elita

Unde mai e Petre Ţuţea?

Pătimit-a el pentru popor
Vre-o 13 ani de închisoare
De Petre Ţuţea, astăzi în obor
Aproape nimeni, habar n-are.

Geniul său ştia prea bine
Credinţa-n Dumnezeu şi în popor,
De un deceniu l-am pierdut şi azi îmi vine
De Petre Ţuţea un mare dor.

În manualul de istorie
Speram c-am să-l găsesc,
Dar comuniştii fără glorie
Au considerat că-i nefiresc.

Nu spun că Păunescu nu merita,
Dar voi vreţi să-l scoateţi sfânt,
Iar de Ţuţea, o elită,
Nu mai scrieţi un cuvânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Calin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1988, Imperiul hotărî în secret pentru o intervenţie indirectă în Jormania. Întru aceasta a fost utilizată o armă mai de temut decât chiar armele bacteriologice şi meteorologice: arma zoologică, deja experimentată, ca şi celelalte două, în Borbishtan. Redutabila Bedeker (BDKR, poliţia secretă a Imperiului) era Sigură, de astă dată, că arma zoologică va repurta un mare triumf în Jormania, deşi în Borbisthan rezultatele fuseseră destul de slabe (aproximativ 200.000 de victime), aceasta datorându-se condiţiilor geografice şi demografice diferite din cele două ţări. În Borbisthan, partizanii omorâseră, în şase ani, mai multe milioane de zorabi (numele internaţional al purtătorilor armei zoologice), dar ei erau trăgători de elită mereu la pândă şi, dacă altele le lipseau, muniţii aveau suficiente. Din acest motiv, zorabii deveniseră din ce în ce mai rari în Borbisthan, iar supravieţuitorii se transformaseră din nou în pisici obişnuite.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol

Elita luase loc la parter
si prostii sus, aproape de cer.
In loja statea o intamplare cam abatuta
si un napraznic destin in mare tinuta.
Un dezastru tare cat zece
tot spera ca totul va trece.
Un naufragiu dormita in fotoliu
infasurat in lintoliu.
O raceala
vagabonda prin sala.
O inocenta
stralucea printr-o totala absenta.
Piesa era o rafuiala
intre virtute si greseala.
Scena era un sanctuar
prin care adevarul trecea foarte rar.
Actorii isi indrugau rolul,
dar, incet, ii inghitea namolul ;
in pauze, tacute aplauze,
la finale, tacute urale.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta din volumul: Intunecatul April
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin susţinere şi colaborări politice degradante moral, unele cadre universitare au devenit peste noapte profesori universitari, prodecani şi decani de facultaţi. După atingerea generoaselor obiective obţinute nemeritoriu, au conceput acte normative ministeriale prin care se îngrădeşte şi se complică ocuparea posturilor universitare de către cei din afara sistemului universitar, facilitându-se promovarea clientelei universitare şi a celor recomandaţi politic. Sistemul de învăţământ universitar românesc deţine un corp profesoral de elită, ca şi cel preunivesitar, însă modelul de promovare a cadrelor didactice este unul ultrasubiectiv, în anumite medii socio-profesionale, blocând accesul personalităţilor creative venite din afara sistemului. Disfuncţionalităţile din macrosocial s-au propagat cu repeziciune şi în instituţiile universitare. Instituţiile statului sunt pasive la asemenea fenomene dizarmonice, invocându-se autonomia universitară. În acord cu alte domenii profesionale, autonomia înseamnă "a face legi numai pentru noi şi numai în interesul nostru.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul Oltului

Pornind din Lotru spre Cornet,
Şoseaua urcă-ncet... încet...
Ţinându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuşi o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână şosea
Banală -
Dar naţională!...

Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Şi timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă ţipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca şi locomotiva "Malaxa",

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest pentru sănătatea Pământului

Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.

Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.

Şi mai avem şi straniul obicei
De-a spune, şi-n piept a ne şi bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest pentru sănătatea Pământului

Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.

Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.

Şi mai avem şi straniul obicei
De-a spune, şi-n piept a ne şi bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frau Merkel...

Frau Merkel,
Vă salută necăjitul, despuiatul şi totuţi mândrul ciob al unui protocol
Ce ne-a trecut pe-o hartă haşurată ca noţiune de moldovenesc popor
Şi uite de atunci din trei'ş'nouă eu nu mai am nici linişte nici loc
Indiferent de ninge sau de plouă pe umbra spuzei mele de noroc...
Dar dat fiind că-n optzeciş'nouă Gorbachev de Kohl a fost convins că nemţii sunt o ţară
Tot stau şi-aştept ciocanul altui Ribentrop pe Holocaust-ul meu rusificat de nicovală...

Şi astăzi vreau să înţeleg cam care-i scopul ce-l urmăriţi în Chişinăul nostru sumbru
Sau vreţi chiar să vedeţi cu ochiul propriu povestea de succes ce lasă-n umbră
Multiplele legende şi balade legate de urmaşii celor care
Se spune că-s veniţi de prin Pleiade şi sunt speranţa lumii viitoare...?!
Sau poate vrei să vezi copiii şi nepoţii ai celor dintre multele femei
Ce fost-au violate de armate roşii când bolşevicii fugăreau naziştii tăi
Sau ai dorinţa să discuţi cu strănepoţii acelor ce-au rămas ca santinele
Să-şi apere şi comunismul, şi toţi hoţii, să ne sugrume visele rebele...?!
Sau poate simţi neţărmurita nostalgie şi porţi un sentiment imens de vină
Că prin tratat cu-ai tăi s-a rupt din România... şi Basarabia şi dulcea Bucovină
Şi nu degeaba vii cu vizita de Stat, c-o zi înainte de aniversarea banditească
A protocolui secret ce-a parafat că Basarabia-i republică rusească

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marşul Unirii

(versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Ţării care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Ţara-Mamă)

Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Şi cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voinţa naţiunii e de VOI întruchipată.

Chiar dacă ne lipseşte-un Inculeţ,
Înlocuit de patrioţi ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Şi Dumnezeu şi Cerul şi Pământul!

Chiar dacă nu ne vrea uniţi, la Cotroceni
Şi nici la Chişinău, elita asta, laşă,
Suntem români, suntem români – basarabeni,
Ne vrem şi noi întorşi cumva, acasă!

Şi nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou şi spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târâtură de naţie în sfântă de ţară

Nu-i deloc nouă hâda ruşine a spurcăciunii
Ce-mprăştie excremente împuţind harul lumii,
Dar parcă n-a mai fost în istorie o altă
Mai laşă, vanitoasă (la greu, te lasă baltă)
Şi fură şi se plânge că n-are bani de trai
Şi munca o urăşte, vrea traiul pe vătrai
Cerşind la infinit sponsor-izări... Temei
Având lenea de gaj, "full"-tâmpă de idei...
Politica o face doar prin trădări, ruine
Din cei de jumulit... Răul altuia îi e bine!
E pururea avidă, ca-ntr-un război civil,
Să-şi pună însăşi piedici, să-şi crescă pe copil
În cultu-escrocheriei, al şcolii păcălite,
Al furtului de-averi, de case neplătite....
Căci Terra îi e datoare să îi plătească dări
Ce-nfaşcă de prin bănci, visând falimentări
Să scape, ipocrita, făcându-şi legi nedrepte
Şi masochistic râde detronând vechi percepte
Ce alţii au tot clădit, cast, în naivitate
De vorbe strînse-n mână şi odă la dreptate!?...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!