falsitate

Oare dacă Einstein ar fi realizat măcar în germene că timpul nu există, e doar o invenţie limitată, o condiţionare inventată de mintea umană şi-ar mai fi bazat "teoria absurdităţii" pe o astfel de falsitate? Dacă absolut totul este iluzie atunci "teoria relativităţii "este adevărată? Cu 50000 de ani în urmă, exista viteză, era inventat timpul, dar relativitatea hilară a Absolutului exista? Suntem orbi, nu vedem că relativitatea e un prizonierat/închisoare al gândirii, după cum Absolut este etern liber de orice formă sau manifestare.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vor să pară ceea ce nu sunt pentru a fi mai plăcuţi pentru cei din jur. Totuşi, ceea ce e nu luăm prea des în considerare e că întocmai acest mod de a fi îi îndepărtează pe cei din jur. Oamenii creează legături autentice bazate pe curajul de a se exprima sincer. Doar în acest mod poţi să îţi dai seama cine îţi este alături şi să decizi dacă îl vrei sau nu în preajma ta. Orice urmă de falsitate va fi simţită de ceilalţi mai repede sau mai târziu.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Prin spărtura oglinzii pătrunde frigul
şi învăluie frunzele ce-n cioburile
de sticlă moartă se minunează de
propria lor înfăţişare târzie. Niciun
strop de culoare n-a iubit arătarea frunzelor
şi plătind cât pentru o viaţă, a sinucis
câteva zile. Iar sufletele îngropate în
lacrimi de zgură argintie, pe zgomotul
ţipetelor de ardere într-o orgie a
sentimentelor, pe un gol stins de coloana
infinită de păcate, prea mari pentru a
rămâne intacte, măcelărite de tăişul
milosteniei, ce anunţă veşnic ora exactă,
înspre neuitarea existenţei fatidice a creaţiei
divine, modelate cu cea mai preţioasă
falsitate... învie mereu.
Pe tine, decadenţă umană, te blestem!

poezie de Raluca Georgescu
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderi

pierd sensuri într-un vechi amurg
de dragul unui joi pierdut
pe frunte săruturi de plumb
le am întipărite

cascadele de ploi aduc
a sunete de tobe
şi umbre într-un dans tribal
aduc a mii de forme

e ceaţă...
mai opacă decât laptele
ce viaţă...
mai amară decât altele

pierdut în întuneric,
seamănă cu mine
busola lui? greşelile...
nicidecum iubire...

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Palade (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când îmi fac loc în inimă

pentru încă un adevăr
îl pipăi
îl gust
îl mestec cu grijă
până înţeleg
că în fibrele lui puternice
se ascund vieţi
multe vieţi trecute prin sabie
atunci îngenunchez plângând
că lucrurile pe care încep să le înţeleg
se contopesc cu mine
la marginea unei clipe

când percepţia e clară
sub prăbuşirea atâtor ziduri
îmi găsesc libertatea
aud trosnind
lemnul dulcelui adevăr
în flacăra inimii mele
Isuse

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restart

Ţi-am pus o simplă întrebare;
"-Te-ai învăţat, cu faţa mea,
că sunt bărbatul tău?"...
Era-ntr-o joie oarecare,
stăteam lipiţi pe-o canapea
cu gânduri duse în ecou,

eram urmaşi de aventuri
ce derulam, ca-n filmul mut;
secvenţe de-un amor părtaş,
de rupere de legături...
Eroi de un divorţ trecut
şi-un viitor sinucigaş.

Visam maturi, cu gând de tineri,
să reparăm piese uzate
ce n-am întreţinut, culpabili;
Eram la vârsta înspre-o vineri,
din zilele ce-s şapte toate...
Ai iubirii, eram, irecuperabili.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbrăcată...

M-ai dezbrăcat în mii de moduri, în mintea ta aşa poznaşă...
Eu te-aş fi înţepat cu bolduri! Nu mă voiam doar nărăvaşă!
Mi-ai oferit doar falsitate, când eu ţi-am dat doar adevăr...
Şi m-ai minţit de bunăvoie, deşi toate trase de păr...

Şi m-am expus în variante, să poţi alege ce-ţi doreşti...
Şi m-am redus de la gigante, să te simţi mândru de ce eşti!
Ori ai fost orb, ori te-ai purtat în vanitate...
Doar plânsul mi l-ai dat să-l sorb, robit în a ta răutate.

M-am dezbrăcat şi de-al meu suflet, şi ţi l-am dat să-l preţuieşti...
N-ai preţuiţ... şi am meu urlet, scâncea tăcut... iar tu-l urăşti!
N-a fost să fie mai nimic... doar valul care vine-pleacă...
Ai fost şi eşti cu mult prea mic... pentru-a mă face tu întreagă!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor român

Motto
De vremuri trecute ne este dor,
Dar ne-ndârjim să sperăm iară,
Ca naţia română, domnilor,
Să nu dispară în această ţară.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni, de valori,
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

Ne-nnebunesc discursurile-n van
Pe care însinguraţi le ascultăm,
Când bonus ei ne dau din an în an,
Mâinile ne leagă şi-apoi regretăm.

Adesea, cădem în laşitate,
Ne amăgim singuri, când ei se prefac,
Că-s patrioţi. Câtă falsitate!
Fardată-n cuvinte, după bunul plac.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor român

Motto
De vremuri trecute ne este dor,
Dar ne-ndârjim să sperăm iară,
Ca naţia română, domnilor
Să nu dispară în această ţară.

Români, aleşii noştri îşi bat joc
De-nvăţământ, de oameni, de valori,
Deşi băgăm de seamă, noi pe loc
Îi damnăm doar pentru bâlbe şi erori.

Ne-nnebunesc discursurile-n van
Pe care însinguraţi le ascultăm,
Când bonus ei ne dau din an în an,
Mâinile ne leagă şi-apoi regretăm.

Adesea, cădem în laşitate,
Ne amăgim singuri, când ei se prefac,
Că-s patrioţi. Câtă falsitate!
Fardată-n cuvinte, după bunul plac.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoială

Poezia cică este o-nchipuire goală,
Umilă aiurare a inimii-nfocate,
Că lumea ei e-o lume de vană falsitate,
Că-ntreaga frumuseţe e plăsmuire pală,
Deşi navigatorii noianelor nomade
Nu mai găsesc sirene vestind primejdii mari,
În codrii vechi driade nu sunt şi nici naiade
Cu plete aurite în râuri de cleştar;
Deşi Zeus nu mai zvârle, precum odinioară
Ucigătorul fulger, din slavă săgetat,
Iar Helios, spre seară, demult nu mai coboară
Pân' la zeiţa Tetis în purpuriu palat...

Chiar de-i aşa, frunzişul în şopotul de-amiază,
Ascunde atâtea taine; în susur de pâraie
E-atâta armonie, iar marea fredonează
Cu-atâta profunzime şi-a soarelui văpaie
Spre asfinţit coboară cu atâta-nduioşare
În hăul de-ape; luna, în chipu-i luminos
Păstrează-atâta vrajă, că inimii îi pare

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Apollon Maikov din Antologie de poezie rusă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!