Dezmăţ şi desfătare

Poate fi noaptea dulcea simfonie,
O zbatere de pleoape sau destin,
Când curge luna-n valuri argintie
Abia simţit şi-aproape-n simetrie
Cu timpul, categoric şi puţin.

Ispitele se prind în dans, nebune,
Arzând păcate... şi plăcerii târzii,
În aşternutul alb, care nu spune
Unde-i ascunsă marea pasiune
Şi flacăra... atâtor... erezii.

Oglinzile... minţi-vor... arogante,
Încinse şoapte şi prelungi tăceri
Pentru-a părea şi-a fi interesante
Ca sensul, neştiutelor constante
Puse-n formula magicului ieri.

Tu nici nu ştii fecioară, epilogul,
Discreţia de-acum ţi-e inutilă,
Ai ignorat... rebelă... decalogul
Şi-ai devorat atingerilor drogul
Cu o perversitate... juvenilă.

Regrete nu-s şi nici ipocrizie
Ai consumat dezmăţ şi desfătare
Făr-a-ndrăzni să fac filozofie
Voi trece asta-n bibliografie
Subliniind, eretica-ţi chemare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiuni fierbinţi te-ademenesc

Se deschide cerul... a lumină,
Marea se întinde spre amurg,
Aşteptându-te ca pe-o regină
Visele în valuri când se scurg.

Norii-s adunaţi ca o chemare,
Soarele se-ascunde în tăceri,
Timpu-i ca o spumă... de uitare,
Prinsă-n chinga veşnicului ieri.

Dintre falduri, clipa te-nfăşoară
Într-o simfonie... de-aşteptări
Şi-n adâncul trupului coboară
Cu parfum de dor... şi sărutări.

Ţi-e deschisă calea spre iubire,
Pasiuni fierbinţi te-ademenesc,
Patima o bei... dintr-o sorbire
Când speranţele... te-ncolăcesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut un an

A mai trecut plin de-ntrebări, încă un an
Şi-n dimineţi, abia simţit... ai pus culoare,
Reaşezând păcate vechi într-un roman,
Făcând din clipe evantai... şi sărbătoare.

Au mai trecut amiezi arzânde, fără rost,
Spre depărtări tot căutând... neştiutoare,
La pieptul lui poate că tu, nici nu ai fost,
Dar aşteptai dinspre destin... o sărutare.

A mai trecut... înc-un amurg... însângerat,
Năluci şi ploi răstălmăcind a ta chemare
Pusă-ntr-un dor... reverberând... manierat
Şi aruncând... flămând priviri... năucitoare.

Au mai trecut... atâtea nopţi... fără de stele,
Ascunse taine-au prins aripi... ca o mirare
Dintr-un album de clipe reci... sau infidele,
Când curge luna-n trupul tău... ispititoare.

A mai trecut... plin de-ntrebări... încă un an,
L-ai aruncat făr-de regrete-n... Carul Mare,
Când timpu-alergă... ca o umbră... pe tavan
Şi-un ornic bate... a trecut... şi a schimbare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soroc de-mplinire

Desene abstracte... şi vise rebele,
Ispită târzie şi-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-şi aruncă păcatele-n foc.

Cuvinte nespuse... şi şoapte arzând,
Cărări neumblate şi-un dor îndrăzneţ,
Speranţa ascunsă în nu ştiu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preţ.

Luceferi şi umbre... cu greu desluşite,
Iluzii seduse... de fum... şi minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.

Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi aşteptări şi buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Şi toate iubirile-şi spune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tremură pe scară

Nu-s nici eu, nu eşti nici tu
Fulgeră dinspre amiază,
Ploaia-mi pare un atu
Care incă delirează.

Nu eşti tu, nici eu nu sunt,
Sărutări tot mai puţine,
Am deja părul cărunt
Şi un junghi ce mă reţine.

Dac-am fi ce fost-am ieri?
Plini de rouă şi culoare,
Ghid al marilor tăceri,
Suflete încântătoare.

S-ar trezi la viaţă, focul,
Marea, muntele şi cerul,
Căutând tot iarmarocul,
Dragostea şi grănicerul

Tu nu eşti, eu, nici atât,
Nefirescul ne doboară
Ipocrit şi... amărât,
Timpul, tremură pe scară

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-aş iubi

Eu te-aş iubi, dar n-am nici casă
Şi nici venituri relevante,
Pentru-a putea pune pe masă,
Atingeri... mai interesante.

Eu te-aş iubi, dar noaptea vine
Şi străzile mă tot alungă,
Înspre ferestrele puţine,
Ce au uitat, demult, să plângă.

Eu te-aş iubi, îmi eşti pe buze,
Catifelată şi discretă
Şi nimeni n-o să mă acuze,
Că nu fac uz de etichetă.

Eu te-aş iubi, dar de ce oare?
Şi până când să tot aştept?
Să nu mai fii o întrebare
Retorică... în al meu piept.

Eu te-aş iubi, a câta oară?
Şi-n câte stiluri păcătoase?
Pentru deliciul tău fecioară,
Când orologiu bate... şase.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi... în fiecare seară,
De cad zăpezi pe cetina de brad
Şi pasiuni de vor rămâne afară,
Iubirilor... tot căutând răsad.

Te voi iubi... în fiecare noapte,
În aşternutul verde de tăceri
Şi mângâindu-te numai cu şoapte,
Te-nvăţ să uiţi... durerile de ieri.

Te voi iubi... în blânda dimineaţă,
Când răsăritul... te va săruta
Şi când topi-voi, florile de gheaţă,
Alunecând... in trupul tău de stea.

Te voi iubi... în ziua asta mare,
Încolăcindu-te cu dragoste şi dor
Şi de la creştet... până la picioare,
Te va cuprinde-al dragostei... fior

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîmpărţind iubirile la doi

Ridic privirea înspre verzi destine,
Iubiri rebele... re-mpărţind la doi
Şi te-nfăşor cu trupul meu, pe tine,
Când cerul vieţii ninge peste noi.

Ca-ntr-un alint... ispitele ne leagă
Tot împletind atingeri diavoleşti
Şi încercând nebune să-nţeleagă
De voi pleca... sau dacă mă opreşti.

Mă tragi uşor... pe trupul care arde
În profunzimi fierbinţi, fără cusur,
Eliberând privirea de smaralde
Şi sânul, ce mă-ndeamnă să te fur.

Desfac abil a coapselor răscruce
Şi scutur curcubeul... de tăceri,
În dimineţi ce vor a mă seduce
Bătând la poarta viselor... de ieri.

Şi iar ridic privirile-nspre tine,
Reîmpărţind iubirile... la doi,
În aşternutul marilor destine
Când cerul vieţii ninge peste noi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelu-ncinsului alcov

Dintr-un alcov ca o-mplinire,
Zburătăcind... chemări târzii
Şi-ntind aripe-nspre iubire
Speranţele... cărămizii.

Răstorn conflictele-n psaltire
Şi-alung... nebune erezii,
Dintr-un alcov ca o-mplinire,
Zburătăcind... chemări târzii.

Şi mi-te chem nemărginire,
Sătul de-atâtea nerozii,
Îmbrac costumul alb, de mire,
Scăpând de dor... şi amnezii,

Dintr-un alcov ca o-mplinire.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen de iubire

Pe chipul tău, ninge cu stele,
Cu flori de soare-n infinit,
Vrea marea sânul să ţi-l spele
Cu-atingeri blânde de zenit

Curge-ntre valuri... răsăritul,
Care regretelor se-nchină
Tu fugi de mână cu iubitul
Ca o prinţesă... spre lumină.

Pe buze... zâmbetu-nfloreşte
Şi ochi-ţi sunt ca o chemare
În care dragostea sclipeşte,
Iar pleoapele... îşi cer iertare.

Ţi-e mâna dulce mângâiere
Pe-obrajii mei... ca un destin,
TU... cea străină... de durere,
Aştepţi din noapte, să revin.

Şi-acolo-n nebunii de şoapte,
Turnate-n trup... ca un alint,
Te voi sorbi cu buze coapte
Dintre cuvintele... ce mint.

Şi-n dimineţi ca de poveste,
Trăite... făr-de-asemănare,
Voi da speranţelor de veste,
Că mi-am gasit... raza de soare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul curge ca un soare

Curge cu soare peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii şi sânii goi,
Rebeli ţipând... a libertate.

De sâmbătă... până spre joi,
Deşi ispitele-şi dau coate
Curge cu soare... peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate.

Timpul renaşte-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Şi aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,

Curge cu soare... peste noi.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un an se naşte

Încă un an din viaţă-i dus,
Lăsând în urma lui regrete
Şi pasiuni... ce au sedus
Tăcerile... din menuete.

Nici nu ai timp, a socoti,
Erori, iluzii sau speranţe.
Ce pot şi-acum a învesti
În nebunii şi aroganţe.

E noaptea albă, e festin,
Deşi ne ramolim, fireşte,
Abia simţit, câte puţin,
Dar chefuim împărăteşte.

Încă un an la uşă... bate,
Ce artificii!!!!... ce miraj!
Şi mii de vise... aprobate,
Celor prezenţi în anturaj.

Prieteni!... ridicaţi paharul,
S-avem norocul la picioare
Când cerul îşi revarsă harul
Un an se naşte, altul moare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu trei arginţi

Cu trei arginţi şi ploi de vară
Voi cumpăra un cer de stele
Şi apoi, le amestec între ele
Cu-n soi de linişte... precară.

Într-un ulcior de lut, ermetic,
Le voi păstra trei luni jumate
Cum zic hrisoavele... şi poate,
Sorbind... nu voi mai fi eretic.

Nu-i nici păcat... şi nici ruşine
A crede-n magica, substanţă,
Ce-ţi toarnă-n vine cutezanţă
Şi gânduri... adolescentine.

Cu trei monezi şi ploi nebune
Eu cu iubiri, voi umple carul,
Arunc în aşternut... amnarul
Şi am să fac ce nu se spune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu trei arginţi

Cu trei arginţi şi ploi de vară
Voi cumpăra un cer de stele
Şi apoi, le-amestec între ele
Cu-n soi de linişte... precară.

Într-un ulcior de lut, ermetic,
Le voi păstra trei luni jumate
Cum zic hrisoavele... şi poate,
Sorbind... nu voi mai fi eretic.

Nu-i nici păcat... şi nici ruşine
A crede-n magica substanţă
Ce-ţi toarnă-n vine cutezanţă
Şi gânduri... adolescentine.

Cu trei monezi şi ploi nebune
Eu cu iubiri voi umple carul,
Arunc în aşternut... amnarul
Şi am să fac ce nu se spune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestigii

În neatingerea lor
Clipele par şi acum
Resturi încinse
De cenuşă
Vântul a trecut
Fluturând în tăcere
Steagul alb
Cu scântei de argint
Şi fiindcă
În toată nevinovăţia
S-au adunat cadavrele
Atâtor flori uitate
Am început să mătur
Cu o coadă de cal
Drumul atâtor ani
De iubire.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu regreţi

Să nu regreţi... minutele păgâne,
Când trupurile... ni s-au cunoscut
Şi peste raţiuni au fost stăpâne,
Dorind nebune... cel dintâi sărut.

Să nu regreţi... cuvintele şoptite
Nici orele de pasiuni... arzând,
Privirile ce despleteau... grăbite,
Tăcerea caldă-a nu ştiu cărui gând.

Să nu regreţi... din ce a fost să fie
Nici o atingere... şi niciun dor,
Păstreaz-a dragostei... filozofie
Şi-nvaţă-mă în suflet să-ţi cobor.

Să nu regreţi... extazul şi fiorul,
Sfinţite-mbrăţişări ce ne-au unit,
Palma timidă... dezgolind piciorul,
Clipa în care... ne-am îndrăgostit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irepetabilă şi dulce

Am împărţit cândva... plăcerea,
Irepetabilă şi dulce,
Amurgurile-arzând şi mierea,
Atingerilor zăbăuce.

Am consumat... şi nu o dată,
Nectaru-ncinselor păcate,
Rebelul vin şi-o neschimbată
Idee... despre libertate.

Am dat frâu liber... pasiunii,
Fiorilor ca de mătase
Şi am ţinut aprinşi cărbunii
Iubirilor... la ora şase.

Am şi plecat... într-un târziu,
Pe lume sunt destule fete
Care-n parfum... trandafiriu,
Vindecă inimi şi regrete.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete târzii

Soacra mea e hotărâtă.
Susţinea ieri, bunăoară:
"N-am fost şi nu sunt urâtă,
Proastă, da!... c-am fost fecioară!"

epigramă de Ion Meca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar el

Doar el ştie
De unde începe întunericul
Când înmugureşte gândul
Şi de ce vuieşte marea
Doar el a hărăzit
A conduce prin treime
Un univers divizat
Şi corupt ca un beţiv opac
Doar el cunoaşte
Sensul cântărilor târzii
Efluviile de încântare
Şi apocalipticele păcate
Doar el şi nu noi
Poate pune la un loc
Apa cu focul
Soarele cu luna
Şi chiar socialiştii
Cu liberalii.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai cum să uiţi

N-ai cum să uiţi minciunile şoptite,
Nici ploile... cu fulgere-n destin,
Privirile-n tăceri încremenite
Şi timpul, incredibil de puţin.

Vei încerca zadarnic a mă scoate
Din inimă, din suflet şi din gând,
Însă vei şti că am avut dreptate,
Că trupul niciodată nu mi-l vând.

A ignora... este cu neputinţă,
Deşi, te tot încearcă spaime reci
Şi-ai aruncat a patimei velinţă
Grăbindu-te, grăbindu-te să pleci.

N-ai cum să uiţi încinsele cuvinte,
Nici verdele... de-atâtea ori parşiv,
Nu poţi ucide-aducerile-aminte,
Deşi, poţi inventa, orice motiv.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!