschis,
peste văi ascunse între dealuri,
sufletul să-mi fie paraclis
gândului brodat cu idealuri.

Către viitor deschis zburând,
timpului să-i mai adaug zile,
prin fâneţe să privesc oricând
zâmbetul frumoaselor copile.

Şi privind spre chipurile lor
tinereţea vajnică să-mi fie,
să mă-mbăt cu apa din izvor
adunând în suflet veşnicie.

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediţia din 21.04.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voievodul Bădiţa

Mângâierea ne-o aduci prin vreme
Iubitorilor de neam şi ţară
Harul tău a prins să cheme
Acel fior din suflete şi din poiană
Imboldul de păstrare prin cuvinte
Luminilor din veac şi-a celor dinainte.

Sub bolta frunţii tale prelucrate
Acele datini ce-au lăsat străbunii
Dau liniştea păstrării lor prin fapte
Omagiul pentru marii voievozi ai naţiunii
Virtutea, simplitatea-n gând şi port
E înmănuncheată-n suflet de român,
Aduce dovada a ce-a fost în vreme
Necontenitul crez statornic de stăpân
Universul unei opere peste vreme.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!