Pe malul Oltului
Pornind din Lotru spre Cornet,
Șoseaua urcă-ncet... încet...
Ținându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuși o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână șosea
Banală -
Dar națională!...
Șoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Și timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă țipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca și locomotiva "Malaxa",
A unui tren de marfă,
Care -
Pornit din Piatra-Olt
Spre Turnu-Roșu -
Când dă cu ochii, pe șosea,
De câte-o țărăncuță
Cam prostuță,
Crezând că-și poate bate joc de ea
Țipă sulemenindu-și coșul
Cu fumul negrilor cărbuni,
Ca o cocoană din elită
Cu ochii plini de dinamită
Scăpată dintr-o casă de nebuni.
Doar Oltul - apă blestemată -
Nu vrea să urce niciodată,
Nici cu șoseaua demodată,
Nici cu moderna linie ferată...
El singur, săltăreț, coboară
Spre Dunăre -
Dunărea noastră
Cu apă multă
Și albastră...
Și coborând -
Iarnă sau vară -
Surâde fredonând la fel
Ca orice egoist rebel,
Același veșnic menuet
Discret,
Pe care nu-l dansează decât el!...
La fel și-n viață...
Uneori -
Dacă te urci
Sau te cobori -
Cu-aceeași ură te privesc ai tăi,
C-așa suntem cu toții -
Oameni răi!...
Și-oricare-ar fi cel care urcă -
Dușmani
Sau prieteni -
Toți îl spurcă...
Iar când, întâmplător, coboară,
Toți îl omoară!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șosele
- poezii despre trenuri
- poezii despre dans
- poezii despre Dunăre
- poezii despre țări
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
Citate similare
Turism
Șoseaua urcă spre Voineasa,
Iar Lotrul curge spre Brezoi...
O fată și-a pierdut cămașa
Prin fânul de curând cosit,
Și-acum, în poarta casei, s-a proptit
Să-și mai arate-o dată sânii goi
Și trupul rumenit de soare
Turiștilor înfometați
De farmecul unei idile trecătoare
În pitorescul munților Carpați...
Așa sunt toate fetele la munte...
În prima zi -
Oricare-ar fi -
Se lasă sărutate doar pe frunte...
A doua zi,
Până și cele mai ursuze
Se lasă sărutate chiar pe buze...
Iar în a treia
Sau a patra zi
Se lasă duse sub un brad
Unde se-mpiedică, mai toate,
Și leșinate-n brațe-ți cad,
Ca niște biete curci plouate...
Deși - prin munți, în fiecare vară,
La fel, turiștii urcă
Iar fetele... coboară...
Șoseaua urcă spre Voineasa
Și Lotrul curge spre Brezoi...
Iar mirele
Și cu mireasa
Din carul nou cu patru boi -
Un dar de ziua nunții lor -
Zâmbesc șireți
Și fericiți,
Că grație turiștilor
Au fost uniți
În vecii... vecilor!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre turism
- poezii despre nuntă
- poezii despre munți
- poezii despre zâmbet
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre superlative
- poezii despre ploaie
Agățată de cuvinte
Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.
Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.
Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre voce, poezii despre cuvinte, poezii despre zile, poezii despre vorbire, poezii despre schimbare, poezii despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Strada cu cratere
sunt cratere în șoseaua vieții în care multe destine stau agățate
multe prăbușite
cratere care asteaptă autostopul la un tren care nu mai are cale ferată
aceasta a fost scoasă pentru că i se furau tranversele
oamenii nu mai aveau lemne
acum pe șosea trec doar gipane
au roțile așa de mari ca valoare că trec fără probleme
peste acele destine
agățate în cratere pe strada pe care trec
numai gipane!
poezie de Viorel Muha (februarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre valoare, poezii despre lemn sau poezii despre căile ferate
Iar felul în care curg, dă, și astăzi, temei legendei. Pe cînd Mureșul străbate visător Ardealul, mînîndu-și tot timpul undele spre apus, Oltul și le poartă, cînd spre o zare, cînd spre alta, neliniștit de calea pe care a ales-o, chinuit de o mereu trează conștiință. Patetic, răzvrătit, căutînd primejdiile, provocînd soarta, veșnic în luptă cu lumea și cu sine însuși, iar în cele din urmă împăcat cu sine și cu lumea, treptele pe care el coboară și în același timp urcă sînt ale unui destin eroic și fecund.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Geo Bogza despre timp, citate despre visare, citate de Geo Bogza despre visare, citate despre prezent, citate despre pericole, citate despre eroism, citate despre conștiință, citate despre Transilvania sau citate de Geo Bogza despre Transilvania
Arhitectură
sunt atât de singur când suntem amândoi
eu privesc în direcția ochilor
tu parcă privești spre toată lumea
spune-mi
cum de încap toți locuitorii pământului în camera noastră
și cum de te uiți la fiecare ca și cum l-ai cunoaște
suntem doar noi
îți jur
și privirea ta inventează oameni în jurul nostru
în fiecare dulap
pe laptop
chiar și în ochii mei distingi ființe cu mâini și picioare și cu papuci de casă
care privesc în direcția ochilor
și tu parcă privești spre toată lumea
sunt atât de singur
iar tu atât de puternică
femeie de perete ce ești m-aș da cu capul de tine
bang
o dată
de două ori
cât să-mi turtesc suficient capul să-i poți privi și pe cei din spatele meu
dar nu
nu mă mișc
stau aidoma ție ca un perete
și aștept cutremurul să ne surpe
poate așa
o să moară toți oamenii ăștia ai tăi imaginari
sau cel puțin
o să ni se amestece cărămizile
poezie de Rareș-Andrei Adam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre moarte, poezii despre inventatori, poezii despre imaginație, poezii despre femei sau poezii despre cutremure
Ușa
Ușa-o trecere spre viață.
Ușa, prima barieră, dis-de-dimineață.
Ușa o primești, de atâtea ori în față.
Ușa, e cea care ne urcă
sau coboară o treaptă în viață.
Ușa, vama prin care intră sau iese fericirea din casă;
Sau ni se închide definitiv în spate,
Când părăsim a vieții poartă,
Regretând această scurtă
Și zbuciumată soartă, altfel visată.
poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vamă sau poezii despre fericire
Prima piele
Zâmbesc tâmp de aproape treizeci de zile
De când m-am trezit iarăși
Cu miros de cafea rafinată în nări.
Am visat timp de nouăzeci de zile că
Voi revedea fiarele, șoseaua națională,
Cutiile colorate în case și calea ferată.
Acolo trenurile cu nume de oameni ajung rar.
În acea gară trenurile tac.
Mi-am oprit pașii doar să rămâi dincolo.
Nu știu să-mi mișc buzele de sus în jos
Pentru că limba ta mi-e necunoscută.
Privesc tâmp spre gară
Las foamea de piele să mă închidă
Dincolo cu tine.
poezie de Raluca-Ștefania Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări
Strofe pentru foc
Când Prometeu te-a smuls din mâna atotputernicului Zeu, îmbogățind cu-o jertfă nouă altaru-arhaicelor mituri, el n-a știut că - drept răsplată - în urma lui, alt Prometeu îi va reduce sacrificiul la o... cutie de chibrituri...
Deși-ai rămas același veșnic, nu ești același niciodată și nici nu porți același nume când construiești sau când distrugi sau când - trăindu-ți moștenirea fatală și nenduplecată - presari în urma ta blesteme sau faci să ți se-nalțe rugi...
Nu ești același niciodată...
Nici când despici copacii-n două, nici când pătrunzi din casa-n casă, amenințându-ne avutul, și nici când - strânși în jurul vetrei - ne dai ades prilej și nouă să stăm de vorbă cu bunicii, cu morții scumpi și cu trecutul...
Și totuși tu ești deopotrivă și cobea noastră, și norocul. Și-oricare-ar fi voința Celui de Sus, te binecuvântăm, deși din darurile vechii mitologii tu singur - Focul - nu ne-ai fost dat de bunăvoie și-a trebuit să te furăm...
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre trecut, poezii despre sacrificiu, poezii despre răsplată, poezii despre poezie, poezii despre noroc sau poezii despre moștenire
Între vorbe și-ntre fapte
Între vorbe și-ntre fapte
E mereu un spațiu gol
Peste care un șeol
Stăpânește ca o noapte
Oamenii de teamă urcă
Semnele care coboară
Când lumina înfioară
Lighioanele ce spurcă
Și întoarce împotrivă
Marginea după un centru
Veșnic temerea ei pentru
Naufragiu sau derivă
Totul ni se pare straniu
Nici aievea, nici în vis
Un abis întredeschis
Ca o mină de uraniu
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre frică, poezii despre prăpăstii sau poezii despre noapte
Recviem pentru o roată
cineva m-a întrebat
frate, cum e să respiri
de unul singur
să urli cu lupii ca lupii la lună
să te înalți om și roată
cu îngerii de mână?
cineva ți-a aruncat umbra
fix sub roata mașinii de lux
și nu era Dumnezeu
era doar o fărâmă de soartă
rătăcită pe șoseaua de piatră
șoseaua din noi șoseaua uitată
în care orașul meu
avea nervii întinși la maxim
străzile mărșăluiau nevrotice
de-a lungul și de-a latul
trupului tău căptușit cu întuneric
uite cum umpli
aerul încăperii cu mister cu vină
soarele își trăge lumină din ochii tăi
acoperișurile
se amestecă și ele isterice
cu soldații nopții bezmetici
și noi visăm mereu în visul nostru
că visăm
cineva ți-a smuls umbra
de sub roata mașinii
mult prea devreme
și nu era Dumnezeu
era doar o frântură de soartă
în care eu te așteptam de o veșnicie la poartă
iar gândul îmi fugea mereu
spre o altă fereastră
doar taumaturgul mai privea umil dintr-o glastră
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre religie sau poezii despre oraș
Pastel mecanic
Monocromia dezolantă a unei dimineți ploioase
Mângâie agonia tristă, dar gravă-a unui tren de marfă,
Ce-și fluieră impertinența prin trei supape ofticoase
Și urcă panta-n resemnarea bemolilor ce mor pe harfă
Într-o capelă funerară.
Cu miros de făclii de ceară
Și vagi parfumuri de tămâie,
Eau de Cologne
Și chiparoase.
Pe Valea Oltului
Sau poate pe Valea Prahovei...
Decorul
E-același peste tot când plouă.
Și-aceleași agonii profane
Schițează orice tren de marfă
Când vrea să calchieze zborul
Expreselor ce urcă panta cu grații de aeroplane!...
Aceleași agonii banale
Și-același trio de semnale
Imploră mila dimineții
Și plictisește călătorul...
Monocromie verde:
Munții și brazii par de mucava -
E pastișarea dezolării și-a neputinței animale,
Ce-și urcă-adeseori Calvarul, cu trenu-alături, pe șosea.
E parada fanteziei și-a inspirărilor vasale...
Pastel mecanic -
Năzuință
De artă nouă
Și știință -
Cézanne te-ar fi pictat într-altfel
Eu însă te-am văzut așa!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 52 (13 noiembrie 1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre știință, poezii despre zoologie, poezii despre zbor, poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre tuberoze sau poezii despre tristețe
Triptic banal - I
Viens pleurer si mes vers ont pu te faire rire.
Viens rire s'ils t'ont fait pleurer.
(Tristan Corbiere)
Prin curtea pavată cu plăci de bazalt
Răsună grabiții pantofii de atlaz,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad,
Ce cad din înaltul și negrul pervaz,
Ce cad din pervazul pătrat și înalt
Pe plăcile negre și verzi de bazalt.
Sunt singur...
Odaia-mi cu albii pereți
Îmi pare enormă cutie de brad
În care nebunul dresor de sticleți
Și-a-nchis favoritul...
Și pașii grabiți
Răsună prin curtea cu plăci de bazalt,
Răsună grabiții pantofii de atlaz
Pe plăcile negre și verzi de bazalt,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad
Și cântă prin curtea cu plăci de bazalt
La fel cu-aripații nebuni cântăreți.
Și alba-mi cutie enormă de brad
Se clatină parcă de-atâtea cântări...
Ascult cum se urcă pantofii pe scări,
Se urcă spre mine
Alesul sunt eu
Și pașii se urcă,
Se urcă mereu
Spre cel din odaia cu albii pereți!...
............
Și nu mai sunt singur,
Și nu mai sunt eu.
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre nebunie, poezii despre muzică, poezii despre încălțăminte sau poezii despre versuri
Muntele
Unii oameni urcă pe munte
pe cele mai cunoscute trasee;
alții din ignoranță sau din frondă
incearcă să urce pe cele mai grele
și necunoscute itinerare
iar alți în schimb aleg din comoditate
cele mai ușoare drumuri
numai că acestea
coboară, coboară, coboară...
Cine nu se apropie de Dumnezeu
în fiecare zi, acela se îndepărtează
de Dumnezeu în fiecare clipă
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ion Untaru despre superlative, citate de Ion Untaru despre schimbare, citate de Ion Untaru despre religie, poezii despre ignoranță, poezii despre Dumnezeu sau citate de Ion Untaru despre Dumnezeu
Undeva, cândva
lumina s-a sfărâmat în bulgări de timp
prea devreme, prea târziu
cine mai știe
și de știe e acum pulbere în vânt
privesc indiferența gândului
trece incoerent peste timp
să schimb nu pot sau nu mai pot
nici gândul, nici timpul, nici viața.
nu mai e mult
sfârșitul a început demult
astăzi e altfel decât ieri
mâine va fi la fel ca nicăieri
într-un perpetuu joc
al vieții și al morții
de ce îmi ceri atunci să vin
e imposibil a spune "da" în lumea asta
bună, rea
ce oare pot să fac
să o joc la joc
în viața asta fără de noroc
să dau de pământ cu ea
ei, o vrea cineva...
o soluție imaginară voi da
în încongruența faptelor descrise de un emanat
despre efectul benefic al bâtelor
în țara în care m-am născut demult
în care unii urcă
toți coboară fără să bage de seamă
că au pierit demult
orbi în timp sau rătăciți în răstimp
la lumina unui lămpi
apusă, de mult petrecută
un tânăr schizofrenic aleargă fericit
prin astă tristă lume
în veșmântul sărac al sufletului
a evadat din ireal
în țara care nu mai este
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre început, poezii despre vânt sau poezii despre viitor
Nu sunt ce par a fi
Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să știu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creștin,
Și n-am rămas decât... Cel care sunt!...
Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generații de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moșneni
Și orășeni -
Strămoșii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii așa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat și ei pe el...
Și cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...
Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgășani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu mințile
Și datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Și ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezește
Și se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...
La fel și eu, ca orice bun creștin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot așa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Și-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre vin, poezii despre umor sau poezii despre râuri
Parcă, parcă...
Era-ntr-o vară (parcă joi)
și toate ne erau permise -
Gara de Nord, peronul, noi
sau era vineri, pare-mi-se.
În ochi ni se citea văpaia
în trenul plin de cetățeni
la clasa-a doua, spre Sinaia
sau parcă, parcă spre Bușteni.
Timidă nu spuneam nimic
când mi-atingeai câte o dată
cu buzele un deget mic,
sau parcă, parcă mâna toată.
Doar ciripeam: "Ah, suflețel!"
când mă priveai pe sub sprânceană.
am stat la single la hotel
sau parcă-n duplex la cabană -
Ultramodern... ce draperii!
cu mov în dungi și picățele
sub geamurile fumurii
sau parcă, parcă jaluzele.
Când în final pe canapea
ușor, ușor ne-am așezat
(ce bine te-asortai cu ea)
sau parcă, parcă era pat -
Tu mi-ai șoptit: "Ah, ce noroc
în ochii tăi să văd înaltul!"
și ne pupam așa cu foc...
sau parcă mă pupam cu altul.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sprâncene, poezii despre sfârșit sau poezii despre degete
Iubim la fel
Ne naștem toți, cu toți ne ducem,
Trăim o viață... cum putem
Ne bucurăm, cu toții plângem,
Dar bine știm, lacrimi nu vrem,
Cu toți avem copilărie
Poate ușoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Și ne trezim adulți în ea
Avem, mulți dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut
Atât de diferiți ne pare
Că poate suntem între noi
Unii sunt cer, alții sunt mare,
Unii-s cinstiți, alții-s vulpoi,
Avem comun un singur lucru
Deși ne pare că-i altfel
Un suflet ce-i divin și sacru
Cu care toți iubim la fel
poezie de Adi Conțu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre secrete, poezii despre plâns, poezii despre naștere, poezii despre iubire sau poezii despre copilărie
Ruta spre singurătate
Să nu-mi invadez gând cu tristeți stau planton
Fiindcă nu știu cum de se face de-s cam părăsit;
Cum împărat sau rege ce-a urcat pe tron
Și nimeni nu-l mai vrea, doar locu-i hărăzit.
Așa-i se pare scris când te-nconjuri de-ai tăi,
E numai o nălucă crezul de împreună
Căci zborul de acasă nu are înapoi
Și lumea-i azi sihastră, nu e la braț, de mână.
Or fi adolescența sau tinerețea crudă,
Doar ele gustul aprig de castul anturaj
Și adultul egoismul de-agonisit feudă
Cu împânzit copii, feriți de derapaj?...
Iar mai târziu când pleacă și ei și ai nepoți
Este final de rută la trenul personal
Golit; rămas cușeta în care vise-ți porți
C-un aliat de-o viață?... Trecut sentimental!
Nici certitudini n-am c-ar fi la fel la toți
Dar parc-așa se-ntâmplă în lumea mea restrânsă
Și atunci mă plâng, deplâng, să știe strănepoți
Că totu-i ciclu scurt... de-o viață nepătrunsă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încoronare, poezii despre tinerețe sau poezii despre singurătate
Ciudatul călător
nu vin albinele niciodată
în capelele cu morți
să sugă sucul lânced
din coroanele cu flori
nici păsările nu-și iau zborul
din streașină de cremator
spre norul gros eliberat
de trupuri
vin numai rudele morților
cu haine transformate
de ceremonie
străbat aleile sau urcă dealul
plâng si se zbat
smulgându-și părul
logodnice neveste mame și
surori
bărbați din lanțul cărora s-a
rupt
câte-o verigă trainică de neam
și-aceștia poate nu sunt decât umbre
când vine-acolo fără să se-anunțe
un călător ciudat
cu hainele de drum boțite
de nesomn prin porturi și prin gări
de raza unui semafor
rănit neclar în spate
și încălzit de coșul
vaporului de pasageri
privește totul de departe
din răbufnirea unei alte
planete pe pământ neauzite încă
nu-i sunt nici rude morții
nici prieteni
el vine numai sa-și aducă-aminte
și cine e și cum îl cheamă
și care-i locul lui în univers
pleacă agale seara
nehotărât și la-ntâmplare
când se rărește lumea
și porțile se-nchid
în lacăte cu trandafiri
ciudatul călător
care surâde parcă
poezie clasică de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre rude, poezii despre trandafiri, poezii despre soție, poezii despre semafor, poezii despre seară sau poezii despre păsări
Azi...
Veneai cândva și tu cu dimineața,
În gara cu plecările vândute;
Când se topea pe iarbă-n rouă ceața
Iar soarele venea să le sărute.
Când ceștile nu cuprindeau amorul,
În picătura de cafea sorbit,
Și dam speranțele la schimb pe dorul
Ce ochii tăi în mine l-au sădit...
Azi... nu-și anunță nici un tren venirea
Că-n două-i frântă linia ferată;
Încă mai taie-n inima privirea
O rană ce-a rămas nevindecată...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre prezent, poezii despre inimă sau poezii despre dor