Blestem
Prin spărtura oglinzii pătrunde frigul
și învăluie frunzele ce-n cioburile
de sticlă moartă se minunează de
propria lor înfățișare târzie. Niciun
strop de culoare n-a iubit arătarea frunzelor
și plătind cât pentru o viață, a sinucis
câteva zile. Iar sufletele îngropate în
lacrimi de zgură argintie, pe zgomotul
țipetelor de ardere într-o orgie a
sentimentelor, pe un gol stins de coloana
infinită de păcate, prea mari pentru a
rămâne intacte, măcelărite de tăișul
milosteniei, ce anunță veșnic ora exactă,
înspre neuitarea existenței fatidice a creației
divine, modelate cu cea mai prețioasă
falsitate... învie mereu.
Pe tine, decadență umană, te blestem!
poezie de Raluca Georgescu
Adăugat de Gina Mihai
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre frunze
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre ore
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.