Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Frau Merkel...

Frau Merkel,
Vă salută necăjitul, despuiatul și totuți mândrul ciob al unui protocol
Ce ne-a trecut pe-o hartă hașurată ca noțiune de moldovenesc popor
Și uite de atunci din trei'ș'nouă eu nu mai am nici liniște nici loc
Indiferent de ninge sau de plouă pe umbra spuzei mele de noroc...
Dar dat fiind că-n optzeciș'nouă Gorbachev de Kohl a fost convins că nemții sunt o țară
Tot stau și-aștept ciocanul altui Ribentrop pe Holocaust-ul meu rusificat de nicovală...

Și astăzi vreau să înțeleg cam care-i scopul ce-l urmăriți în Chișinăul nostru sumbru
Sau vreți chiar să vedeți cu ochiul propriu povestea de succes ce lasă-n umbră
Multiplele legende și balade legate de urmașii celor care
Se spune că-s veniți de prin Pleiade și sunt speranța lumii viitoare...?!
Sau poate vrei să vezi copiii și nepoții ai celor dintre multele femei
Ce fost-au violate de armate roșii când bolșevicii fugăreau naziștii tăi
Sau ai dorința să discuți cu strănepoții acelor ce-au rămas ca santinele
Să-și apere și comunismul, și toți hoții, să ne sugrume visele rebele...?!
Sau poate simți nețărmurita nostalgie și porți un sentiment imens de vină
Că prin tratat cu-ai tăi s-a rupt din România... și Basarabia și dulcea Bucovină
Și nu degeaba vii cu vizita de Stat, c-o zi înainte de aniversarea banditească
A protocolui secret ce-a parafat că Basarabia-i republică rusească
(Nevrând să-și apere valorile regale, atunci elita românească ne-a cedat
Și pân' și caldarâmul capitalei, plângea în fața rușilor, îngenunchiat...)
Ah, doamna Merkel, iertați-mă că răvășesc patetic evantai de amintire inutilă
Infantilismul meu nu e decât un gest semnificând o disperare afabilă
Că n-am putut atunci în patruzeci să am în braț tăria Kalevalei
Să-mi apăr plaiul nostru strămoșesc și numele de Românie și de Mare

... Și vă salut aice, doamnă cancelar, intuitiv simțind agenda vizitei și scopul
Și conținutul prompt, deși bizar, a scurtului discurs ce face jocul
Acestor hoți fățarnici ce au creat un șir întreg de state mafiote
Pe sfânt pământul ăsta așezat la marginea de drum a Europei
Scoțând poporul nostru la mezat și invitându-vă la rolul de mascotă
Cu-a noastre lacrime, ei vor să le spălați, trecutul lor de târfe mafiote
Hai, doamnă cancelar, ridică ochii de pe discursul tău de miliarde
În fața ta, în spate, interlopii, așteaptă nu sentințe ce i-ar arde
Așteaptă doar iertarea de păcate și consfințirea businessului ca la noi
Au învățat cândva în diplome cumpărate că libertatea-i pentru lupi nu pentru oi
Hai, doamna cancelar, legifereaz㠖 Republica Moldova - poveste de succes
... Ce marfă formidabilă e gazul, ce bun de plată-i Neamul Românesc!!!

poezie de (18 iulie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

Ionuț Caragea

Tu, Românie

Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Ajuns-ai o ruină, căci prea puțini muncesc...
Vai, sunt atâția oameni cu mintea-ncețoșată
Ce dorm ca niște balegi pe plaiul strămoșesc

Tot așteptând să vină de-afară o salvare
Sau poate chiar din ceruri un dar dumnezeiesc.
Tu, Românie dragă, din țară-nfloritoare,
Ajuns-ai o ruină, nimic nu-i nefiresc.

Tu, Românie dragă, cu plaiuri carpatine,
Ajuns-ai vai de tine, atâția lenevesc
Și vor ca toată lumea s-o ducă foarte bine,
Dar ei nu fac nimica, doar fură sau cerșesc.

La noi se fură-ntruna, pe față, pe la spate;
Pe cei ce-s prinși, din milă, tot hoții i-au iertat
Sau proștii ce le-acordă prin vot imunitate,
Lăsându-i să mai fure, c-așa le-a fost lor dat.

Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Ajuns-ai de rușine, vezi?, alții ne privesc...
Din toată Europa, noi suntem neagra pată
Adesea confundată cu neamul țigănesc.

Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Erai cândva grânar, erai un Eminescu,
Acuma vei rămâne pe veci prostituată
Căci te-au vândut doi pești ce se termină-n "escu".

La noi se fură-ntruna, pe față, pe la spate,
Iar cei care nu fură, se văicăresc pe Net;
Tu, Românie dragă, prea plină de păcate,
La ce mai ai nevoie de încă un poet?

poezie de din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Carl Sagan

Mi-e teamă , odată cu apropierea mileniului de marginea sa, pseudoștiința și superstiția vor părea an de an tot mai tentante, cântecul sirenei - al iraționalului tot mai sonor și mai atractiv. Pe unde am mai auzit noi asta? Ori de câte ori ne sunt stârnite prejudecățile etnice sau naționale, în perioadele de sărăcie, în timpul provocărilor legate de stima națională sau de furie, atunci când agonizăm după locul și scopul nostru cosmic diminuat, sau atunci când fanatismul din jurul nostru începe fiarbă - atunci, obiceiuri de gândire familiare, din epoci îndepărtate, ajung preia controlul. Flacăra lumânării începe se gâtuie. Micul său bazin de lumină începe tremure.

citat din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Dragons of Eden: Speculations on the Evolution of Human Intelligence Paperback" de Carl Sagan este disponibilă pentru comandă online la 32.99 lei.

Fragment cu drepturi

Mă întreba dăunăzi un tovarăș -
Suntem popor
Și noi basarabenii?!
Ce drept avem?!
Suntem noi Țară?!
Și dacă-i adevăr o obârșie
De milenii.?!

Poporul are drept numai pe străzi
El doar cu străzile e în deplină armonie
Doar strada-i poate oferi
Pământul în bucăți
Să-și facă ca Hiperion
Împărăție...

Poporul are drept la tulburări
La revoluții
Dacă-i umilit în evoluții
Mai are drept la scară
Pân-la cer
Ce-o construiește
Din a "Mămăligilor poluții"...

Poporul are drept de a munci
Asigurându-și continuitatea
Existenței
Mai are drept poporul nostru
De a iubi
Pe cei ce l-au adus
La sapa zdrenței...

Poporul meu mai are drept și la Unire
Indiferent
De bună-rea voința unor tipi
Și n-are timp
Poporul meu pentru consilii
Și pentru listele
Cu iz de comunist...

Atâtea drepturi trec pe dinaintea-mi
Atâtea-mi garantează
Trai decent
Că nici nu pot alege
Ce să mătur mai cuminte
Prospectele din Răsărit
Sau
Bulevardele prin Occident?!

poezie de (15 mai 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moș Crăciun

Când vine Moșul o să-i spun: nu mai deschide sacul tău,
Pătrunde doar la el în suflet și zi-i că vreau să fie al meu,
Pentru o oră, sau jumate. De mână îl țin, să-i simt căldura.
Hai Moșule, tu poți s-o faci, transformă-i în iubire, ura.


Eu știu, tu ai puteri nemăsurate și vei crea o lume nouă,
În care să mă vadă, să-și dorească, măcar o dată, sau de două,
Să-mi stea alaturi, să-mi citească versul ce-l scriu acuma,
Pentru el. Hai Moșule, nu mă lua cu gluma,

Că e iubire, nu-i dorință ce trece iute ca să vină alte.
Eu nu vreau jucarii ca toți copiii, nici o carte,
Il vreau pe el, privirea, ochii, gura
Ajuta-mă s-ajung să-i simt căldura.

Nu poți Crăciunul ăsta? Nici cel trecut n-ai vrut.
Când o s-o faci? La anul? E bine de știut,
așteptarea sleiește, puterile se duc pe rând
Si o să mor, drag Moș Crăciun, cu tine si cu el în gând.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Autodafe

de la Isus încoace n-a mai existat
blajin și drept ci numai vinovat
indiferent de fu bogat sau sărăntoc
indiferent dacă avu sau nu noroc

sau dacă fu un rege sau un sclav
dacă era perfect sau om bolnav
în lumea celor drepți - femei, bărbați
s-au dus cu toții apriori vinovați

părinții lor s-au dus, părinții tăi
niște heruvimi - părinții mei
eu mai rămân să mai adun nevoi
păcate grele pentru ceasul de apoi

ci voi fiu la veșnicie condamnat
ci voi ispășesc fiind nevinovat
Golgota răstignitului Hristos
în lumea altor drepți, aice jos...

poezie de (7 februarie 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Cuvinte

am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până și spațiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi și ne-au luat
cuvintele
am rămas muți, vorbesc doar ecranele

ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roșie de sângele celor care mor
legile nu mai funcționează

telefonul sună a întuneric, când plătești
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul și-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel

copii stau pe net și afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoși
soarele a dispărut din obrajii lor

bună dragă, soțul sau ea îți spune
tu nici nu tresari, ești tot acolo
parcă și după serviciu, șeful te întreabă
când e gata?

noaptea spațiul dintre noi s-a mărit
salteua și patul au fost prea scumpe
și trebuie să ne odihnim
dimineața plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!

poezie de (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori iubita mea

Am -ți mai scriu din când în când
Să nu te superi, doar în gând
Doar despre cum ne-am cunoscut
Despre imagini ce-au trecut

Sunt clipe ce-au părut un vis
Sunt amintiri de care-am scris
Ai apărut în viața mea ca din senin
Nu -ntreba de ce tu ești al meu destin

Aș vrea știu ce îți dorești
Să ne vedem doar să vorbim
De întâmplări ce le-am trăit să ne amintim
Sau vrei să-mi spui că mă iubești

Stau și mă gândesc dacă e vis sau realitate
Atunci când tare inima îmi bate
Când totul se petrece cu multă voluptate
Cred trăim o altă realitate

Iar uneori când mă mai bănuiești
Din nu știu ce motive
viața ce cu mine o trăiești
Ar îmbrăca și forme mai fictive

Nu vreau să fi un martor trist
În fața unui acatist
Ce-l dau în mod eufemist
În jurământul meu pe Crist

Vezi tu iubita mea
Atât de dor îmi e de tine
Și nu mă pot doar lamenta
Te vreau aici, chiar lângă mine

În clipele când te tot strig
De disperare și de frig
Chiar dacă este vară-afară
Trăiesc în lipsa ta, o vreme glaciară

Mai ține-mă în brațe strâns
Te rog nu mă lăsa în plâns
De mine întrebi cândva
Când îți faci timp sau poate,
Uneori iubita mea

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

negi sau să închizi ochii în fața defectelor tale nu le va face să dispară. Doar struțul crede dacă bagă capul în nisip nimeni nu îl vede. Acest concept ne spune că trăsăturile care ne provoacă o reacție negativă atunci când le vedem la alții, le avem într-o formă mai directă sau subtilă, în noi. Merită gândești așa doar prin prisma faptului ajungi îți pui întrebări legate de tine atunci când te enervează trăsăturile altor persoane. Este amuzant să vezi un om care îl ceartă pe altul pentru că e leneș și nu face nimic cu viața lui doar ca să te uiți mai atent la viața celui care ceartă și să vezi că și el este într-o perioadă "nu foarte productivă" a vieții lui. Și-a recunoscut propria lene și îl ceartă pe celălalt pentru că este MULT mai simplu să vezi la altul ce ai în tine decât să te privești pe tine. De aici vorba românească, "în loc să vezi paiul din ochiul altuia, mai bine să vezi bârna din ochiul tău." Ce facem de fapt, atunci când îi certăm pe alții? de obicei ne certăm propriile trăsături pe care nu ni le recunoaștem.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Romanța răspunsului mut

Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu ești?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăiești?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce știi...
Să-mi spui chiar și minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morți,
Nici celor vii...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ți-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Și-a reușit -ți pună inima la loc?...
Și care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit te-ntâlnești cu mine iar?...

De ce zâmbești?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, și-azi ne regăsim
Aceiași vechi dușmani?...
Dar tu mai știi după câți ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Știi tu de ce -
La tine "Nu" și "Da" nu sunt
Decât aceleași vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ți ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ți aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porțelan
Și inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau știu și eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca și-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu țipi
Și să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Așa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunți și nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâșnești din dinți
Și taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând faci?
Deschide-ți gura - mii de draci! -
Și lasă-mă să-ți mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Diodor Firulescu

Copilărie, viață...

Vă mai amintiți de primul sărut?
Eu l-am trecut deja la viță, l-am reînviat.
Ar trebui îl consider o parte din copilăarie..
Dar totul este viu, trăiește,
Chiar dacăa s-a intamplat mai demult.
El este viu, prin mine, prin tine, prin noi, prin fiecare îndrăgostit, prin voi...
Nu trebuie îil uităm!
Pentru ca fiecare dintre noi l-a dăruit și l-a avut dar!
Un dar ce l-am făcut, la rândul nostru și dar l-am primit iar,
Ce nu-l puteam pricepe atunci!
Ce nici acum nu-l pricepem...
Era... o adiere a copilăriei!
Ce pentru mulți dintre noi acum este o bombă cu efect întârziat!
Si de atunci ne-am hrănit cu fluturi, cu flori, Albastre...
Ori cu floarea-de-colț...
Nu îmi mai amintesc de -a fost pe bancă, în clasă, afară, sau în
Mijlocul unui parc.
Țin minte doar că tu te-ai fâstâcit, te-ai rușinat și te-ai înroșit!
Cine ar fi avut atunci puterea -nțeleaă?!
Acum stau și scriu pe-o foaie de hârtie albă doar ca să-i dau culoari
Alb -negru ca ale unui film mut, din trecut...
Ce ai sădit în mine, tu, înger minunat!?
Acum ne sărutăm decât pe taste...
A ramas o umbră, un ecou... Și poate nici atât!
Copilarie ce-mi dai viață... te salut!
Ești parte din drumul abia început... e drumul ce duce în noapte.

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România, te iubesc!

Românii-au suferit după război,
Când rușii ne-au luat și pielea de pe noi:
Ne-au luat și grânele, și vinul, dar și vita,
Și nouă ne-au rămas doar coada și copita.

Cei ce-au trecut în timp prin astă țară,
Toți ne-au luat... și n-au plecat cu mâna goală.
Românii au răbdat de foame și amar
Și-au renăscut ca Phoenix, din cenușă, iar și iar.

Acest popor n-a fost îngenunchiat!
Cum a putut, cu greu el s-a luptat.
Chiar dacă n-a găsit nicicând dreptatea,
Nu s-a lăsat învins, nu și-a pierdut identitatea!

A stat în vânt și ploi ca stânca în picioare,
Când mulți au încercat să ne doboare.
Câți s-au jertfit!.... ne trebuie un munte de colivă!
Pentru al nostru scump pământ și dulce limbă.

De-aceea îmi iubesc portul și glia!
Aici vreau să trăiesc: în România!
Pe-acest pământ udat de sânge strămoșesc,
Strig audă lumea-ntreagă: România, te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu plânge, Maică Românie!

"Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit....

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!"

poezie de autor necunoscut/anonim (15 octombrie 1918)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Atunci nu-mi mai reproșați că am greșit; știu și eu foarte bine acest lucru, doar nu-s tâmpit! Cel puțin, așa sper... Eu doar am recunoscut față de voi ceea ce am făcut, ca să vă dovedesc că n-am nimic de ascuns, sunt sincer, că nu am secrete și nu mi-e rușine de faptele mele, deși știu foarte bine că am greșit enorm... Dar... Ce altceva mai vreți de la mine?! Repet, recunosc: Am greșit! Sunt doar un om, ca oricare altul, nu sunt perfect; se mai întâmplă...
Stela: Poate, dar nu chiar așa. Ai exagerat, frumosule.
Lucian: Așa; și?! Ce aveți de gând? Să mă executați?! Puneți-mă la zid și împușcați-, dacă vreți. Eu sunt de acord, nu mă-mpotrivesc.
Alex: Aș, comandante...
Lucian: Nu?! Atunci, hai, dați cu pietre! Cine-i primul? Eu sunt ținta!
Nistor: Șefu', nu-i deloc amuzant...
Lucian: Nu?! Nici nu intenționam fie, Nis.
Mihai: Păi, Luci, eu te-am înțeles, ai văzut doar, deși... Dar, nu contează! Ai greșit, însă nu vreau nici o schimbare. Te consider în continuare cel mai bun dintre noi și vreau să-mi fi prieten, nu altceva. Desigur și comandantul nostru; tot tu, nu altul!
Lia: La fel și eu, Luci. Am înțeles, am acceptat și... N-are rost să ne gândim la schimbări, separări, sau supărări inutile.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un cântec pentru noi

Copii am fost cândva,
Acum suntem părinți,
Ne cresc copiii mari,
Iar noi – din ce în ce mai mici.

Hai, să ne bucurăm,
De tot ceea ce avem
Și să ne onorăm
Toți, ce suntem aici!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru tine,
Hai să cântăm un cântec pentru toți,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Nu! Nu privi la ceas,
timpul e hain,
Iar clipei ce-a rămas,
Noroc să-i dăruim!

Căci nu se știe dar,
Pân' mâine e târziu...
Hai, să ne bucurăm
De clipa ce-o trăim!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să cântăm un cântec pentru toți,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Copii am fost cândva,
Suntem de-acum bunici,
Ne cresc nepoții mari,
Copiii sunt voinici.

Hai să ne bucurăm,
De tot ceea ce-avem
Și să ne onorăm
Toți, ce suntem aici!..

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să șoptim un dor ce mai avem,
Hai să ne vedem, să ne-auzim de bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când vei înțelege dacă vrei sănătate, bani sau iubire, succes sau fericire, trebuie dezvolți ceva în interior, o abilitate nouă, o stare de spirit nouă, atunci vei evolua și în interior, precum și în exterior. Și poate că îți vei da seama cel mai mare beneficiu nu este succesul exterior și nici fericirea dată de lucrurile exterioare ci felul în care tu te simți în interior, acea încredere sănătoasă în tine acum ai cheia pentru a obține tot ce vrei, acea împlinire sufletească și sentiment de putere interioară totul este așa cum trebuie fie și POATE, sentimentul setea a dispărut.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uliu odihnindu-se

Stau, cu ochii închiși, în vârful copacului;
Indiferent. Între capul meu arcuit și ghearele încovoiate
Nu se află nici o iluzie amăgitoare;
În somn antrenez pentru a ucide perfect - pentru hrană.

Privilegiul copacilor înalți!
Flotabilitatea oferită de aer și razele soarelui
Sunt atuurile mele;
Pământul se întoarce cu fața în sus pentru a fi inspectat de mine.

Ghearele-mi sunt încleștate pe coaja groasă.
A fost nevoie de întreaga Creație
Pentru a produce ceea ce sunt și pe fiecare din penele mele;
Acum țin Creația la picioare

Sau zbor cu ea prin aer – și o răsucesc cum vreau.
Ucid unde doresc, pentru că toate îmi aparțin.
Corpul meu este lipsit de sofisticării;
Manierele mele se referă la ruperea gâturilor –

Repartiția morții.
Direcția zborului meu trece direct
Prin oasele celor vii.
Nu am nevoie de argumente pentru a-mi atesta drepturile:

Soarele se află în spatele meu.
Nimic nu s-a schimbat de când am apărut.
Ochii mei nu admit nici o schimbare.
Am de gând păstrez lucrurile așa cum sunt.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Iron Giant Paperback" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.

O... Tu an ce vii la iarnă

După anii grei de criză, cu potop și vijelie,
Ce-au trecut de-a lung și-n latul peste biata Românie,
Tu an nou ce vii la iarnă, spune! Ce-o să ne aduci?
Eu aștept cu nerăbdare, o răsplată pe măsură,
Pace-n suflet, fericire, dacă Domnul se îndură,
Fără lacrimi, fără jerbe și cât mai puține cruci.

Din adânca veșnicie vii ca sol de bună stare?
Sau ca semn al morții lente și cu multă nepăsare
Ne sfidezi și nu ții seama de-ale noastre rugăminți?
Te-aș dori loial și prieten, nu făptaș numai la rele,
Vreau văd cununi de lauri peste vatra tării mele,
Ea aibă strălucirea, pentru noi, pentru părinți.

Ei așteaptă de decenii, chiar cu prea multă răbdare,
O schimbare radicală, asta și-o doresc mai tare,
Vorbe goale și minciuna prea ne bântuie pe toți.
Poate vii cu legi mai aspre și cu minți mai luminate,
fim demni în ochii lumii, eu socot se mai poate
-nvingem netrebnicia și să mai scăpăm de hoți.
Dar... Oricare-ți este gândul, bucuroși te așteptăm.
Soarta noastră este una: - Doar luptând să mai sperăm
La un trai și-o viață demnă, între nații pe pământ.
Chiar de unii au veninul și ne-proașcă cu noroi,
Sunt convins, avem puterea, ea se află doar la noi,
Să ne apărăm menirea până vom intra-n mormânt.

De aceia Tu! An ferice, să ne vii cu tot ce-i bun,
Pentru acest popor ce-i vrednic, pentru neamul meu străbun,
Ce trăiește de milenii pe meleaguri strămoșești,
Răbdător, tare ca stânca, înfruntând atâta greu,
Când cu brațul, când cu mintea sau mila lui Dumnezeu
Fiind-că de la Daci ne tragem și din ramuri românești.

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (20 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când vei înțelege dacă vrei sănătate, bani sau iubire, succes sau fericire, trebuie dezvolți ceva în interior, o abilitate nouă, o stare de spirit nouă, atunci vei evolua și în interior, precum și în exterior. Și poate că îți vei da seama cel mai mare beneficiu nu este succesul exterior și nici fericirea dată de lucrurile exterioare ci felul în care tu te simți în interior, acea încredere în tine, acum ai cheia pentru a obține tot ce vrei, acea împlinire sufletească și sentiment de putere interioară totul este așa cum trebuie fie.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

An ce vii ce-o să ne-aduci?

După anii grei de criză, cu potop și vijelie,
Ce-au trecut de-a lung și-n latul peste biata Românie,
Tu an nou ce vii la iarnă, spune! Ce-o să ne aduci?
Eu aștept cu nerăbdare, o răsplată pe măsură,
Pace-n suflet, fericire, dacă Domnul se îndură,
Fără lacrimi, fără jerbe și cât mai puține cruci.

Din adânca veșnicie vii ca sol de bună stare?
Sau ca semn al morții lente și cu multă nepăsare
Ne sfidezi și nu ții seama de-ale noastre rugăminți?
Te-aș dori loial și prieten, nu făptaș numai la rele,
Vreau văd cununi de lauri peste vatra tării mele,
Ea aibă strălucirea, pentru noi, pentru părinți.

Ei așteaptă de decenii, chiar cu prea multă răbdare,
O schimbare radicală, asta și-o doresc mai tare,
Vorbe goale și minciuna prea ne bântuie pe toți.
Poate vii cu legi mai aspre și cu minți mai luminate,
fim demni în ochii lumii, eu socot se mai poate
-nvingem netrebnicia și să mai scăpăm de hoți.
Dar… Oricare-ți este gândul, bucuroși te așteptăm.
Soarta noastră este una: - Doar luptând să mai sperăm
La un trai și-o viață demnă, între nații pe pământ.
Chiar de unii au veninul și ne-proașcă cu noroi,
Sunt convins, avem puterea, ea se află doar la noi,
Să ne apărăm menirea până vom intra-n mormânt.

De aceia Tu! An ferice, să ne vii cu tot ce-i bun,
Pentru acest popor ce-i vrednic, pentru neamul meu străbun,
Ce trăiește de milenii pe meleaguri strămoșești,
Răbdător, tare ca stânca, înfruntând atâta greu,
Când cu brațul, când cu mintea sau mila lui Dumnezeu
Fiind-că de la Daci ne tragem și din ramuri românești.

poezie de din Dragoste, patimă și blestem (20 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce sunt eu oare pentru voi?

Ori sunt arcușul pe vioară,
Ori mână pentru amândouă,
Ori numai cântecul ce zboară...
Sau doar urechea veșnic nouă
Ce se smerește și coboară
-asculte "cântecul" din "rouă",
În zorii tainici ce tot zboară...

Ori-un chimval dăruit vouă
Să-i stoarceți lacrimi ce învioară
Sau mângâieri ce împresoară...
Sau poate-s "abur" ce înfioară
Într-o răscruce-a dimineții
Apusul ce ne înfășoară
Încă din zorii tinereții...

Poate-s "pribeagul fără țară",
Poate-s o epopee nouă,
Un dor neștiut, născut piară,
Ori fir de iarbă ivit când plouă
-adie-n vânt și-apoi moară...
Sau doar chitara ruptă-n două
Pe izvorul apei de la moară...

Un "bun", la greu, abandonat,
Amic în umbră lepădat
Și la uitare condamnat,
Sau poate "greu"-acomodat
În locul cel mai însemnat,
Cu nepăsarea ce-a prădat
Un "suflet viu", neconsemnat...

Poate-s o amintire vie
Născută din fotografie,
Sau dintr-o vie ironie
A tot ce-a fost cândva să fie
Și-a tot ce n-a știut se știe...

Ce sunt?! Nu știți, nici eu nu știu...
Dar știu trebuie fiu
Nu ce-mi doresc sau ce dorim...
Ci Viața Eternă în suflet viu,
Și-acum, și când ne despărțim...

poezie de din Versuri din vicisitudinile vieții, Diverse
Adăugat de SaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce lucruri mărunte te pot face să te simți mai bine atunci când ești supărat? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!