Dansul nefardat al frunzelor

în ideea de a fi ramura din salcia rondului
inspir a doua tinereţe
respir prin zâmbetul cuminte
când buzele nesătule de înţelesuri
îşi odihnesc taina pe trupul flămând
picior peste picior
sămânţă şi rod
din timp

frunza-şi dansează culoarea din iubirea verde
în trecere alunecarea prin vreme
eternitatea zilelor
ieri o generaţie
azi tulburătoare metaforă a tainei
pe margine de viaţă

meditaţia repovesteşte idealul într-un exil de fapte
între a vrea şi vrere oglinda palmelor
în poala molcomă a speranţelor
o reverenţă
cu cercei în ureche
luminile priveau în ritmul respiraţiei
o taină
dintr-o filozofie de weekend
mâinile iubitei
sentimentele în cercul de... vreme
al fecundităţii
Divine.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!