Blestem
Prin spărtura oglinzii pătrunde frigul
și învăluie frunzele ce-n cioburile
de sticlă moartă se minunează de
propria lor înfățișare târzie. Niciun
strop de culoare n-a iubit arătarea frunzelor
și plătind cât pentru o viață, a sinucis
câteva zile. Iar sufletele îngropate în
lacrimi de zgură argintie, pe zgomotul
țipetelor de ardere într-o orgie a
sentimentelor, pe un gol stins de coloana
infinită de păcate, prea mari pentru a
rămâne intacte, măcelărite de tăișul
milosteniei, ce anunță veșnic ora exactă,
înspre neuitarea existenței fatidice a creației
divine, modelate cu cea mai prețioasă
falsitate... învie mereu.
Pe tine, decadență umană, te blestem!
poezie de Raluca Georgescu
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre frunze
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre ore
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Măicuța mea dragă
Mama nu-i un simplu nume
Poartă-i mereu recunoștință.
Mama te-a adus pe lume
Ea este cea mai dulce ființă.
Ți-a stat la căpătâi mereu
Spre calea corectă te îndrumă
Un înger trimis de Dumnezeu,
Iar dorul de ea te sugrumă.
Și multe lacrimi ea a vărsat
Doar din cauza ta câteodată,
Însă întotdeauna te-a iertat,
N-a stat pe tine supărată.
Nu uita, câte zile tu trăiești
În inimă-ți va fi mama stăpână.
Dovedește-i cât de mult o iubești,
Sărută-i cu drag îmbătrânita mână.
Lângă tine de la primul pas,
La primul strigăt, prima iubire
Prețuiește-o, rival e al vieții ceas,
Iar într-o zi va rămâne amintire...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre supărare, poezii despre religie sau poezii despre recunoștință
Spre iară toamnă
de-o vreme am început să văd prin lucruri
și pe tine toamnă nevoită să vii nechemată,
prin sunarea ploii și nădiejdea geamului
ce separă odaia de creanga-n vis aplecată.
ochilor culoare în urmă trist o să cânte -
în târziul unui clopot atârnat de fugita vară.
în păduri bocet de javre, lupte de vise amare,
pe geana drumului iar indispoziții se cară.
prin tine toamnă m-aș pute salva închipuit
de ierburile rebele mâncătoare de mari tălpi;
sau de versetul mirosului de obraznic crin
privind mângâierea femeii cu ochii prea lămpi.
un an de zile, sarcastică trecere de când doar
abia m-am retras din imaginile tale prin nimeriri...
frunzele de arțar viforos și acum mai scobesc față
și sunt hotărât să mai adun aer de învelit amintiri.
popasuri gri și apatii terestre pentru iară toamnă;
frigul și-a deschis spre miazănoapte orfelinat
pentru flori solitare, flori în sonor cărunțit
ce nu par de-ajuns vremii fără cuprul naufragiat.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre ochi, poezii despre început, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre singurătate sau poezii despre sarcasm
Despărțirea e cea mai grea pierdere. Pentru că, dacă nu e o renunțare, atunci e sentință. De cele mai multe ori, despărțirea doare, pentru că ne învinuim că nu am iubit îndeajuns sau îl învinuim pe celălalt că a plecat, înainte să fim măcar încă o bucată de viață, fericiți, împreună. Despărțirea doare și pentru că nu ne iertăm. Nu ne iertăm, pentru că nu i-am lăsat să știe cât i-am iubit. Nu le-am arătat, îndeajuns de mult, iubirea noastră. Nu pe cât am fi putut. Sau nu pe cât ar fi avut ei nevoie. Și, de aceea, doare pe atât mai mult. Lecția de viață este să nu amânăm a ne arăta iubirea. Despărțirea mai poate fi un jaf al destinului: atunci când acesta îți răpește suflețelul iubit. Când spun asta, mă gândesc la moarte. Moartea omului iubit. Partener de viață. Copil. Părinte. Frate. Animal de companie. Poate, o prețioasă Lecție de Viață este că acele suflete care pleacă nici nu erau menite să ne fie alături o viață întreagă. Poate, Menirea lor a fost să ne învețe ceva. Să ne învețe DORUL. Să ne învețe regretul; acel regret care ajută la înălțare. Poate că menirea lor a fost, doar, să ne iubească. Să ne facă "să știm cum este să fii iubit".
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre moarte
- citate despre lecții
- citate despre învățătură
- citate despre zoologie
- citate despre viață
- citate despre suflet
- citate despre iertare
- citate despre fericire
- lecții de engleză
Perpetuarea umană
E vrerea cea nemărginită,
Cu referire la noi toți;
Este coloana infinită,
Străbuni, bunici, părinți, nepoți...
epigramă de Virgil Petcu (2004)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre Coloana infinitului
Pentru căutare
dar ce culoare-i asta?
de ce mă duci în eroare toamnă
înainte de șapte ani
aș fi recunoscut-o dintr-o privire
mama a fost cea care
mă aruncase într-un râu de culori
să învăț a înota în fluviul
ce va trece prin inimă
în cascade cu zgomotul unei planete
îmi plăcea pădurea și
frunzele uscate foșnitoare sub picior
nu înțelegeam prea bine că nu mai era vară
mă amuzam văzând oamenii
ca pe jucăriile mele din ghindă
care puteau să nască alte păduri
tata deplângea nucul din mijlocul grădinii
incendiat într-o noapte de un fulger
așa am aflat cât de repede pot fi uciși copacii
am aflat ce e moartea
omorându-mă cu zile în căutări prin ape tulburi
am învățat să visez visând
am învățat să rămân în viață trăind
merită popasul măcar de patru ori pe an
în duminica fiecărui anotimp pentru a surprinde
orice culoare oprită pe retină să umple perna visului
în continuare să trăiești timp de ani și ani
grădinarul fluviului
ce să fac eu cu atâta albastru
ce să fac eu cu atâta apă
ce să fac eu cu atâtea corăbii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre păduri, poezii despre fluvii, poezii despre apă sau poezii despre înot
Îngerașul meu
Înger, îngerașul meu,
Ocrotește-mă mereu!
Ajută-mi când dau de greu,
Fă-i pe plac lui Dumnezeu.
Îngerașul meu iubit,
Cât Iisus a suferit!
Pentru ale noastre păcate,
Pe sine s-a dat la moarte...
Eu acum te rog pe tine,
Pentru legile divine,
Îngeraș, să-mi fii la greu
Și să mă păzești mereu.
Ajută-mă să merg mereu
Pe calea lui Dumnezeu!
Înger, îngerașule,
Luminează-mi căile!
rugăciune pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Dumnezeu
Revelație
Nu vreau flaute.
Vreau îngeri
Pentru sângele cutremurării.
Cer nașterea cântecului
Prin apropierea
De tine.
Viața umblă pe oase
Nepăsătoare,
Iubirea ta rămâne
Binecuvântare?...
Să fiu piatră?
Să fiu potop?
O, inima mea
Lângă tine
Învie revelația
Din gâtlejul
Timpului.
Vino,
Seninul tăcerii
Se zbate
În ardere!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre naștere, poezii despre muzică sau poezii despre inimă
Lacrimile Atlantidei
Mi-e sânge-n cer și-n gândul ce îmi poartă,
În clopote întoarse a potir,
Bucăți de suflet și de viață moartă
Plutind pe lacrimi prefăcute-n mir.
Îmi cântă frunze-n doine destrămate
În zdrențe fluturânde prin copaci
Și-mi șuieră, pe ramuri atârnate,
Atâtea nopți cu ochii triști, buimaci.
Îmi e prea gol în piept și stins ecoul
Pendulei care-mi poartă, ruginit,
Un râu ce și-a încetinit tempoul
În scurgerea prin lutul învechit.
E negru mirul, iar sub el e hăul
Și lumea-ntunecată și fetidă
În care-i leacul ce îngheață răul
Cu lacrimi izvorând din Atlantidă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre prăpăstii, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Nu te trăda pe tine niciodată pentru că nimeni nu îți datorează nimic și fiecare va alege propria fericire dacă are de ales între fericirea lui și a ta. Ai grijă să nu rămâi în fundul gol la ora adevărului. Ia lucrurile așa cum sunt, acceptă că ai luat cele mai bune decizii până acum cu ce știai și privește cu încredere spre viitor. Și fără să faci nimic, viața va aduce în viața ta oamenii și întâmplările pentru ca tu să evoluezi. Faptul că încă trăiești este dovada că încă ai toate șansele intacte. Privește la orizont cu curaj!
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încredere, citate despre viitor, citate despre trădare, citate despre timp, citate despre superlative, citate despre ore sau citate despre evoluție
Cântec încețoșat
E toamnă,
toți poeții scriu despre condurii Cenușăresei,
pe sticlă încă o stea se stinge,
nu se mai văd frunzele,
prognoza meteo anunță vremuri grele,
niciun greiere nu mi-a mai trecut pragul,
două flori de tei și trei măceșe
zac într-un ceainic
de ieri, de alaltăieri
ce mai contează!
îmi pasă doar mie...
fluierul unei locomotive
umple pântecul nopții cu ceață.
e toamnă târzie!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre trenuri, poezii despre tei, poezii despre poezie, poezii despre meteorologie sau poezii despre locomotive
Invidia îi consolează (pe oamenii mediocri), le calmează grijile și în final le putrezește sufletele, permițându-le să justifice josnicia și lăcomia lor până când cred că acestea sunt virtuți. Astfel de oameni sunt convinși că porțile raiului vor fi deschise doar pentru bieți nenorociți ca ei, care trec prin viață fără să lase urme, dar încercările lor jalnice să-i deprecieze pe alții și să-i excludă și să-i distrugă dacă este posibil cei care, prin simplul fapt al existenței lor, arată propria sărăcie a spiritului, a minții și a curajului lor.
citat din Carlos Ruiz Zafon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărăcie, citate despre sfârșit, citate despre religie, citate despre rai, citate despre posibilitate, citate despre mediocritate sau citate despre invidie
Ei (spartanii) trăiau în cetate ca într-o tabără, având bine statornicit și felul lor de viață și îndeletnicirile cu trebile obștești și, îndeobște, socoteau că nu sunt ai lor înșiși, ci ai patriei... Iar hiloții lucrau pentru ei pământul, plătind dajdia pomenită.
citat celebru din Plutarh
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Plutarh despre viață, citate despre patrie sau citate despre Pământ
Nu știi vreun anotimp?
Se joacă blânde raze prin frunzele pictate
De-nmiresmata toamnă cu dulcele ei rod,
Dansează crizanteme în câmpuri parfumate,
Eu te sărut cu vara plecată în exod!
Port jar de stele tandre îmbobocite-n gând,
Te-mbrac cu pacea frunzei să nu te doară ploaia,
E noaptea mai senină când visului mă vând,
Îți sunt atât de-aproape! Nu simți tu vâlvătaia?
Zadarnic te prefaci că rătăcești cărarea,
Ce duce înspre mine prin iarba necosită,
Absența mea te doare, botez ți-e neuitarea
Cu lacrimi de culoarea brândușei înflorită!
Oprește-mă puțin până se-ntorc lăstunii,
Prea multă toamnă tristă a poposit în tine
Și scrie-mă-n solstiții cu cioburile lunii,
Nicicând să nu mai sece fântânile din mine!
Dacă din tot ce-am fost și-ai îndrăznit să-mi fii,
Năframa neputinței ar răvași iubirea,
Nu știi vreun anotimp, în plus, de bucurii,
Din care să rămânem nu doar cu amintirea?
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre ploaie, poezii despre pictură sau poezii despre pace
Viața devine superbă în clipa în care înțelegi un simplu adevăr psihologic: Fiecare om trece realitatea prin propriul filtru de gândire, experiențe trecute, sentimente și emoții, temperament și 1000 de alte mari sau mici filtre. Așadar fiecare om are propria lui experiență legată de viață, propriul lui ADEVĂR, propria lui DREPTATE și propria lui REALITATE. Unii oameni (cam mulți), nu doar că nu acceptă că omul de lângă trăiește o altă experiență și că adevărul pentru el e altul, ci mai vor, cu mari eforturi, certuri, nervi, stres și relații distruse, să impună adevărul lor altora, în loc să folosească acea energie pentru a-și face viața fericită. Deci îți vezi de treaba ta și ești fericit într-o lume în care poate toți văd lucrurile altfel decât tine sau ești nefericit pentru că nu văd toți la fel de îngust ca tine?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre realitate, citate despre adevăr, citate despre stres, citate despre psihologie, citate despre nefericire, citate despre gânduri sau citate despre energie
Toate mamele-s icoane
Toate mamele-s icoane
Ce-au în pântec dumnezeu,
Izvor nesecat de viață
Pentru pios sau ateu.
Toate mamele au miere
În palme și în cuvânt,
Au în mângâiere Raiul
Iar sfatul lor este sfânt.
Toate mamele sunt sacre
În templul vieții? Statui.
Veșnic rămân călăuze
Pe drumul copilului...
Toate mamele-s divine,
Sunt sacrificiul suprem,
Pentru pruncii lor să treacă
Și prin foc, că nu se tem.
Toate mamele au mir,
Toate știu să vindece,
Mereu le auzi zicând:
"Unde pupă mama, trece!"
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre copilărie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sfaturi, poezii despre sculptură sau poezii despre sacrificiu
Absenți
Cât... cât să-mi dezgolesc sufletul
Ca să ajung la Cer, sau la tine?
Unde... unde am greșit sau cine...
Cine-a sortit soarta, numele nostru?
Cât... cât putem trăi... doar pentru...
A nu muri, doar pentru câteva clipe
În care cerul ne era și martor și...
Adăpost într-o margine de galaxie?
Câte, câte-am pierdut, câte cuvinte
Am prefăcut în tăceri și în lacrimi,
Câte păcate ale altora putem plăti
Într-o singură viață, singură clipă?
Unde, pe unde să ne mai căutam
În care unghere... suntem rătăciți,
Cine ne-a dăruit dăruirea din Noi,
Cine ne-a scris scrierea-n grabă?
Unde... unde ne așteaptă sfârșitul,
Când va bate ultimul gong de final,
Vom reuși să fim prezenți sau...
Sau ne va trece soarta... absenți?
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre plată, poezii despre greșeli, poezii despre cuvinte sau poezii despre cadouri
Fata cu vioara
Acum, când ochii ei nu mai privesc,
Când degetele ei prelungi, de ceară,
Nu mai aleargă, nu mai dănțuiesc
Ca un păianjen galben pe vioară,
Acum, când nu mai tremură pe-alei
Ci doarme, în sfârșit, între glicine,
Am să vă spun, prieteni, taina ei,
Taina ei neagră, plină de suspine...
Voi o credeați nebună, negreșit,
Când o vedeați mereu, fără-ncetare,
Cu sânul gol, cu părul despletit,
Cântând pe uliți veșnica-i cântare...
Dar adevăru-i altul și mă tem
Să vi-l mai spun acum, când e zadarnic...
Fata purta cu vioara un blestem!
Și ce blestem - sălbatic și amarnic!
Căci tatăl ei, un jidov scund, urât,
Murind, îi hărăzise într-o seară,
Să nu trăiască după el decât
Atâta timp cât va cânta la vioară!
De-aceea, zi de zi, până-n amurg,
Pe străzi, prin piețe, dornică de viață,
Cânta din răsputeri în vechiul burg,
Cânta prin soare, viscole sau ceață...
De-aceea alerga necontenit,
Mergea mereu cu vioara sub bărbie,
Își aiura descântecul smintit,
Se prăvălea în el ca-ntr-o orgie!
Dar într-o noapte, de prea mult cântat,
Deodată toate corzile plesniră!
Un vaier scurt și-un țipăt încleștat
În cerul pulmburiu se-ncolăciră!...
Atunci, cu ochii mari, înspăimântați,
Din părul blond își smulse patru fire...
Și voi râdeați, nebunilor! Râdeați!
Fecioara însă, ea cânta-n neștire...
Ce cântec pur și nemaiauzit!
N-o să vi-l spun, căci nu se poate spune!
Dar prea mult timp, pe lemnul istovit
Nu dăinuiră nici aceste strune...
Nici ele nu putură, prin alei,
Să-i prelungească marea agonie...
Și-acum fecioara doarme-n racla ei
Ca o vioară frântă în cutie!
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre viscol, poezii despre virginitate, poezii despre spaimă sau poezii despre somn
Fata cu vioara
Acum, când ochii ei nu mai privesc,
Când degetele ei prelungi, de ceară,
Nu mai aleargă, nu mai dănțuiesc
Ca un păianjen galben pe vioară,
Acum, când nu mai tremură pe-alei
Ci doarme, în sfârșit, între glicine,
Am să vă spun, prieteni, taina ei,
Taina ei neagră, plină de suspine...
Voi o credeați nebună, negreșit,
Când o vedeați mereu, fără-ncetare,
Cu sânul gol, cu părul despletit,
Cântând pe uliți veșnica-i cântare...
Dar adevăru-i altul și mă tem
Să vi-l mai spun acum, când e zadarnic...
Fata purta cu vioara un blestem!
Și ce blestem - sălbatic și amarnic!
Căci tatăl ei, un jidov scund, urât,
Murind, îi hărăzise într-o seară,
Să nu trăiască după el decât
Atâta timp cât va cânta la vioară!
De-aceea, zi de zi, până-n amurg,
Pe străzi, prin piețe, dornică de viață,
Cânta din răsputeri în vechiul burg,
Cânta prin soare, viscole sau ceață...
De-aceea alerga necontenit,
Mergea mereu cu vioara sub bărbie,
Își aiura descântecul smintit,
Se prăvălea în el ca-ntr-o orgie!
Dar într-o noapte, de prea mult cântat,
Deodată toate corzile plesniră!
Un vaier scurt și-un țipăt încleștat
În cerul pulmburiu se-ncolăciră!...
Atunci, cu ochii mari, înspăimântați,
Din părul blond își smulse patru fire...
Și voi râdeați, nebunilor! Râdeați!
Fecioara însă, ea cânta-n neștire...
Ce cântec pur și nemaiauzit!
N-o să vi-l spun, căci nu se poate spune!
Dar prea mult timp, pe lemnul istovit
Nu dăinuiră nici aceste strune...
Nici ele nu putură, prin alei,
Să-i prelungească marea agonie...
Și-acum fecioara doarme-n racla ei
Ca o vioară frântă în cutie!
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferent de ora târzie, Alex dorea să ia legătura cu Lucian. Acesta se afla în Institut, într-adevăr la discotecă; două zile chiar simțise că se distrase, fetele fiind foarte drăguțe, înțelegătoare. Din cauza muzicii, auzi cu greu sunetul celularului său; mai degrabă simți ușoarele vibrații ale acestuia. Pentru a răspunde, se retrase, dar ca să poată vorbi, ieși din discotecă; fetele nu-l reținură, deși îl întrebaseră dacă pleacă sau mai rămâne; deocamdată, el nu le răspunse nimic, pentru că nu știa nimic sigur.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre vorbire, citate despre telefonul mobil, citate despre sunet, citate despre muzică, citate despre fete sau citate despre dorințe
Iubirea mea s-a stins
pentru Bianca
Lacrimi nu mai am, când te privesc zăcând neînsuflețită....
În agonii și suferințe te-am privit zvâcnind...
O singură dorință aveam a-mi fi împlinită...
Ca tu, să te mai bucuri... prin viață tot trăind....
Nu poate nici cuvânt, și nici lacrimi amare,
Să stingă cea durere ce-o simt în piept arzând...
Mi-ai fost copilul dulce, ce m-alinta c-o floare,
Iar eu... fără de tine, mă văd ușor căzând...
Și te-am iubit, cum nu se scrie-n cărți...!
Și mi-ai fost în suflet... tu mult m-ai alinat...!
Poate să mai treacă încă zece vieți...
Eu nu am să te uit, copil mult adorat!
Bianca, te iubesc! Tu ești acum plecată...
M-ai părăsit și tu... cu mult, mult prea devreme...!
Și trebuie s-accept soarta... deși, neresemnată...
Primisem despre tine, atât de multe semne!
Nu pot eu fără tine! Copil celest ce-ai fost...
Sufletul mi-e spart în cioburi răsfirate...
Voi înțelege poate, că totul are-un rost...
Deși, prin agonii plutesc acum în toate!
Mă doare și mă probușesc de a ta plecare...
Ai fost prea tânără, când tu m-ai părăsit...!
Acum am o nevoie aprig de-o schimbare,
Am inimă zdrobită și suflet pustiit!
Oh, te iubesc atât! Iubesc spre veșnicie...!
Și ne vom revedea... atunci când ceasul vine.
Tot ce-a fost dat să am, mi-a fost luat să-mi fie...
Dar ne vom întâlni... pe plaiuri verzi, divine.
Tu, suflete curat... să știi cât te-am iubit!
N-aș fi crezut vreo clipă... să mori în locul meu...!
M-aș fi sacrificat... și iar m-aș fi zidit...
Și ți-aș fi luat durerea și tot ce ți-a fost greu.
Și la final am înțeles: noi nu putem alege!
Destinul este scris cu mult timp de am fi...
Acela ce iubește... doar bucurii culege,
Nimic din ce-ți propui... nimic nu vei primi!
Pentru aleșii Domnului...
Dedicație specială pentru fiica mea, plecată prematur către cele sfinte...
R. I. P. BIANCA - 3 februarie 2000 - 22 mai 2017
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre bucurie, poezii despre verde sau poezii despre tinerețe